Negocierile din spatele uşilor închise arată adevărata natură a "democraţiei" europene

Viitoarea structură a Comisiei Europene se "negociază" departe de ochii şi de atenţia alegătorilor, iar accentul se pune pe jocurile de culise care trebuie să asigure un nou mandat pentru Ursula von der Leyen, indiferent de opţiunile cetăţenilor în alegerile europarlamentare. Primul mandat a fost "obţinut" doar în urma insistenţelor cancelarului Angela Merkel, extrem de dornică să scape de cel mai incompetent ministrul al apărării pe care l-a avut vreodată Germania.

Dar negocierile au neglijat un aspect fundamental, respectiv nefericirea premierului italian Meloni, generată de excluderea sa din "grupul mic de lideri UE" în cadrul căruia s-a discutat repartizarea funcţiilor de vârf, după cum scrie Financial Times.

Înaintea unui dineu la care au participat toţi liderii din UE a avut loc o întâlnire restrânsă, la care au participat doar 6 lideri naţionali care fac parte din Partidul Popular European, gruparea Socialiştilor şi Democraţilor şi gruparea liberală Renew.

"Meloni, care conduce grupul de dreapta al Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, a fost deosebit de iritată de excludere", subliniază FT, în condiţiile în care cei şase lideri - preşedintele Emmanuel Macron, cancelarul Olaf Scholz, premierul Donald Tusk şi premierii din Ţările de Jos, Grecia şi Spania - au făcut-o să aştepte în timp ce au pregătit un acord, care apoi i-a fost prezentat ca un fapt împlinit.

Atunci de unde vine legitimitatea democratică a noilor conducători şi comisari din Comisia Europeană, când numele lor este decis de lideri a căror legitimitate este pusă sub un mare semn de întrebare după ultimele alegeri europarlamentare?

Un oficial de rang înalt citat de Financial Times arată că întâlnirea restrânsă a liderilor celor trei forţe politice din Parlamentul European a avut ca scop să arate izolarea premierului italian. "Este un joc de putere şi multă bunăvoinţă a fost pierdută", a mai precizat oficialul european pentru FT.

"Mi s-a părut suprarealist faptul că unii au venit cu propuneri de nume pentru funcţii de conducere fără să reflecteze mai întâi la semnalele primite de la cetăţeni şi la schimbarea de ritm în ceea ce priveşte priorităţile", a declarat Meloni.

Dar când a fost ultima oară când politicienii europeni aleşi au luat în considerare semnalele primite de la alegători? Oare nu acesta este şi motivul pentru care tot mai mulţi cetăţeni se îndreaptă, adesea în disperare de cauză, către aşa-numitele partide populiste sau extremiste?

Poziţia Giorgiei Meloni s-a întărit ulterior, odată cu aderarea la grupul Conservatorilor şi Reformiştilor a europarlamentarilor de la AUR, despre care FT scrie că este partidul ultranaţionalist din România.

Ajunsă la 83 de membri, gruparea Conservatorilor şi Reformiştilor a devenit al treilea partid din Parlamentul European, iar Giorgia Meloni a declarat că "centrul de greutate din Europa s-a mutat către dreapta".

Premierul italian a mai subliniat că "în actualul parlament cred că vom asista la o schimbare a modului în care abordăm anumite politici".

Probabil că este doar o speranţă nefondată. După cum scrie FT, Ursula von der Leyen are nevoie de 361 de voturi în Parlamentul European format din 720 de membri pentru a obţine un al doilea mandat de preşedinte al Comisiei. Majoritatea poate fi atinsă şi fără voturile Conservatorilor şi Reformiştilor, în condiţiile în care PPE, Social-Democraţii şi Renew ocupă împreună 406 locuri.

Oricum Giorgia Meloni a mai făcut astfel de promisiuni şi când a câştigat alegerile generale din Italia, iar apoi le-a dat uitării, preferând să se concentreze mai mult asupra marilor probleme ale Uniunii Europene, alături de Ursula von der Leyen, care a uitat, de asemenea, ameninţările lansate la adresa Giorgiei Meloni.

Pe fondul negocierilor tensionate pentru atribuirea posturilor din Comisia Europeană, Politico a venit cu o informaţie care arată că Giorgia Meloni o va susţine, foarte probabil, pe Ursula von der Leyen.

"Publicarea unui raport care subliniază atacurile la adresa libertăţii presei din Italia a fost amânată de către Comisia Europeană", a scris recent publicaţia online.

Patru oficiali europeni au declarat că o anchetă a CE evidenţiază reprimarea libertăţii presei din Italia de când Giorgia Meloni a preluat funcţia de prim-ministru în 2022.

"Raportul anual de evaluare a modului în care ţările UE respectă statul de drept urma să fie aprobat la 3 iulie, dar va fi amânat până la numirea noului preşedinte al Comisiei", scrie Politico, iar apoi subliniază că "întârzierea este neobişnuită, iar pentru von der Leyen există riscul să pară motivată politic". Ulterior, Politico a scris că raportul din acest an este "deosebit de sensibil" şi urmează că semnaleze noi probleme legate de statul de drept în Italia, Slovacia şi Grecia.

Europarlamentarul italian Brando Benifei a scris pe contul său de Twitter că "amânarea raportului privind statul de drept în Uniunea Europeană din cauza conţinutului său critic la adresa Italiei ar fi o decizie politică gravă, incompatibilă cu valorile UE şi cu însăşi protecţia statului de drept" şi a cerut Ursulei von der Leyen să-şi clarifice poziţia.

Doar două dintre numele vehiculate - Ursula von der Leyen pentru un nou mandat de preşedinte al CE şi Kaja Kallas pentru mandatul de comisar pentru politica externă - sunt suficiente pentru a constata, odată în plus, că în Europa s-a consolidat idealul egalităţii dintre sexe, conform definiţiei oferite de Françoise Giroud.

Fostul ministru al culturii din cabinetul condus de Raymond Barre în a doua jumătate a anilor "70 a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei Le Monde în martie 1983, că "femeile vor fi cu adevărat egale cu bărbaţii în ziua în care vor numi o femeie incompetentă într-un post important".

Oare Uniunea Europeană este suficient de rezilientă pentru a mai rezista mult timp în faţa asaltului incompetenţei de toate genurile şi de toate culorile politice?