Noua rotativă, un secret bine protejat

Spre deosebire de alţi analişti care, din altruism sau în mod interesat, acordă şanse unui număr mai mare de competitori de a ajunge în turul doi al prezidenţialelor, eu unul, calculând la rece, afirm că, dacă nu se face vreo gaură în cer, în finală se vor afla Nicu şi Marcel. Iar acest prim deznodământ este cum nu se poate mai convenabil pentru amândoi. Dacă au pus la cale în mare taină noua rotativă, aşa cum cred eu, atunci niciunul nu are nimic de pierdut, indiferent care va fi rezultatul final.

Dacă Nicu şi Marcel s-au înţeles pentru o nouă rotativă, pentru resuscitarea struţo-cămilei PSD-PNL, pentru ca după alegeri unul să meargă la Cotroceni şi celălalt la Palatul Victoria, atunci, cum este şi firesc, nu puteau încheia acest legământ decât în mare taină. Să studiem puţin acest scenariu nu numai posibil, ci şi probabil. Şansa lui Nicolae Ciucă de a nu fi debarcat de la conducerea PNL, conform tradiţiei, este de a intra în turul doi, iar dacă ia bătaie în turul doi, de a fi desemnat candidat pentru poziţia de premier şi votat de noua majoritate parlamentară. Iar şansa lui Marcel, Marcel Ciolacu, de a nu fi debarcat tot conform tradiţiei în eventualitatea în care nu reuşeşte să câştige turul doi, este aceeaşi. Şi anume de a fi desemnat de câştigător, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, drept candidat pentru poziţia de premier al României. Şi votat apoi de noua majoritate parlamentară PSD-PNL. Este o adevărată inginerie. Care însă presupune îndeplinirea câtorva condiţii.

Prima şi cea mai importantă este păstrarea secretului. Căci dacă cetăţenii României ar şti cu cât cinism li se pregăteşte de către şefii celor două partide o reeditare a coabitării PSD-PNL, în condiţiile în care în 2025 şi 2026 România va da piept cu o criză economică şi socială fără precedent, i-ar trimite pe cei doi la plimbare, desigur sub aspect electoral. Nici activul partidelor nu trebuie să fie informat, pentru că, dacă ar fi, competiţia nu ar mai putea fi simulată. Tot în scopul aburirii opiniei publice, se dovedeşte a fi utilă sugerarea unor perspective de colaborare postelectorală între PSD şi AUR pe de-o parte, eventual şi UDMR, la nevoie şi Şoşoacă, şi, pe de altă parte, între PNL, USR şi ce s-o mai găsi printre ruinele fumegânde ale partiduleţelor celor care s-au perindat în trecut pe la Palatul Victoria. Şi desigur în aceste ecuaţii ale aburelii colective va trebui prins în mod obligatoriu şi Mircea Geoană. Iată, în paranteză fie spus, un bun motiv pentru care mai mulţi analişti politici şi mai multe case de aşa-numită sondare publică sunt împinse în direcţia evaluării pentru turul al doilea şi a altor candidaţi, cu excepţia celor doi, Nicu şi Marcel.

O altă condiţie care trebuie întrunită este ca duelul dintre Nicu şi Marcel să pară cât se poate de real, dar, în acelaşi timp, să se desfăşoare cu toată curtoazia, astfel încât noua logodnă dintre cei doi să fie lipsită de stridenţe, să nu şocheze opinia publică şi electoratul PSD şi PNL. Subtilitatea acestei combinaţii este ca Nicu şi Marcel să-şi exercite autoritatea în propriile partide, astfel încât meciul electoral dintre ele să nu degenereze. Deci toţi caii nărăvaşi trebuie cumva struniţi.

Iar cine nu este strunit va fi de bună seamă sacrificat. Aparent sacrificat. Să luăm de pildă cazul cel mai evident, al lui Rareş Bogdan. În ultima vreme, acesta se manifestă dezlănţuit împotriva PSD şi, întrucât se numără printre cei mai importanţi fruntaşi PNL, ne lasă să presupunem că aceasta este şi poziţia reală a generalului cu patru stele Nicolae Ciucă. De fapt, Rareş Bogdan este pur şi simplu lăsat să zburde, iar în final va fi lăsat în ofsaid. Ceea ce va fi convenabil pentru toată lumea. Struţo-cămila PSD-PNL se va răcori, executând aparent câteva capete mai înfierbântate, iar aceşti jucători care au fost lăsaţi să derapeze în campanie, vor fi pentru o vreme îndepărtaţi din epicentrul celor două partide, dar în niciun caz nu vor fi traşi pe linie moartă. Rămânând la acelaşi exemplu, să consemnăm un fapt de domeniul evidenţei: Rareş Bogdan îşi va păstra bine-merci, până una alta, un statut de invidiat în Parlamentul European. Rămâne, cum s-ar zice în popor, cu sacii în căruţă.