OPINII Consilierii bancari încurajează consumul pe credit, la cardurile co-branded

Încurajarea consumului compulsiv face parte, se pare, din fişa postului consilierilor bancari.

Iată un caz concret. Card de credit "co-branded". Adică un instrument care reprezintă un parteneriat între o bancă ce dă bani cu dobânzi usturătoare, în cazul depăşirii perioadei de graţie, şi un retailer din diferite domenii care pune nişte bonusuri/dis-counturi la bătaie pentru a-şi spori vânzările pe volum. În cazul de faţă, vorbim de Bancpost şi Wizz Air. Ei bine, sunt persoane care n-au chef să cheltuie bani pe credit, dar ar vrea să călătorească mai ieftin şi, atunci, produsul pare că le vine mănuşă. Asta pentru că Wizz Air oferă deţinătorilor de carduri de credit Banc-post acces la clubul de discounturi, unde zborurile sunt mai ieftine cu minim 10 euro (pentru titular şi 5 prieteni) plus ceva reduceri pe taxele de bagaj. Una peste alta, cu cardul de credit pentru care plăteşti o taxă de administrare de 60 de lei pe an ai acces la un serviciu care costă 60 de euro pe an. O "afacere" de luat în calcul, dacă nu vrei bani pe datorie, dar vrei să călătoreşti mai mult cu low-costul...

Ei bine, aici intervin operatorii de call center. După cum ne-a povestit un client în această situaţie, angajaţii Bancpost încep să sune destul de repede, dacă observă inactivitate pe cardul de credit. Iniţial, au sunat pentru socializare, pentru a informa că produsul a fost emis şi poate fi ridicat. La câteva săptămâni, apelul se repetă cu întrebarea dacă totul e în regulă, de vreme ce nu s-a făcut nicio tranzacţie. Cardul emis trebuie activat pentru a putea deveni operaţional, iar funcţionarul e ferm: dacă nu îl activaţi, va fi activat din oficiu, conform contractului. Menţinerea cardului inactiv are o noimă, dacă nu vrei să-l foloseşti - te asiguri că nu rişti să-l pierzi ori să fi victima unei infracţiuni informatice prin care hackerul să capete acces la baza de date a băncii. Ok, să presupunem că putem trece peste asta de vreme ce dorim atât de mult zboruri cu discount. Mai trec însă 2 luni şi se primeşte alt apel: tot n-aţi folosit cardul, să vă explicăm care sunt beneficiile sale, la ce reduceri aveţi acces, aţi aflat că poate fi folosit şi în străinătate? Sunt curios dacă se trece la reproşuri directe, în cazul în care titularul produsului se încăpăţânează să-şi plătească biletele de avion cu cardul de debit personal, ignorând bonusul în puncte şi micul discount la plata cu cardul de credit co-branded doar pentru a nu duce grija rambursării sumelor trase până la o anumită scadenţă, cu ameninţarea dobânzilor penalizatoare în caz contrar...

Să mai spunem că şi emiterea cardului a avut un mic cârlig de vânzări, strecurat cu abilitate de funcţionarii Bancpost. Mai exact, s-a cerut o limită de credit relativ mică raportată la puterea de rambursare (veniturile declarate). Şi atunci solicitantul... nu, n-a primit felicitări pentru cumpătare. A primit un card cadou cu o sumă identică drept limită de credit, dar fără comision de administrare. Practic s-a dublat în mod nesolicitat limita de credit cu aerul că se face o favoare clientului. În acest context, apelurile de mobilizare a posesorilor de carduri de credit prea leneşi să le folosească are o noimă, nu?

Cum era istorioara cu bancherul care îţi dă umbrela când e soare şi ţi-o cere imperativ când toarnă cu găleata? Se pare că recenta criză financiară n-a schimbat prea mult din bunele obiceiuri din branşă iar bonusurile de vânzări sunt în continuare tentante...