OPINII Cum salvăm cererea din economie

Preocupaţi de reducerea deficitului bugetar cu aproape 3% din PIB, până la 7% în acest an, guvernanţii se uită ameninţător spre sporurile bugetarilor, voucherele de vacanţă şi gratuităţile studenţilor. Unde am mai văzut un film asemănător?

În criza din 2010, Guvernul a tăiat salariile bugetarilor cu 25% (se încercase şi o ajustare la pensii, dar Curtea Constituţională s-a opus) şi a majorat TVA de la 19 la 24%. Demn de menţionat este că 2009 se încheiase cu un deficit de aproape 9%, unul mai mic decât cel de la finalul anului trecut (9,8%). În urma ajustării cererii din economie, PIB-ul s-a contractat şi în 2010, după o scădere de 7% în 2009.

În mod previzibil, o ajustare a veniturilor (reducerea sporurilor înseamnă bani mai puţini lunar, la fel tăierea subvenţiilor pentru transportul studenţilor) se traduce prin mai puţine achiziţii şi o reducere a dinamicii din economie. Nu avem din fericire creşterea TVA, acum dobânzile sunt mai mici ca în 2010 şi reducerea veniturilor debitorilor nu se va reflecta la fel de dramatic în creşterea numărului creditelor cu probleme. Din păcate, renunţarea la voucherele de vacanţa poate genera mai multe cheltuieli în final (mulţi angajaţi din HORECA vor intră în şomaj), precum tăierea biletelor gratuite pentru studenţi (pierderile CFR se vor adânci).

Care ar fi alternativele? Prima care sare în ochi este reducerea cheltuielor militare. Ţinta de 2% din PIB era oricum prea ambiţioasă pentru o economie cu probleme ca a noastră. În vremuri de pandemie să ne înarmăm de parcă ar bate conflictul mondial la uşă nu prea mai are sens.

Impozitarea progresivă ar fi o soluţie la fel de nimerită. Focalizată pe veniturile foarte mari şi pe pensiile speciale, măsura ar aduce bani suplimentari la buget în condiţiile în care ar genera şi un sentiment al echităţii sociale. Oricum veniturile angajaţilor şi pensionarilor din România sunt dezechilibrate la extreme. Impozitare progresivă şi nu eliminare prin lege a pensiilor speciale, altfel vom păţi ca la precedentele tentative respinse de CCR. Similar, majorarea impozitelor pentru proprietăţile imobiliare de lux ar fi oportună, avem deja o societate segregată.

Reformarea bugetofagelor servicii de informaţii este încă un element de luat în calcul. Nimeni nu ştie cu exactitate câţi oameni lucrează acolo (prin alte părţi, din NATO, se poartă transparenţa) dar vedem an după an majorări şi rectificări pozitive pentru acestea.

Reducerea contribuţiiilor către Pilonul II. În vremuri de criză ar trebui să acceptăm că nu putem să direcţionăm la fel de mulţi bani, ca să nu mai pomenim de precedentele din Polonia şi Ungaria unde statul a fost mult mai aproape de naţionalizare. În vremurile bune putem merge spre contribuţii mai mari virate de stat spre fondurile private de pensii, în vremurile dificile vor trebui să înţeleagă şi administratorii de fonduri că e mai bine pentru participanţi dacă îşi conservă veniturile lunare decât dacă îşi conservă pensia privată viitoare.

Un impozit pe cifra de afaceri pentru firmele care activează în offshoruri. De multă vreme se vorbeşte în UE despre alinierea legislaţiilor naţionale în această direcţie, am avea deci spaţiu de manevră.

Emisiuni de titluri de stat listate lunar la bursă, nu toată lumea are chef să îşi piardă timpul prin Trezorerii (în completarea intenţiei de listare a unor pachete minoritare ale companiilor de stat).

Una peste alta, alternative ar există, chiar dacă nu toate cele enumerate, în caz contrar am putea repeta experienţa anilor cu austeritate prost direcţionată.