Noul regulament de creditare abia ieşit din faza consultărilor publice (până pe 25 mai băncile puteau trimite observaţiile lor pe baza propunerilor de modificare avansate de BNR) aduce o noutate în ceea ce priveşte politica de remunerare în bănci.
Mai exact, doreşte să taie o felie din hazardul moral şi din bonusurile angajaţilor acordate în funcţie de îndeplinirea anumitor obiective de performanţă. Astfel, articolul 11 litera c) din noul Regulament arată că "politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor şi intereselor pe termen lung ale împrumutătorului şi cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de interese, inclusiv prin asigurarea faptului că remuneraţia nu depinde de numărul sau ponderea solicitărilor de credit acceptate".
Cu alte cuvinte, băncile ar trebui să asigure salarii funcţionarilor de ghişeu în funcţie de pregătirea, experienţa şi vechimea lor şi independent de numărul de credite acordate şi valoarea acestora. Ceea ce ar însemna că ţintele de performanţă (targeturile de vânzări) devin cam inutile de vreme ce remunerarea angajaţilor din bănci n-ar trebui să ţină cont de asta. Să ne amintim că pomenitele ţinte de performanţă au agravat bula speculativă din 2006-2008, când angajaţii băncilor promovau intens creditul în franci elveţieni sub argumentul că e o monedă stabilă, dintr-o economie sănătoasă, etc. Poate că nu toţi cei care vindeau astfel de finanţări credeau sincer că reprezintă o idee bună pentru clienţii cu venituri în lei, dar ameninţarea neîndeplinirii obiectivelor de performanţă (iar performanţa se măsura atunci în creşterea cotei de piaţă după valoarea activelor, deci credite mai multe) le oferea o motivaţie suficient de puternică ca să treacă peste asta.
Să înţelegem de aici că nu vor mai fi credite promovate isteric când dobânzile sunt la minime istorice (cum se întâmplă acum cu finanţările în lei) şi că vom avea mult mai puţini clienţi cărora li se cere înapoi umbrela când începe să plouă prin economie? Să nu ne grăbim. Regulamentul BNR nu suflă o vorba despre stimularea intermediarilor, iar brokerii se pot comporta la fel de iresponsabil când au în faţă ţinte de vânzări şi comisioane de adunat. În mare vogă înainte de 2008, intermediarii de credite pot reveni în prim-plan prin adoptarea noului Regulament de creditare propus de BNR. Pe lângă intermediari, de câştigat ar avea şi media, promovarea mai agresivă a ofertelor bancare urmând să compenseze pierderea de viteză pe partea bonusurilor angajaţilor.
O altă noutate propusă de Regulament este preponderenţa veniturilor clienţilor în momentul evaluării capacităţii lor de rambursare, în dauna raportului dintre suma creditului şi valoarea proprietăţii ipotecate. Cum Regulamentul ar urma să se aplice atât băncilor cât şi IFN-urilor, sperăm să dispară anumite oferte de credite rapide unde nu se cerea nicio adeverinţă de venit solicitanţilor dar li se pretindea să aducă imobile în garanţie chiar şi pentru împrumuturile de consum. De asemenea, veniturile eligibile luate în calcul la stabilirea gradului de îndatorare se pot subţia prin includerea la capitolul cheltuieli, pe lângă cele necesare subzistenţei, şi a sumelor achitate ca taxe, impozite şi asigurări.
În final, o parte amuzantă. Băncile trebuie să se asigure că au obţinut toate informaţiile relevante privind veniturile şi obligaţiile solicitantului de credit nu doar chestionându-l pe acesta ci consultând şi alte "surse interne sau externe relevante" urmând ca verificarea să se facă apelând la "surse independente". Ne imaginăm că la prima parte (surse interne sau externe relevante) intră pe lângă propria bază de date cu rău plătnicii şi informaţiile de la ANAF şi Biroul de Credite dar nu bănuim ce s-ar ascunde sub "sursele independente". Investigatori ai reţelelor sociale (poate că te lauzi pe Facebook cu evaziunea şi ţepele date băncilor), detectivi particulari specializaţi în depistarea unor proprietăţi ascunse sau a conturilor offshore? Rămâne de văzut.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 26.05.2016, 05:10)
Interesant