MUGUR ISĂRESCU: "Uniunea Bancară va influenţa sistemul nostru financiar, indiferent dacă vom fi sau nu membri"

Existenţa Uniunii Bancare va produce efecte asupra sistemului financiar din România indiferent de statutul de membru sau nemembru al acesteia, a declarat, ieri, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu.

Domnia sa a explicat: "Este mai bine să ai un cuvânt de spus la adoptarea unor decizii care generează acele efecte ale Uniunii, în condiţiile în care acestea vor fi oricum resimţite. Totodată, intrarea în Uniunea Bancară asigură şi înlăturarea unui stimulent pentru dezintermediere (n.r. reducerea creditării) din partea băncilor străine. După cum a arătat şi experienţa ulterioară declanşării crizei economice internaţionale, pentru a proteja sistemele bancare naţionale, unele autorităţi de supraveghere pot impune măsuri prudenţiale privind controlul capitalurilor, transferurile şi creditarea intragrup, limitarea activităţii sucursalelor sau interzicerea repatrierii profiturilor, determinând unele bănci să reducă activitatea filialelor lor în ţările-gazdă. Chiar şi când reflectă în bună măsură efortul de reparare a bilanţurilor în ţările-gazdă şi cererea restrânsă de noi credite, procesul de dezintermediere trebuie atent monitorizat, dat fiind efectul negativ pe care derularea sa într-un ritm excesiv de alert l-ar avea asupra creşterii economice".

Domnul Isărescu apreciază că realizarea Uniunii Bancare este relevantă, în primul rând, pentru statele din Sud-Estul Europei deja membre ale Uniunii Europene, printre care şi România. Şeful BNR a enumerat, la capitolul avantaje, existenţa unei autorităţi unice de supraveghere şi a unui singur set de reglementări în domeniu, care, după cum spune domnia sa vor duce la reducerea substanţială ori eliminarea costurilor de conformare pentru băncile cu activitate transfrontalieră: "Elaborarea setului unic de reglementări aplicabile sectorului bancar este, în opinia mea, esenţială pentru viabilitatea Uniunii Bancare fiind de natură să asigure evitarea arbitrajului de reglementare. Aş dori să vă ofer un exemplu relevant pentru problemele generate de absenţa unui cadru unic de reglementare: la nivelul ţărilor membre ale UE, există, în prezent, diferenţe referitoare la interpretarea şi aplicarea unor definiţii din sfera reglementării prudenţiale, mai ales în ceea ce priveşte exigenţa supraveghetorului. Amintesc stricteţea reglementărilor în domeniu aplicate de Banca Naţională a României, care au condus la un vârf al ratei creditelor neperformante de peste 22 la sută. Dacă avem însă în vedere noul indicator privind calitatea activelor, definit de Autoritatea Bancară Europeană, care vizează atât expunerile guvernamentale, cât şi pe cele neguvernamentale, rata creditelor neperformante coboară până la circa 17 la sută şi va continua să scadă şi mai mult odată cu scoaterea în afara bilanţului a creditelor neperformante integral provizionate. Procesul de curăţare a bilanţurilor se află, de altfel, în plină desfăşurare, astfel încât rata creditelor neperformante a coborât cu 5 puncte procentuale sub vârful consemnat în martie, până la 17,2 la sută".

Revenind la caracteristicile Uniunii Bancare ca efect stimulativ asupra eficienţei sistemelor bancare, guvernatorul a mai spus că aceasta va permite o mai bună administrare a expunerilor inter-ţări, iar supraveghetorul unic va fi conştient de dimensiunea internaţională a deciziilor sale. Coordonarea între autorităţile de supraveghere din ţările de origine ş i cele gazdă va spori, ceea ce ar trebui să limiteze problema fragmentării financiare cu care Europa se confruntă în prezent.

Mugur Isărescu consideră că, pentru România, un argument puternic pentru aderarea la Uniunea Bancară îl reprezintă prevalenţa capitalului din zona euro în structura sectorului bancar, de peste 70 la sută din activele nete şi din capital: "În contextul unei integrări atât de ridicate în piaţa financiară europeană, menţinerea prerogativelor de supraveghere bancară la nivel naţional nu ar avea decât rezultate suboptimale, ca urmare a accesului limitat la informaţii privind băncile-mamă şi a absenţei perspectivei de ansamblu".

Un alt argument oferit de domnia sa în favoarea unei aderări rapide a ţării noastre la Uniunea Bancară ţine de sfera economiei politice: "Întrucât este vorba de un proiect ale cărui detalii încă nu au fost finalizate, este preferabil să participi din interior la construcţia unui mecanism căruia va trebui oricum să i te alături cel mai târziu odată cu intrarea în zona euro".

În viziunea lui Mugur Isărescu, a rămâne în afara Uniunii Bancare poate genera costuri considerabile pentru ţările nemembre ale zonei euro, acestea fiind vulnerabile la efectele de contagiune, dacă băncile străine au o prezenţă masivă în sistemul lor bancar: "În caz de contagiune, capacitatea de reacţie a acestor ţări ar fi sever limitată, mecanismele şi resursele proprii putându-se dovedi insuficiente sau inadecvate. Aderarea la Mecanismul unic de rezoluţie este însă de natură a asigura coordonarea transfrontalieră - eficace şi imparţială - a procesului de soluţionare a unor crize bancare".

• "Băncile trebuie să direcţioneze resursele disponibile către investiţiile productive"

Procesul de retragere necontrolată a capitalurilor străine de pe piaţa locală concomitent cu măsurile de ajustare fiscală ar îngreuna obţinerea unei creşteri economice susţinute, a mai declarat, ieri, Mugur Isărescu. Domnia sa a precizat: "În ultimii cinci ani, finanţarea externă de la băncile-mamă a scăzut cu circa 9 miliarde de euro faţă de momentul de început al crizei, aproximativ o treime din această reducere având loc în 2013. Sistemul bancar românesc şi-a menţinut pe întreaga perioadă de la declanşarea crizei un grad de capitalizare confortabil, de 17% în prezent, mai mare decât la momentul declanşării crizei".

Guvernatorul BNR susţine că este puţin probabil să avem o răsturnare spectaculoasă a situaţiei în ceea ce priveşte creditarea, atât din perspectiva cererii, cât şi a ofertei. Domnul Isărescu a explicat: "Creditarea în valută este la capăt de drum. Reorientarea spre piaţa internă la nivelul surselor de finanţare este însoţită în mod firesc de creşterea importanţei relative a creditării în moneda naţională. Nu spun «adio» creditului în valută, dar spun adio unei debalansări, unui dezechilibru masiv între creditarea în moneda locală şi cea în valută".

Totodată, Mugur Isărescu a arătat că băncile trebuie să direcţioneze resursele disponibile pentru creditare către investiţii productive, evitând împovărarea debitorilor de calitate cu costurile generate de alocările eronate din trecut: "O astfel de abordare generează câştiguri de productivitate care sunt esenţiale pentru ca investiţiile, creditul şi productivitatea să se alimenteze reciproc şi să înscrie economiile pe o spirală ascendentă sustenabilă, din care toată lumea ar avea de câştigat".

• "Sistemele bancare din Europa de Sud-Est, dominate de bănci austriece şi elene"

Şeful Băncii Naţionale a României apreciază că recesiunile bilanţiere, precum cea cu care ne confruntăm, tind să fie adânci şi persistente, iar stocurile de active şi datorii acumulate în trecut apasă asupra fluxurilor curente. Reţetele clasice de politici macroeconomice sunt deseori ineficiente în astfel de situaţii, opinează domnul Isărescu, apreciind: "Adoptarea unei perspective pe termen lung este necesară nu doar prin prisma evitării repetării erorilor trecutului, ci şi pentru că depăşirea consecinţelor crizei prin reîntoarcerea pe o traiectorie de creştere economică autosusţinută nu se va putea realiza peste noapte şi nu fără transformări structurale, inclusiv în activitatea sistemului bancar".

Sistemele bancare din Europa de Sud-Est sunt definite de dominanţa cvasiabsolută a băncilor străine, care operează, de regulă, prin subsidiarele locale (majoritar austriece şi elene), conform domnului Isărescu.

Potrivit cifrelor FMI amintite de domnia sa, ponderea deţinerilor băncilor străine în totalul activelor sistemelor bancare variază între 71% în Serbia şi 92% în Macedonia şi Muntenegru, iar România se plasează la mijlocul intervalului din acest punct de vedere.

Domnul Isărescu a explicat că, în cadrul sistemelor bancare din Europa de Sud-Est, se conturează ideea conform căreia calitatea creditării este mai importantă decât cantitatea, mai ales într-o perioadă de ajustare a bilanţurilor.