Monitorizarea automatizată: "Este esenţial să fii informat real time, mai ales în proiecte de infrastructură, când timpul este totul, iar riscurile pot fi uriaşe"

Tehnologia a pătruns şi în domeniul construcţiilor. Deşi mai timid decât în alte industrii, există tot mai mulţi jucători pregătiţi să ofere soluţii performante şi să contribuie la ridicarea standardelor în proiectele locale de construcţii.

Unul dintre aceştia este Sixense România, o companie care oferă soluţii digitale şi expertiză pentru sănătatea mediului construit, condusă de Mariana Garştea, CEO. Printre serviciile oferite de Sixense România se află, de exemplu, monitorizarea structurală şi geotehnică prin IoT (Internet of Things) şi soluţii digitale.

Am discutat cu Mariana despre digitalizare şi paşii înainte pe care îi poate face industria construcţiilor, cât timp rămâne deschisă inovaţiei şi soluţiilor moderne, racordate vremurilor în care trăim şi nivelului actual al pieţei.

Ca în foarte multe alte domenii, automatizarea este un pas necesar, care a ajuns să fie adoptat şi în domeniul monitorizării structurale şi geotehnice. Ce presupune, de fapt, monitorizarea automatizată? Cum se fac lucrurile, pe scurt?

Aşa cum aţi spus şi dvs., sistemele tradiţionale de monitorizare structurală şi geotehnică - bazate pe măsurători manuale, pe nenumărate vizite în şantier, pe corelarea unui volum de date uriaş uneori etc. - au fost înlocuite cu succes de alternative automatizate, bazate pe digitalizare şi pe noile tehnologii.

În plus, există proiecte importante, cu un grad de risc ridicat, pentru care este nevoie de avertizare în timp real, de rapoarte şi analiză a datelor care să vină imediat - nu la o săptămână sau mai mult după un anumit eveniment -, aşa că, din nou, monitorizarea automatizată se dovedeşte o soluţie extrem de eficientă în acest sens.

Monitorizarea automatizată presupune, de fapt, o etapă de instrumentare (cu instalarea de senzori sau alte echipamente ce trebuie amplasate sau sunt necesare pe teren/ în şantier), o etapă de configurare a soluţiei digitale de risk monitoring şi apoi monitorizarea propriu-zisă în execuţie sau în exploatare.

Pe scurt însă, este foarte clar că monitorizarea automatizată presupune folosirea tehnologiei şi deschiderea faţă de digitalizare.

De ce ar trebui ca factorii de decizie din industria de construcţii să ia în calcul mai degrabă această modalitate de lucru? Ce rezultate le aduce? Ne puteţi da un exemplu în acest sens?

Rezultatele şi beneficiile sunt multiple. Vorbim despre protejarea clădirii sau a proiectului cu informaţii în timp real, despre o analiză în profunzime a datelor primite de la senzori - deci evitarea timpului pierdut pe teren sau a erorilor umane generate de interpretarea anumitor date critice. De asemenea, obţinem, cu ajutorul monitorizării automatizate, un volum mare de date faţă de informaţiile obţinute din măsurători efectuate sporadic, doar o dată la câteva luni sau mai rar, o dată pe an. Cel mai important, evităm şi reducem drastic erori, resurse, timp pierdut; primim alerte în timp real, eficientizăm întregul proces de monitorizare şi planificăm sănătatea clădirii pe termen lung.

Ca să dau şi un exemplu foarte concret, am implementat o astfel de soluţie de monitorizare automatizată pentru Stadionul Arcul de Triumf, care presupune transmiterea de date din teren în timp real şi în mod automatizat, prin platforma noastră Beyond Monitoring. Senzorii amplasaţi pe structură ne avertizează dacă există vreun risc ce poate afecta siguranţa construcţiei şi pentru a putea interveni proactiv, scopul fiind să asigurăm toate condiţiile pentru prevenirea incidentelor, accidentelor şi avariilor, dar şi să urmărim menţinerea rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii Stadionului.

Dat fiind că vorbim despre o inovaţie în felul în care se face monitorizarea, la ce anume ar trebui să fie atenţi factorii de decizie? Există practici defectuoase care ar trebui să ridice semne de întrebare - care ar fi câteva dintre ele?

Bineînţeles, există practici care viciază scopul real al necesităţii implementării monitorizării automatizate.

Cea mai des întâlnită de noi este necorelarea tipului de risc monitorizat cu instrumentaţia automatizată propusă. Şi de aici avem proiecte cu sisteme de instrumentaţie care nu răspund nevoilor proiectului, avem investiţii ineficiente şi total neadaptate în consecinţă.

O a doua practică întâlnită - nivelul de expertiză a celor implicaţi în proiect nu răspunde nivelului tehnic necesar pentru a implementa un astfel de proiect. Şi vedem proiecte în care senzorii nu sunt instalaţi conform, nu se respectă reguli minime de calitate şi, din nou, avem investiţii pierdute.

O a treia practică ar fi lipsa de transparenţă în livrabilele primite de către clienţi. Atunci când ajungem în astfel de proiecte şi cerem documente minime de calitate conform standardelor în vigoare, constatăm că acestea ori nu există, ori sunt predate cu informaţii trunchiate, toate pentru a ţine captiv un anumit client.

O altă practică de menţionat este că, de foarte multe ori, când vorbim despre IoT, se înţelege greşit că totul se rezumă la a vinde nişte echipamente şi cam atât. Nu, nu este vorba despre asta şi aş vrea să atrag atenţia tuturor stakeholderilor acestei industrii. Un proiect de monitorizare automatizată este un sistem integrat care trebuie să furnizeze informaţii relevante şi să reducă gradul de risc, altfel nu îşi justifică existenţa.

Probabil că mulţi se întreabă cât de uşor este procesul de adopţie a acestui nou model de monitorizare. Ce le puteţi spune de fapt? Ce presupune el şi ce anume trebuie luat în calcul, dincolo de adopţia unor instrumente digitale?

Cu siguranţă nu este atât de dificil precum poate să pară, dacă există deschidere, preocupare şi interes real în acest sens.

Ca echipă, la Sixense România noi oferim suport tuturor clienţilor noştri care implementează astfel de soluţii, deci avem grijă să facem acest transfer de know-how, care le va uşura viaţa pe termen lung. Vor avea totul într-un loc, vor avea acces oricând la date, transparent şi uşor de înţeles.

E adevărat însă că, dincolo de "cumpăr nişte senzori sau un software" sau "plătesc un abonament pentru o platformă digitală", adopţia unei soluţii de monitorizare automatizată presupune în primul rând schimbarea unui mindset, concomitent cu transformarea anumitor procese interne ale celui care dezvoltă proiectul. La fel de importantă este pregătirea tehnică în ceea ce priveşte soluţiile de monitorizare automatizată existente şi nivelul de conştientizare a riscurilor existente în cazul proiectanţilor, în acest sens.

Pentru a implementa un proiect de monitorizare structurală şi geotehnică real time, este nevoie de o viziune globală şi integrată a celor care îl dezvoltă, proiectează, construiesc şi exploatează.

Ma bucur mult când putem contribui prin expertiza pe care o deţinem în a construi proiecte sănătoase structural.

Să discutăm despre bugete, un subiect sensibil în general. Pentru ce ar trebui să fie pregătiţi factorii de decizie din proiecte de construcţii sau infrastructură, ca să ia în calcul monitorizarea automatizată?

Este adevărat că, pentru o soluţie de monitorizare automatizată şi integrarea unei soluţii digitale de monitorizare a riscurilor, costurile iniţiale sunt mai ridicate, însă beneficiile pe termen lung sunt net superioare şi cred că, dincolo de orice, ar trebui să ne gândim la toată durata de viaţă a unui proiect, nu doar la ceea ce se întâmplă azi.

În anumite proiecte locale, este adevărat că ne mai lovim de o realitate: de multe ori, proiectele de monitorizare sunt sub-bugetate, aşa că, onest vorbind, unele dintre ele nu acoperă nici măcar achiziţia echipamentelor, nu mai vorbesc despre tot ceea ce înseamnă un proces de monitorizare făcut ca la carte.

Insist pe ideea că, în monitorizare, sunt importante 3 lucruri care trebuie să se întâlnească simultan: instrumentare bine gândită, care trebuie să răspundă tuturor întrebărilor, corectitudinea datelor obţinute din teren şi calitatea expertizei din spatele interpretării lor şi a recomandărilor de intervenţie. Toate acestea nu se pot face dacă nu există un buget corect la care să ne raportăm.

Dar mă întorc la ce explicam şi mai sus: este extrem de important cum ne uităm la ofertele de preţ, ce comparăm atunci când luăm o decizie (de exemplu, o soluţie manuală cu una automatizată, doi parteneri cu expertiză şi pregătire extrem de diferită etc.), ca să putem da un răspuns pertinent la întrebarea - "deci cât mă costă?"

Dacă ne uităm la costurile de multe ori ascunse în a alege soluţia sau partenerul de monitorizare nepotrivit, s-ar putea să coste mult, mult mai scump decât am crede în primă fază. Versus dacă ne uităm la investiţia iniţială şi la toată durata de viaţă a unui proiect, în termeni de ceea ce ni se întoarce, cu o soluţie automatizată de monitorizare: procese mult uşurate, timp eficientizat, bugete bine investite, un proiect sigur şi protejat de orice riscuri.

În plus, monitorizarea automatizată mai contribuie la ceva important: reducerea amprentei de carbon. Alături de alte decizii responsabile, cum ar fi materialele folosite, modalităţile de transport, metodele de construire propriu-zise, monitorizarea automatizată şi în general un asset management digitalizat pot avea un impact considerabil şi în ce priveşte sustenabilitatea unei construcţii.

(C)