Noua Lege a dării în plată întoarce instanţele cu faţa la consumatori

Noua formă a Legii dării în plată (DIP), promulgată de preşedintele Klaus Iohannis la jumătatea lunii mai, pare să fi convins instanţele, care au început să dea câştig de cauză debitorilor.

Prima supriză a venit, în urmă cu o săptămână, chiar dinspre Curtea de Apel Bucureşti (CAB), cunoscută, până acum, pentru deciziile pro-bănci.

Astfel, CAB a dispus îngheţarea francului elveţian (CHF) la valoarea de 2,41 lei, într-un dosar de dare în plată, menţinând o decizie a Tribunalului Bucureşti de anul trecut, care prevede reechilibrarea unui contract de credit încheiat între consumator şi Credit Europe Bank NV.

Premiera a fost urmată, la doar câteva zile, de decizii similare date de Tribunalul Bucureşti, respectiv Judecătoria sectorului 4 din Capitală.

În condiţiile în care instanţa dispune adaptarea contactului, consecinţa este reducerea obligaţiei de plată, devenită excesiv de oneroasă, până la o limită rezonabilă şi echitabilă, atât pentru debitor, cât şi pentru creditor, ne-a explicat Alexandra Ianul (fostă Burada), avocatul care i-a reprezentat pe debitori în toate cele trei dosare de pe rolul instanţelor.

În opinia juristului, cel mai probabil modificarea Legii dării în plată, care a definit cu claritate impreviziunea, în sensul că a eliminat orice dubiu cu privire la faptul că majorarea excesivă a cursului valutar este un eveniment imprevizibil, alături de numeroasele decizii de interpretare emise de Curtea Constituţională a României (CCR) care vin să sublinieze acelaşi lucru, reprezintă motivele care stau la baza hotărârilor luate în ultima perioadă de instanţele noastre.

Potrivit Alexandrei Ianul, noua formă a Legii dării în plată prioritizează adaptarea contractului şi ajustarea pres­taţiilor.

De asemnea, soluţiile aplicate în cauzele menţionate sunt în deplină concordanţă cu interpretarea obligatorie emisă de Curtea Constituţională a României în numeroasele Decizii pronunţate pe marginea Legii 77/2016 (n.r. Legea dării în plată), unde aceasta din urmă a subliniat în nenumărate rânduri faptul că, odată constatat caracterul excesiv de oneros al obligaţiilor contractuale (în speţă cauzat de creşterea excesivă a cursului valutar), instanţa poate aplica un remediu judiciar contractului, care poate merge de la diminuarea cursului la care se efectuează plăţile şi până la încetarea contractului prin darea în plată.

Referitor la deciziile din instanţă, avocatul citat consideră: "Fiind decizii definitive pronunţate în faza recursului, de către diferite Curţi de Apel, cu certitudine că acestea vor constitui un stimulent pentru instanţele de rang inferior. Probabil ca victoriile noastre să constituie o bază pentru un reviriment jurisprudenţial, de această dată favorabil consumatorilor".

Subliniind că, în prezent, probabil că sunt câteva mii de dosare cu această speţă în instanţă, avocatul ne-a precizat că există pe rol dosare deschise în anul 2016, la care se adaugă cele introduse pe varianta nouă a legii. Alexandra Ianul ne-a declarat: "În 2017-2018, rata noastră de succes era de aproximativ 60%, iar în 2019-2020 aceasta a scăzut radical, la circa 10%, în cazul nostru ca urmare a faptului că majoritatea deciziilor favorabile au fost casate la nivelul Curţii de Apel Bucureşti. De aceea decizia pronunţată săptămâna trecută este atât de valoroasă.

Acum, pe varianta modificată a legii, mă aştept la o inversare de procente în favoarea consumatorilor, deoarece aceasta înlătură orice dubiu de interpretare. De altfel, primele două dosare judecate pe această formă au şi fost câştigate în fond, săptămâna aceasta".

• Piperea: "În sfârşit, pare să se fi înţeles scopul real al acestei legi - redarea utilităţii sociale a contractului de credit"

Şi avocatul Gheorghe Piperea, care a scris textul Legi dării în plată, promovată în Parlament de senatorul Daniel Cătălin Zamfir, este de părere că, cel puţin aparent, prima motivaţie a acestor hotărâri din instanţă este noua formă a Legii DIP, care acum prezumă impreviziunea în câteva cazuri tipice de supra-îndatorare. Gheorghe Piperea ne-a explicat: "Hotărârile sunt evident împotriva «curentului» instaurat între 2016 şi 2019, când instanţele pretindeau consumatorilor supra-îndatoraţi (deseori cu mari excese de zel) să facă ei proba impreviziunii, şi nu creditorilor să facă proba capacităţii de plată a debitorilor. Este posibil ca instanţele să fi sesizat şi riscul de colaps al pieţei şi de sufocare a instanţelor cu procese, risc generat de pandemie. Prin aceste hotărâri este probabil că se va putea înţelege importanţa negocierii reducerii poverii debitorului, pentru redarea utilităţii sociale a contractului (am utilizat o sintagmă des utilizată de CCR în nenumăratele decizii de respingere a unor excepţii de neconstituţionalitate invocate de bănci contra Legii DIP, în varianta sa iniţială). Or, negocierea extrajudiciară va putea atinge două scopuri mediate - asigurarea unei rezilienţe adevărate a contractului de credit (un debitor des-povărat de ultra-datorie este un debitor care poate plăti) şi reducerea presiunii şi a volumului de dosare care «vin» dinspre sistemul bancar: 350.000 de dosare în care sunt implicate băncile şi mai mult de 1,2 milioane dosare în care sunt implicaţi recuperatorii de creanţe (la nivelul lui 2018) sunt deja prea multe pentru alte câteva sutem de mii, poate chiar un milion, generate de pandemie".

În opinia specialistului, este posibil ca, în plus, cei patru ani care au trecut de la intrarea în vigoare a formei iniţiale a Legii DIP să fi convins băncile că "cei care notifică dări în plată nu sunt debitori de rea-credinţă, nu sunt dezvoltatori imobiliari cinici, nu sunt iresponsabili care vor să îşi dea casele în plată pentru a scăpa de datorii, nu sunt egoişti care vor să le «fure» tinerilor dreptul de a se îndatora şi de a se face captivi ai băncilor pe 30 de ani (aşa cum sună legenda anti-dare în plată), ci oameni ultra-împovăraţi de datorii, care vor o şansă la o viaţă normală, fie prin echilibrarea contractului pentru a putea fi plătit conform cu conjuncturile semnării sale (rebus sic stantibus) şi cu scopurile pentru care a fost încheiat, fie prin şteregerea datoriilor reziduale, în schimbul imobilului cu destinaţia de locuinţă".

Printre altele, Gheorghe Piperea se arată surprins de deciziile celor trei instanţe, dar le consideră previzibile şi decente: "În sfârşit, pare să se fi înţeles scopul real al acestei legi - redarea utilităţii sociale a contractului de credit (care este un obiectiv primordial pentru bancă, şi nu numai pentru debitor), transformarea rebuturilor contractuale generatoare de debitori supra-îndatoraţi în contracte realiste, reziliente, care pot duce la atingerea emolumentului urmărit de ambele părţi la încheierea sa. Un contract care provoacă ruina debitorului (ruină înmulţită cu numărul celor aflaţi în situaţie similară, adică multe sute de mii sau chiar milioane de persoane) nu duce decât la mari probleme pentru bancă şi sistemul financiar, în genere, pentru că un debitor ruinat înseamnă un debitor lipsă. La care se adaugă imaginea negativă, costurile judiciare cu procesele în care banca este pârâtă, costurile cu provizioanele antrenate de creditele neperformante etc".

Nu este vorba (încă) de un trend, ci de un început, evidenţiază avocatul, considerând că ar trebui ca un mare procent dintre debitorii cu probleme financiare (agravate la maxim de pandemie, care nu e o simplă criză sanitară, ci o criză economică ce va culmina cu foamete şi cu crize sociale sau chiar psihologice) să fie informat cu privire la aceste hotărâri, căci va fi nevoie de ele ca precedent în considerarea viitoarelor executări silite bancare, demarcate la anul, după expirarea perioadei de îngheţare a efectelor contractului în perioada pandemiei.

Gheorghe Piperea a scris, recent, pe Fecabook, că, după alegerile din 6 decembrie, sunt "şanse" de 100% ca Legea DIP să fie abrogată prin OUG sau prin lege adoptată "pe repede înainte" de Parlament. Avocatul ne-a explicat: "Guvernul PNL, susţinut de USR, va abroga Legea DIP (sau o va emascula, prin eliminarea prezumţiei de impreviziune), aşa cum a făcut cu cea privind taxele pe activele bancare, reglementată de OUG nr. 88/2018. Legea DIP - şi toate celelalte legi de protecţie a consumatorilor dezbătute în Parlament, dar mai ales legile anti-cămătărie - a fost permanent torpilată de PNL-USR, inclusiv cu sesizări la CCR şi cereri adresate preşedintelui Iohannis să nu le promulge. Întrucât s-a creat în acest sens un univers de aşteptare din partea băncilor şi a colectorilor de creanţe, sponsori politici principali ai «alianţei de dreapta», este certă această abrogare. De altfel, circulă în sistemul bancar (şi la avocaţii băncilor) informaţia că există deja acest proiect de abrogare/emasculare a Legii DIP.

Această lege este o «ameninţare existenţială» pentru bănci şi colectori de creanţe, mai ales acum, că funţionează. Cu noul parlament, ilegitim pe motiv de viciere a voinţei populare, orice idee de protecţie a consumatorilor va fi devenit istorie. Cu noul parlament, scapă doar cine poate".

Gheorghe Piperea ne-a mai spus că, în mod paradoxal, nu există foarte multe dosare pe Legea DIP: "Cel puţin noi, la birou, nu avem mai mult de cinci astfel de notificări. Este foarte probabil că această apatie este efectul măsurilor hipnotizatoare luate de bănci, la îndemnul guvernului, constând în aparenta îngheţare a efectelor contractului pe perioada pandemiei (spun «aparentă» întrucât ratele şi dobânzile, inclusiv dobânda la dobândă, nu au fost, realmente, îngheţate, ci reportate pentru 1 ianuarie 2021, ceea ce înseamnă că debitorii, care au sărăcit în pandemie, cheltuindu-şi chiar şi banii alocaţi ratelor, vor avea o situaţie infinit mai rea decât era la începutul pandemiei)".

Această lege, încă ignorată de consumatori, nu duce la pierderea casei de locuit, ci la redarea utilităţii sociale a contractului de credit, debitorul continuând să îşi achite datoriile, în limitele iniţial stabilite, să îşi păstreze casa şi să beneficieze de surplusul de lichidităţi care, până acum, erau înghiţite fără cauză justă de bancă, a completat avocatul Piperea, concluzionând: "Legea dării în plată poate fi utilizată ca armă de negociere şi instrument de reconstrucţie justă a contractului de credit nu numai de către debitorii care au contractat credite în valută, ci şi de debitorii cu credite în lei ale căror plăţi către bancă au crescut cu peste 50%, în ultimele şase luni.

Mai mult chiar, Legea dării în plată va putea fi utilizată ca un scut impenetrabil contra executărilor silite abuzive. În anii 2021-2022 vor fi executări silite masive ale băncilor contra tuturor debitorilor din credite garantate cu imobile cu destinaţia de locuinţe. Acest tsunami va fi declanşat pentru neplata ratelor, cauzată de multiplele falimente care vin şi de şomajul masiv care se preconizează. Notificarea de dare în plată îngheaţă automat efectele contractului de credit şi orice executare silită, precum şi curgerea dobânzilor, comisioanelor şi penalităţilor, declanşând o negociere obligatorie pentru bancă (în vederea reducerii poverii datoriei sau a ştergeii acesteia), sub sancţiunea unei decizii a instanţei ca cele pe care le evocăm".

• CREDERE: "Deciziile instanţelor din ultima săptămână sunt echitabile şi mai mult decât necesare"

Consumatorii din cadrul Asociaţiei CREDERE subliniază trendul pozitiv pentru împrumutaţi, în special pentru cei cu credite în franci elveţieni (CHF), apreciind deciziile instanţelor din ultima săptămână ca fiind echitabile şi mai mult decât necesare. Conducerea CREDERE ne-a transmis: "Dacă ne raportăm la majoritatea deciziilor pronunţate de către instanţele de judecată în ultimii patru ani pe legea dării în plată, am putea descrie un tablou al nedreptăţii, constatat şi de Curtea Constituţională prin Decizia 731/2019, aceasta arătând că unele instanţe de judecată au interpretat şi aplicat în mod eronat legea dării în plată cu privire la condiţia impreviziunii".

Aşteptările debitorilor sunt mari, mai ales pentru cei care au împrumuturi în CHF, ne-au transmis clienţii băncilor, adăugând: "Este normal să privim cu optimism şi credem că în perioada următoare vom vedea din ce în ce mai multe decizii care să reechilibreze contractele de credit. Dincolo de percepţia noastră, Legea 77/2016 privind darea în plată a fost clarificată de Parlament în primăvara acestui an şi nu vedem absolut niciun motiv pentru care instanţele de judecată să nu o aplice în mod corect, ţinând seama inclusiv de instrucţiunile Curţii Constituţionale prezentate în Decizia 731/2019".

La o analiză succintă a portalului instanţelor, ar rezulta un număr de cel puţin 10.000 de dosare pe darea în plată, apreciază CREDERE, estimând că, până la clarificarea Legii dării în plată adusă în primăvara acestui an, circa 80-90% dintre dosare erau pierdute de către împrumutaţi: "Ba chiar erau instanţe unde din sute de dosare aproape niciunul nu era soluţionat în favoarea împrumutaţilor. Noua formă a Legii dării în plată, adoptată în mai 2020, ar trebui să inverseze acest trend în beneficiul împrumutaţilor. Credem că este mult prea devreme să ne pronunţăm cu privire la o schimbare a practicii în beneficiul împrumutaţilor, dar suntem optimişti că acest lucru se va întâmpla: legea şi Curtea Constituţională sunt de partea debitorilor, în acest moment".

Amintim că amendamentele aduse Legii dării în plată arată că reprezintă criterii alternative de individualizare a impreviziunii următoarele evenimente;

a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de BNR la data încheierii contractului de credit;

b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.