O EXPLICAŢIE PLAUZIBILĂ Misterioasa poantă a lui Băsescu despre SIF-uri şi CEC

Ne chinuim, toată redacţia, de cîteva zile, să dăm de capăt misterioaselor afirmaţii ale preşedintelui Traian Băsescu, din discursul de la întîi februarie, rostit la Ministerul de Interne, care au pus pe jar presa, afaceriştii şi politicienii.

Şeful statului a afirmat că există "trusturi de presă care se bat cu alte trusturi de presă pentru că în spatele lor se află nişte patroni care ori apără RAFO, ori apără ROMPETROL, ori apără ilegalităţile de la FNI, ori apără sau pun sub mantia neştiinţei acţiunile viguroase de a pune mîna pe cît mai multe SIF-uri, ori aflăm că vrem să participăm la privatizarea CEC pentru că tot controlăm nişte SIF-uri".

În cazul RAFO tot mai poţi gîndi la legenda legăturilor dintre conducerea rafinăriei cu Viorel Hrebenciuc şi la rumorile despre legăturile lui Hrebenciuc cu ziarul "Adevărul", ceea ce ar aşeza rafinăria şi ziarul în aceeaşi barcă (dar fără să fie limpede dacă barca aceea chiar există, şi, dacă există, atunci nu este clar dacă ea mai pluteşte). În cazul "Rompetrol" poţi gîndi la istoria acţionariatului ziarului "Ziua" cu Dinu Patriciu majoritar şi Sorin Roşca Stănes-cu prezent acolo cu mereu diferite proporţii (mai nou, el este mai legat de altă parte a petroliştilor - sindicatul Petrom, cu Liviu Luca în faţă şi Sorin Ovidiu Vîntu în spate, dar - performanţă! - fără să-şi fi renegat legătura cu Patriciu).

Dincolo de ceea ce Băsescu a menţionat expresis verbis, mai poţi imagina legături ale afacerilor cu trusturi mari de presă în cazul afaceristului şi politicianului Dan Voiculescu şi al grupului media reunit în jurul televiziunii Antena 1 şi mai poţi imagina legături ale politicienilor cu trustul de presă al lui Adrian Sîrbu care este o afacere prin sine. Că trusturile de presă apără ilegalităţile FNI, deşi pare că numeşte o stare notorie de fapte, ea ţine de domeniul trecutului şi este cam alături de drum, astăzi.. Ce naiba să mai aperi în presă, după şase ani de cercetări poliţieneşti ineficiente? Ce naiba să mai publici dacă poliţia însăşi nu dă rezultate? Adică, vrea cumva să zică preşedintele că presa deţine probe asupra ilegalităţilor de la FNI şi că nu le predă poliţiei?!

Părerea mea este că afacerea FNI nu mai este deloc o problemă a presei, ci una a poliţiei. Eu cred că însăşi poliţia nu predă probele poliţiei! Să ceară preşedintele o anchetă asupra felului cum s-a desfăşurat ancheta - să vezi atunci cine apără ilegalităţile de la FNI! Ei bine, dacă tuturor acestora le mai poţi găsi, totuşi, un sens, afirmaţiilor despre SIF-uri şi despre CEC nu le poţi găsi niciunul.

Este absolut exasperant că, tocmai unor subiecte ca acestea - SIF-uri, CEC -, care ţin de specialitatea noastră, să nu le găsim explicaţia şi să-i văduvim pe cititorii noştri de limpezirea discursului prezidenţial... La început ne-am simţit complexaţi, am urmărit restul presei - cine ştie, poate colegii noştri de la alte ziare vor fi ştiind ce noi nu ştim... Dar, nu, nu a apărut nicăieri nici o explicaţie, ba, chiar, dimpotrivă, colegii de breaslă păreau să o aştepte de la noi - adică, păreau să spună, dacă voi nu ştiţi, atunci cum s-o ştim noi?!

În sfîrsit, vineri au ajuns la noi unele zvonuri cît de cît credibile care oferă o explicaţie afirmaţiilor preşedintelui, dar o explicaţie de tip Radio Erevan.

Se spune că, recent, unul dintre preşedinţii SIF-urilor ar fi cerut audienţă la Traian Băses-cu, ca să-i explice ce înseamnă deschiderea posibilităţii de concentrare a acţionariatului la SIF-uri - adică pericolul ca părţi consistente ale avuţiei naţionale să ajungă sub controlul unui grup de interese, interese despre care nimeni nu garantează că n-ar putea fi de tip mafiot. Acel preşedinte de SIF despre care vorbim este un om de excepţie, priceput, ambiţios, dar are o gură la fel de mare ca cea a lui Traian Băsescu. Şi unul şi altul sînt spontani şi spun ceea ce gîndesc în acel moment... Deşi eu însumi cred că asta este o calitate, totuşi combinaţia din doi oameni de acest fel poate deveni explozivă. Îmi imaginez că Băsescu o fi cerut o exemplificare a pericolului ca SIF-urile să ajungă sub controlul unei singure persoane. Îmi imaginez că, în exemplul dat, va fi fost menţionat Cătalin Chelu, despre care se vorbeşte că ar fi concentrat sau intenţionează să concentreze acţiunile unor SIF-uri. Şi dacă acel preşedinte de SIF, aflat în audienţă, va fi şi menţionat că se spune că în spatele lui Cătălin Chelu s-ar afla faimosul şi controversatul speculator Sorin Ovidiu Vîntu (un zvon relativ răspîndit în piaţa de capital), atunci cu certitudine a declanşat în mintea lui Băsescu o adevărată emoragie financiară.

O idee mai veche - cum că SIF-urile ar avea capacitatea să preia CEC-ul - probabil că a fost şi ea invocată în cursul acelei discuţii de la Cotroceni.

Toate astea au răbufnit în afirmaţiile misterioase despre SIF-uri şi CEC din discursul lui Traian Băsescu de la Ministerul de Interne - o explicaţie plauzibilă, cu care mă declar oarecum satisfăcut.