Prima zi de tranzacţionare a acţiunilor Digi a stârnit frenezie printre micii speculatori. Mulţi s-au grăbit să îşi marcheze profiturile, în condiţiile în care au beneficiat de discount de 7%, pentru subscrierile din primele cinci zile ale ofertei, sau de 3%.
Frenezia a fost reflectată în mesajele postate pe forumul bursier agf.ro.
Iată câteva mesaje ce puteau fi citite pe agf.ro, un forum de discuţii pentru investitorii de retail. "bye-bye DIGI; nice to met you", "vândut DIGI şi luat TGN-sweet", "Am dat şi eu DIGI... N-am făcut mare brânză", "eu am mai păstrat ceva DIGI. Nu mă îndur să ies complet din jocul acesta, atât de repede... Voi plăti,oare, pentru asta?", "vândut digi şi luat TLV ".
De ce oare atâta grabă de a scapa de nişte acţiuni până la urmă suprasubscrise? Cel mai probabil pentru că tentantul discount de 7% din prima parte a subscrierii a fost împărţit fie de bănci şi clienţii lor pe sprânceană (când s-a plătit pentru scrisorile de garanţie bancară), fie între investitorii de categoria grea, ce au putut subscrie "fără număr", doar pe garanţia intermediarilor. Adică, foarte puţin retail în accepţiunea clasică a avut loc la oferta Digi, iar micii investitori care au mai prins ceva acţiuni s-au grăbit, poate şi din frustrare, să îşi marcheze repede profiturile. Să ne amintim cum s-a ajuns aici.
Din cauza suprasubscierii apreciabile, cine n-a prins acţiuni pe tranşa garantată, a primit doar 5 acţiuni la 100 subscrise. Asta din cauza scrisorilor de garanţie bancară folosite excesiv de bănci şi o parte din clienţii lor, fapt ce a făcut ca retailul care a venit cu bani din buzunar să fie diluat semnificativ. Cei care au beneficiat de credit din partea băncilor vor împărţi însă cu acestea profitul rezultat în urmă achiziţionării acţiunilor cu discount şi vânzării acestora în piaţă, pentru că se plăteşte pentru orice scrisoare de garanţie bancară, ca pentru orice serviciu financiar. Au fost şi cazuri în care s-a putut suprasubscrie fără costuri suplimentare, pe barba intermediarului, pe baza bunelor relaţii dintre acesta şi client. Frumos pentru client şi bancă, dar frustrant pentru micii investitori pe cont propriu. Fără scrisori de garanţie bancară, profitul rezultat din discountul la subsciere s-ar fi aşezat uniform peste masa retailului, dar acum, cu ajutorul băncilor, profitul se distribuie diferit, fiind împărţit în mare parte între investitorii care au avut acces la robinetul cu bani al băncilor...
Cum ar fi fost mai bine? Tranşa cu subscriere garantată putea fi mult mai consistentă, măcar jumătate din cantitatea de acţiuni destinată retailului. Or, în cazul ofertei Digi au fost numai 500.000 acţiuni pe tranşa garantată din cele 3,2 milioane pentru retail. Dacă cei care urmau să bată la uşa băncilor (deşi nu e deloc foarte clar cine pe cine a căutat) pentru scrisorile de garantare ştiau că vor concura pe un număr mai mic de acţiuni, poate îşi reconsiderau strategia, mai ales că subscrierea pe tranşa garantată era mult mai încurajatoare. Intermediarii şi consultanţii ofertei ar trebui să ia în calcul mai multă flexibilitate şi, aşa cum este posibilă mutarea unei felii din tranşa destinată instituţionalilor pentru retail la încheierea ofertei, tot aşa ar trebui să fie posibil ca tranşa garantată din interiorul segmentului destinat retailului să poată primi o pondere mai mare, dacă cererea e peste aşteptări (în prima oră de la deschiderea subscrierii la Digi se epuizaseră deja acţiunile din tranşa garantată). Din păcate, în loc să descurajeze suprasubscrierea artificială pe tranşa de retail, după ce tranşa garantată s-a topit aproape instantaneu, intermediarii au continuat să ofere prin băncile-mamă împrumuturi fără număr celor care voiau să cumpere acţiuni pe datorie, fiind preocupaţi mai mult de succesul ofertei sau sumele încasate (de ruperea unei părţi din discountul obţinut de micii investitori, cum arătăm mai sus) decât de asigurarea accesului cât mai larg al publicului la noua ofertă (nimeni nu crede acum că cineva care s-a ales în final cu 2-3 acţiuni Digi va deveni investitor de cursă lungă la BVB)....