Ministrul de finanţe se amăgeşte sau ne amăgeşte?

Semnalele de pe piaţa internă, dar şi cele de pe pieţele internaţionale, arată tot mai mult că "fantezia" bugetară a noului guvern va fi foarte scumpă pentru România, iar "preţul" pe care îl vom plăti va deveni evident mult mai repede decât ne-am fi aşteptat.

Mult lăudata stabilitate macroeconomică se va dovedi, în curând, că nu a fost decât o perioadă de calm aparent, pe fondul evoluţiilor de pe pieţele internaţionale, fără o bază robustă pentru menţinerea ei pe termen mediu şi lung.

Vântul potrivnic nu a început să bată doar de la adoptarea noului buget. Încă de acum doi ani s-a observat o "decuplare" a dobânzii de politică monetară de costurilor de finanţare ale guvernului pe termen lung (vezi graficul).

După ce Banca Naţională a redus dobânda de politică monetară de la 2,75% până la 2,5% în prima lună din 2015, randamentul mediu al obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani a scăzut la minimul istoric de 2,62%. Reducerile ulterioare au mai "ajutat" doar costurile de finanţare pe termen scurt, în timp ce randamentele obligaţiunilor de 5 şi 10 ani au oscilat în jurul unei tendinţe uşor crescătoare şi au ajuns acum la maximul ultimilor doi ani şi jumătate.

Pentru bugetul de stat, primele semnale serioase de avertizare au venit în T4 2016, când Trezoreria nu a reuşit să atragă nimic din sumele programate la 4 licitaţii ale titlurilor de stat, iar la 13 licitaţii din 2016 sumele atrase au fost mai mici decât cele programate.

Anul 2017 a început şi mai rău. Deja s-au înregistrat trei licitaţii eşuate pentru titlurile de stat şi trei cazuri în care sumele atrase au fost mai mici decât cele programate.

Ultima emisiune eşuată a fost ieri, pentru titlurile cu ISIN-ul RO1624DBN027, având maturitatea în aprilie 2024 şi un cupon de 3,25%.

Cu mai puţin de o lună în urmă, în cadrul aceleiaşi emisiuni RO1624DBN027 au fost atrase 300 de milioane de lei, toată suma programată, la un randament mediu de 3,51%. La licitaţia precedentă, din noiembrie 2016, suma atrasă a fost de 154 de milioane de lei, în condiţiile unei sume programate de 300 de milioane, la un randament mediu de 3,13%.

Eşecul de la începutul acestei săptămâni vine în condiţiile în care şi săptămâna trecută s-a încheiat la fel pentru piaţa primară a obligaţiunilor guvernamentale. Atunci Trezoreria nu a reuşit să vândă nimic din ISIN-ul RO1620DBN017, cu maturitatea în februarie 2020 şi un cupon de 2,25%.

În aceeaşi zi, ministrul de finanţe Ştefan Viorel a declarat că "la fiecare emisiune de obligaţiuni a statului român există suprasubscriere, randamentele sunt competitive, deci nu avem motive de îngrijorare".

Cum stă situaţia de la începutul anului pe piaţa emisiunilor primare? Conform datelor de la BNR, din cele 18 licitaţii de la începutul anului doar 14 au fost suprasubscrise.

Oare ministrul de finanţe nu cunoaşte această situaţie? Iar dacă o cunoaşte, pe cine încearcă să amă-gească, pe el sau pe noi?

În ceea ce priveşte deprecierea semnificativă a leului faţă de euro, ministrul Ştefan Viorel a precizat că există factori externi, cum ar fi politica administraţiei Trump, pers-pectivele UE sau Brexit-ul, dar şi factori interni, cum ar fi comentariile despre stabilitatea ţării şi politica BNR.

"Poate chiar Banca Naţională încearcă să testeze limita de suportabilitate şi devalorizarea se va corecta într-un timp foarte scurt de timp", a declarat ministrul de finanţe, conform unei ştiri Agerpres.

Pentru ca instituţia monetară independentă a statului nostru să revină la sentimente mai bune şi să opreas-că aceste "teste", însuşi preşedintele Camerei Deputaţilor şi-a manifestat susţinerea necondiţionată pentru guvernatorul Mugur Isăres-cu, cunos-cut şi sub numele de cod "Manole".

Pornind, probabil, de la principiul "dai în mine, dai în fabrici şi uzine", Liviu Dragnea a declarat că "atacurile împotriva BNR afectează cursul de schimb", iar "o instabilitate la Banca Naţională produce o instabilitate macroeconomică, o instabilitate financiară".

Dar cum poate fi vorba despre stabilitate, când aceasta depinde de un singur om sau de o singură instituţie?

Susţinerea declarată pentru guvernatorul BNR nu va conduce, din păcate, şi la manifestarea "bunăvoinţei" BNR în ceea ce priveşte costurile de finanţare ale guvernului. Chiar dacă ar dori să reducă dobânda de politică monetară, instituţia monetară a statului român este mult prea mică pentru a lupta pe două fronturi, unul reprezentat de forţe externe redutabile, iar celălalt de politica fiscală iresponsabilă.

Atât pe frontul extern cât şi pe cel intern, speculatorii de pe piaţa valutară reprezintă cel mai mic pericol, însă acest lucru nu va împiedica autorităţile să îi transforme, din nou, în ţapi ispăşitori.

Chiar dacă "speculatorii" de pe piaţa internă pot fi "îmblânziţi" de către BNR, evoluţia dobânzilor de pe pieţele internaţionale va conduce la creşterea presiunilor pentru avansul acestora şi pe piaţa internă, pe fondul menţinerii tendinţei de depreciere a monedei naţionale.

Economiştii de la BCE au revizuit în creştere prognoza de inflaţie pentru 2017, după ce datele oficiale pentru februarie 2017 arată creşteri anuale ale preţurilor de peste 2% pentru majoritatea ţărilor din zona euro.

În urma recentelor date macroeconomice din Statele Unite, analiştii de la Goldman Sachs şi-au reevaluat prognozele privind creşterea dobânzii de politică monetară. După majorarea considerată certă la şedinţa Federal Reserve din această săptămână, vor urma cel puţin alte două creşteri, în iunie şi septembrie.

Un economist de la JP Morgan consideră că dobânda de politică monetară va atinge un nivel neutru de 3% în 2019.

Chiar şi membrii Consiliului Guvernatorilor BCE au schimbat opinii cu privire la "modul în care poate fi comunicată ieşirea din programul neconvenţional de stimulare" la ultima şedinţă de politică monetară, fiind analizată inclusiv opţiunea creşterii dobânzii de referinţă înainte de finalizarea programului de relaxare cantitativă, după cum scrie Bloomberg.

La sfârşitul săptămânii trecute, randamentul obligaţiunilor SUA de 10 ani era cu peste 30% mai mare decât în perioada similară din 2016, ajungând până aproape de 2,6%, iar randamentul obligaţiunilor Germaniei a crescut cu peste 72%, până aproape de 0,5%, conform datelor de la Investing.com.

În aceeaşi perioadă, randamentul mediu al obligaţiunilor guvernamentale ale României au crescut cu peste 26%, până la 4,15%.

Oare cât va mai dura "fantezia" bugetară a actualului guvern şi ce explicaţii vor fi oferite propriilor alegători, când aceştia vor întreba cât mai trebuie să-l aştepte pe Godot?