Nu doar piaţa de capital, ci toată România este căpuşată

Aşa cum piaţa de capital a ajuns să fie coruptă prin sifonarea banilor investitorilor, bugetul statului este şi el sifonat după o reţetă aproape identică. Pentru ambele cazuri, presa din România a devenit un colaborator de nădejde al corupţiei. În cea mai mare parte, aceasta a renunţat complet la rolul social de câine de pază al guvernanţei responsabile, iar consecinţele sunt îngrijorătoare.

De milioane de ani umanitatea a convieţuit cu paraziţi fără nicio şansă să iasă învingătoare. Deşi îşi eliminau gazdele într-un aparent genocid, paraziţii nu au dispărut niciodată complet. Cunoaşteţi cu toţii povestea ciumei bubonice, care timp de secole, a decimat periodic comunităţile umane. În eterna sa luptă cu paraziţii biologici (mai ales viruşii şi bacteriile) omenirea a început să aibă parte de victorii, începând cu puţin peste două secole în urmă. Igiena modernă, vaccinurile, iar ulterior antibioticul i-au oferit gazdei umane posibilitatea să nu mai fie atât de uşor exploatată până la epuizarea totală de oaspetele parazitar.

Este bine de ştiut că, de cel puţin mii de ani, există şi paraziţi sociali. Aceştia exploatează slăbiciunile comunităţilor omeneşti şi au aproape aceleaşi caracteristici precum paraziţii mai vechi ai naturii, cei biologici. Însă paraziţii sociali sunt de fapt oameni care se deghizează în membri utili ai comunităţilor, doar că nu produc nimic util. Prin exploatarea unor slăbiciuni de supraveghere şi control ale comunităţii, paraziţii sociali trăiesc pe spinarea muncii celorlalţi în timp ce le fac rău. Fac răul cel mai mare nu pentru că ar fi povară economică pentru comunitate, ci pentru că ajung să ocupe nişte roluri socio-economice, nominativ foarte utile, dar în realitate folosite împotriva comunităţii. Iar paraziţii sociali, precum cei biologici, se tot înmulţesc până îşi epuizează şi îşi distrug gazda de care depind.

Cititorii ziarului BURSA cunosc situaţia dramatică a pieţei de capital româneşti pe care am detaliat-o în mai multe articole. Aceasta a ajuns să fie condusă şi supravegheată de unii care pretind că vor, conform fişei postului, dezvoltarea pieţei. Însă există numeroase dovezi concrete care ne arată că scopul lor real este căpuşarea pieţei pentru interese personale. Cu alte cuvinte, paraziţii sociali au reuşit să pretindă că sunt oameni responsabili la cârma unor instituţii care decid soarta pieţei de capital. Şi pentru că au avut timp şi resurse (banii de la SIF-uri, de la BVB, dar şi de la multe alte companii şi instituţii publice cucerite) s-au tot înmulţit şi şi-au întărit poziţiile. Situaţia căpuşării a ajuns în prezent atât de extinsă încât marea majoritate a entităţilor de "presă" (pun ghilimele pentru că nu se ocupă de informarea publicului) şi o parte dintre brokeri şi administratorii de fonduri fac parte din sistemul parazitar al pieţei de capital. Asta se întâmplă pe banii sifonaţi de la investitori.

În acest context, de departe cel mai grav lucru este magnitudinea colaboraţionismului "presei" cu paraziţii care au căpuşat piaţa de capital. De pildă, aţi citit undeva, în afară de ziarul BURSA, despre faptul că Bogdan Drăgoi, preşedintele SIF Banat Crişana şi membru în CA-ul BRD, a fost sancţionat şi amendat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru xenofobie? Nu, pentru că o ştire atât de importantă pentru piaţa de capital nu s-a publicat nicăieri.

Astfel, comunitatea investitorilor, prin pasivitatea caracteristică în decursul ultimilor 10-15 ani, a ajuns în situaţia în care:

1) Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) pretinde că supraveghează buna desfăşurare a pieţei, dar în realitate se ocupă mai mult de combinaţii contrare intereselor investitorilor,

2) În loc să urmărească interesele acţionarilor, principala preocupare a multor administratori de companii este sifonarea resurselor companiilor respective pentru ei şi pentru colaboratorii lor din sistemul parazitar care îi susţine.

3) Unii brokeri şi administratori de fonduri care au crescut ca Făt-frumos, se ocupă (contra cost) îndeosebi cu facilitarea sifonării banilor investitorilor,

4) Iar aşa-zisa presă financiară, sponsorizată generos de cei care sifonează resursele investitorilor, are rolul să producă fumigene astfel încât subiectele reale (mai ales cele despre partenerii în căpuşare) să nu fie vizibile şi dezbătute în spaţiul public,

5) Au fost inventate tot felul de entităţi parazitare şi persoane mediatizate prin titluri pompoase care au ajuns să pretindă că reprezintă interesele pieţei. Precum presa financiară, în realitate aceştia se ocupă exclusiv de protejarea combinaţiilor sponsorilor lor paraziţi.

Din păcate pentru România, această parazitare instituţională nu se limitează doar la piaţa de capital, ci a ajuns să fie răspândită la o scară mult mai mare în toată ţara. Multe legi dubioase, croite special pentru combinaţii private sau politice, se votează în Parlament fără să fie nici măcar menţionate de cele mai mari televiziuni, ziare, site-uri etc..

Recent a avut loc, la postul de ştiri Antena 3, o apariţie foarte rară, dar interesantă, a unui deputat USR, Victor Ilie, care a întrebat gazda emisiunii dacă postul cu pricina primeşte bani de la partidele de guvernare să cenzureze difuzarea unor ştiri importante. Domnul Ilie nu a primit niciun răspuns la întrebare, şi sunt convins că nu va mai fi invitat la prea multe televiziuni în viitorul apropiat. Motivul este simplu: marea majoritate a entităţilor de presă din România au ajuns să fie finanţate masiv din bani publici (deseori prin mijlocirea partidelor din coaliţia de guvernare) în schimbul parazitării informaţiilor cu fumigene. În ultima vreme, presa finanţată de partidele de la guvernare, pentru a evita criticile la adresa Guvernului sau a Parlamentului, vorbeşte aproape exclusiv de subiecte externe, mai ales războiul din Ucraina. Bugetul statului (precum avuţia investitorilor în piaţa de capital) este acum căpuşat de un număr record de indivizi, inclusiv majoritatea patronilor de presă (de la cei mai mici până cei mai mari).

Paraziţii s-au înmulţit atât de mult încât nu se mai pot întreţine decât prin îndatorarea viitoarelor generaţii. Datoria publică a României a urcat de la nici 50 miliarde lei în 2008 la peste 600 miliarde lei în prezent, fără să se fi făcut investiţii serioase în educaţie, infrastructură, sănătate etc. Precum un organism biologic cuprins de paraziţi, şi economia României se îndreaptă spre epuizare.

Dacă nu se vor lua măsuri pentru deparazitare, toată România va ajunge la soarta cruntă a pieţei de capital, adică slabă, săracă şi irelevantă. Mă întreb cine ar mai putea să dea startul deparazitării într-o ţară în care chiar şi presa este în slujba sistemului parazitar?

Nu vreau să fac predicţii sumbre, însă în ritmul actual (la un moment care s-ar putea să nu fie prea îndepărtat) va urma epuizarea totală a economiei, aşa cum s-a întâmplat recent în Sri Lanka sau acum câţiva ani în Liban.