"O strategie naţională de creştere a creditării ar rezolva problemele noastre economice"

Reporter: 2024 a fost un an plin, atât din punct de vedere macro, cât şi în ceea ce priveşte spectrul politic şi geo-strategic. Cum afectează tot acest context sistemul financiar-bancar?

Gabriela Folcuţ: Sistemul bancar sprijină dezvoltarea economică la nivel naţional şi îşi doreşte să contribuie la politicile care asigură corecţia dezechilibrelor macroeconomice. România s-a evidenţiat ca fiind statul cu deficitele gemene problematice. În continuare, riscurile asociate economiei României includ degradarea echilibrelor macroeconomice interne, incertitudinile determinate de evenimentele geopolitice şi creşterea riscului de nerambursare a creditelor contractate de populaţie şi companii.

România are un atu extraordinar în acest moment generat de stabilitatea şi soliditatea sistemului bancar şi, în această situaţie, creşterea gradului de intermediere financiară este poate cel mai mare avantaj pe care autorităţile pot să-l fructifice. Trebuie să păstrăm acest avantaj şi să-l folosim în interes naţional. Suntem aproape de autorităţi şi considerăm că soluţia este creionarea unei Strategii naţionale de creştere a creditării care ar contribui la dezvoltarea economică.

Legislaţia şi reglementarea post criza financiară din 2008-2010 au adus o rezilienţă crescută sectorului bancar. Băncile din România sunt bine capitalizate, iar indicatorul de solvabilitate a atins în luna septembrie 2024 nivelul de 24,95%, de trei ori mai mare decât minimul solicitat. Din perspectiva lichidităţii, indicatorii se plasează la niveluri confortabile şi, în plus, structura bilanţieră a băncilor este orientată către active lichide. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate se situa la 248,83%, potrivit datelor din luna septembrie 2024, în timp ce media europeană era de 163,2%, în iunie 2024.

La nivel national, raportul credite/depozite era de 67%, în luna septembrie 2024, ceea ce arată o marjă de manevră amplă pe care o au băncile pe zona de creditare.

Reporter: Am încheiat anul cu un deficit bugetar mai mare decât cel din 2023. Ce repercusiuni va avea acest fapt asupra evoluţiilor indicilor bancari? Dacă vom reuşi să îndeplinim planul de reducere a deficitului trimis Comisiei Europene, ce efecte va avea aplicarea acestuia asupra pieţei bancare?

Gabriela Folcuţ: Îndeplinirea planului de reducere a deficitului bugetar agreat cu Comisia Europeană nu este opţională, ci este o necesitate. Deficitul bugetar a atins pragul de 8,6% din PIB în anul 2024, peste ţinta stabilită, mai ales că aşteptările privind creşterea economică, de 1,4%, sunt mai modeste comparativ cu estimarea iniţială. De rapiditatea cu care partidele politice converg către o soluţie pentru a asigura stabilitatea politică şi corecţia dezechilibrelor macroeconomice depinde încadrarea României în categoria junk sau nu. România are nevoie de măsuri urgente şi concrete care să trateze cauzele dezechilibrelor, iar acest aspect nu se poate realiza fără stabilitate guvernamentală şi fără contribuţia mediului de afaceri. Consecinţele retrogradării ratingului României ar fi dezastruoase, astfel că trebuie evitate cu orice preţ. Este imperios un efort sinergic public-privat pentru îmbunătăţirea indicatorilor macroeconomici. Pe lângă măsurile fiscale trebuie implementate soluţii care să permită creşterea corespunzătoare a creditării economiei reale, implementarea adecvată a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, atragerea fondurilor europene pentru perioada de programare 2021-2027, pentru că împreună conduc la dezvoltarea economică a României.

Ţara noastră are o ancoră de stabilizare a economiei prin apartenenţa la Uniunea Europeană şi este pe cale să dobândească o nouă ancoră prin accederea la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Ancora Uniunii Europene a potenţat dezvoltarea economică şi a adus, în mare parte, a level playing field pentru companiile care operează în România şi un cadru legislativ similar de protecţie a consumatorilor, a companiilor şi a investitorilor aproape similar ca în Uniunea Europeană, pe anumite componente. Desigur, au existat şi rute ocolitoare la cadrul legislativ european în ceea ce priveşte transpunerea directivelor europene în materie bancară. Abaterea de la aceeaşi regulă în dreptul european potenţează decalajele şi întârzie creşterea bunăstării economice individuale şi dezvoltarea economiei ca un întreg.

În ultimul deceniu, România a înregistrat unul dintre cele mai importante ritmuri de creştere economică de la nivel european, ceea ce a susţinut procesul de convergenţă către economiile europene dezvoltate. Produsul Intern Brut al României a înregistrat o creştere de 2,5 ori în ultimii zece ani. În perioada celor patru ani marcaţi de crizele suprapuse, sistemul bancar din România a asigurat un flux de credite noi în valoare de 461 miliarde lei, ceea ce reprezintă echivalentul a aproape 30% din PIB.

Progresele s-au reflectat şi în creşterea gradului de bunăstare economică individuală. România a depăşit Ungaria, în anul 2023, din punct de vedere al indicatorului PIB per capita exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), acest indicator fiind situat la 78% din media europeană, versus 76% în cazul Ungariei. Pentru comparaţie, în anul 2013, PIB per capita în România era la 55% din media UE. În prezent, România surclasează şase ţări în topul european din punct de vedere al PIB-ului per capita PPS: Ungaria, Croaţia, Slovacia, Letonia, Grecia şi Bulgaria. Cu toate acestea, PIB real per capita este de 10.250 euro, de aproximativ trei ori mai redus decât media Uniunii Europene.

Îndeplinirea planului de reducere a deficitului trimis Comisiei Europene este soluţia, orice abatere de la acest plan poate avea consecinţe negative, de nedorit pentru populaţie, companii şi inclusiv pentru sistemul bancar.

Reporter: În ultima perioadă am fost martorii mai multor tranzacţii pe piaţa bancară (achiziţii, fuziuni, absorbţii etc.). Care sunt perspectivele acestui proces de consolidare a sistemului bancar?

Gabriela Folcuţ: Procesul de consolidare la nivelul sistemului bancar românesc va continua, indiferent de mărimea băncii, factorii care impulsionează fiind atât exogeni, cât şi endogeni. Taxa pe cifra de afaceri, de 2% în cazul băncilor, suplimentară impozitului pe profit de 16%, creează inechităţi privind impactul financiar produs între diferite bănci, neţinând cont de realitatea rezultatelor economico-financiare ale instituţiilor de credit. Este o măsură legislativă cu un impact asupra evoluţiei finanţării populaţiei şi companiilor şi asupra rezilienţei instituţiilor de credit care, la acest moment, înregistrează pierderi sau pentru care plata suprataxei generează un rezultat negativ. Aplicarea unei astfel de suprataxări băncilor care deja înregistrează pierderi riscă să conducă la incapacitatea acestora de a suporta o astfel de măsură. Există riscul să asistăm la scăderea apetitului investitorilor în a aduce capital suplimentar, ceea ce este susceptibil a impulsiona şi mai mult procesul de consolidare.

Reporter: În acest context, ce aşteptări are sectorul bancar în acest an în ceea ce priveşte fiscalitatea din ţara noastră?

Gabriela Folcuţ: Măsurile fiscale reprezintă problemele spinoase pe care trebuie să le adopte autorităţile. Trebuie implementate reforma fiscală şi reforma administrativă, corelate cu o strategie de majorare a exporturilor prin creşterea capacităţii de producţie la nivel naţional. Sunt necesare reforme inclusiv pentru creşterea conformării fiscale, promovarea plăţilor electronice, măsuri pentru a reduce munca nedeclarată parţial sau integral etc. Este imperioasă îndeplinirea reformelor şi jaloanelor de reformă asumate prin Planul naţional de Redresare şi Rezilienţă. Predictibilitatea este esenţială pentru mediul de afaceri.

Reporter: Cum a evoluat creditarea în 2024 şi ce estimezi pentru anul 2025?

Gabriela Folcuţ: În România gradul de intermediere financiară, calculat ca ponderea creditului neguvernamental în PIB, se plasează la 24%, în anul 2023, de peste trei ori mai redus faţă de media UE, de peste 90%. În funcţie de rezultatele finale privind evoluţia PIB şi de avansul creditului neguvernamental, este posibil să vedem o creştere a gradului de intermediere financiară în anul 2024.

Importanţa intermedierii financiare este dată de influenţa pozitivă a acesteia asupra dezvoltării economice a unei ţări, corelaţia fiind puternică, de 0,8. Intermedierea financiară creează premisele necesare creşterii economice viitoare. Factorii care influenţează creditarea includ evoluţiile economice în plan intern şi internaţional, stabilitatea sistemului bancar, lichiditatea şi rata de neperformanţă, evoluţia inflaţiei, a dobânzilor şi a cursului de schimb, cadrul legislativ şi de reglementare, nivelul maturităţii resurselor financiare, birocraţia versus gradul de digitalizare şi automatizare, nivelul educaţiei financiare şi înclinaţia şi capacitatea clienţilor de a se împrumuta.

În primele 11 luni ale anului 2024, valoarea creditelor noi acordate de sistemul bancar s-a cifrat la 162,4 miliarde lei, în creştere cu 16% comparativ cu toate împrumuturile noi accesate în anul 2023. Creditarea a fost impulsionată de împrumuturile accesate de populaţie.

Este posibil ca pe parcursul anului să asistăm la un avans al creditării similar cu cel de la finele lunii noiembrie 2024, de 8,8%. În situaţia în care problematicile macroeconomice sunt pe cale de a fi redresate gradual, iar rata inflaţiei îşi va consolida din nou un trend de scădere, e posibil să asistăm la o creştere şi mai amplă a creditării pe fondul reducerii dobânzilor. Acesta este scenariul optimist. România trebuie să arate că adoptă măsuri consistente care să confere încredere investitorilor naţionali şi străini, altfel consecinţele nu vor fi pe placul nimănui. Încă se poate, dar este nevoie de o abordare strategică.

Reporter: Care este evoluţia depozitelor bancare şi a economiilor populaţiei?

Gabriela Folcuţ: Depozitele au avansat cu 10,6% în luna noiembrie 2024, în ritm anual, până la 614,5 miliarde lei. Populaţia deţine aproximativ 60% din depozitele din bănci, după valoare.

Gradul de incluziune financiară în rândul adulţilor din România a avansat la 71%, în creştere comparativ cu nivelul înregistrat în urmă cu doi ani, de 68%, se arată în cercetarea de piaţă "Sistemul bancar în percepţia românilor: creditarea şi incluziunea financiară a românilor", realizată de către Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), în anul 2024.

Aproximativ 17% dintre participanţii la studiu care utilizează produse şi servicii bancare au depozite bancare, iar 17,5% deţin conturi de economii. La nivel naţional sunt 16 milioane de titulari de depozite, dintre care 14,8 milioane titulari persoane fizice.

Reporter: În contextul dificil pe care îl traversăm, care este situaţia creditelor neperformante?

Gabriela Folcuţ: Indicatorii de calitate a activelor arată în continuare bine, raportat la media europeană. La nivelul sistemului bancar românesc, rata creditelor neperformante a scăzut marginal, până la 2,45% în octombrie 2024. La nivel european, rata creditelor neperformante este de 1,9%. Pe fondul măsurilor fiscale, este posibil să asistăm la creşterea ratei creditelor neperformante înregistrată la nivelul sistemului bancar. Pentru clienţii persoane fizice sau companii care întâmpină dificultăţi financiare temporare la plata creditelor, băncile oferă soluţii individualizate în funcţie de nevoile acestora.

Rata de neperformanţă aferentă creditelor bancare este oricum de trei ori mai redusă în comparaţie cu rata de neperformanţă asociată datoriilor comerciale.

Subcapitalizarea firmelor în România, valabilă pentru 31% dintre acestea, este una dintre problemele structurale ale economiei României care trebuie adresată printr-o strategie. Degeaba avem ţinte de creştere economică dacă o treime din companiile din România au capitaluri negative şi ponderea economiei gri în PIB este de peste 20%.

În România, există disparităţi ample la nivel regional în privinţa veniturilor şi un grad crescut al excluziunii sociale. Un alt factor care influenţează integrarea financiară este un grad ridicat de sărăcie şi excluziune socială, de 34,4%, în pofida gratuităţii contului curent de plăţi de bază. Demografia este una dintre principalele probleme structurale la nivelul economiei. Aproximativ 25% din forţa de muncă activă a emigrat înainte de pandemie. În 25 de judeţe din 41, numărul pensionarilor depăşeşte numărul angajaţilor. Aproximativ 20% dintre tinerii cu vârsta de până în 26 de ani nu urmează studii superiore şi nici nu sunt integraţi în câmpul muncii. Toate acestea şi multe alte probleme structurale trebuie soluţionate prin măsuri adecvate, prin tratarea cauzelor pentru care România a ajuns să aibă aceşti indicatori.

Reporter: Mulţumesc!