OPINII De ce nu facem toţi depozite la BNR?

Nu cred că vreun deponent obişnuit să pună ban pe ban pentru zile negre ar fi încântat să constate că băncile au randamente mai bune decât el dacă bat la uşa BNR cu excesul de lichiditate. De pildă, luni 9 septembrie, BNR a atras 4,2 miliarde lei din piaţa interbancară în depozite cu scadenţa la o săptămână şi o dobândă de 2,5%, egală cu dobânda de politică monetară. Similar, cea mai bună dobândă pe care o poate primi un deponent la o lună din partea băncilor este de 2% la Libra Bank. Nu prea există oferte pe scadenţe mai scurte (CEC avea, la un moment dat, un depozit la o săptămână unde dobânda era de...0,1%). Sigur, comparăm mere cu pere, una e politica de sterilizare a BNR şi alta politica de remunerare a resurselor atrase de la populaţie de către bănci. Cu toate acestea, exis­tă o legătură între cele două tipuri de plasamente: reacţia la cererea mare din economie. BNR se teme că inflaţia scapă de sub control şi din această cauză a început în ultimele luni să ia din resursele excedentare ale băncilor. Băncile văd cum veniturile cresc şi dorinţa de consum le urmează, aşa că nu îşi mai bat capul cu depozitele, ci se concentrează pe creditare astfel încât randamentele la economisire sunt în general sub ce oferă Finanţele prin programul Tezaur. Evident, în caz de criză, comportamentul ar fi opus: băncile vor dori să îşi refacă din capital urcând dobânzile pentru resursele astrase, iar BNR ar trebui să taie dobânzile...(sau nu, vezi poves­tea din 2008).

De ce nu ne-am gândi însă la pârghii prin care să fie atras excesul de lichiditate de la populaţie la fel de eficiente precum cele de care beneficiază BNR-ul în relaţia cu băncile? Asta dacă tot afirmăm că ne sperie creşterea inflaţiei...Succesul titlurilor de stat este deocamdată limitat din cauza perioadei mari de imobilizare a banilor - cel puţin un an. Dacă Trezoreria ar oferi titluri de stat şi cu scadenţe mai scurte, probabil că resursele atrase de la populaţie ar creşte exponenţial. Băncile s-au încăpăţânat până de curând să se plaseze mult sub dobânzile aferente titlurilor de stat. Câteva bănci mici reprezentau excepţia (vezi de pildă TBI Bank, ce oferă în prezent 4% la un an, singurul randament net din oferta băncilor plasat peste cel al certificatelor de trezorerie pentru populaţie), până când CEC-ul a spart gaşca marilor jucători din domeniu urcând la dobânzi de 3,5% la un an şi 4,1% la 2 ani. Era firesc ca o bancă de stat să vină cu o ofertă apropiată de cea derulată de Ministerul Finanţelor pentru populaţie, mai greu de înţeles a fost lipsa de coordonare de până acum, explicabilă poate de existenţa vechii conduceri a CEC-ului, focalizată prea mult pe coordonarea cu media pieţei. Aştept cu interes să văd noua ofertă a Băncii Româneşti, după ce aceasta a intrat sub umbrela Eximbank. Câtă vreme dobânzile la termen sunt ridicole, publicul ţintă pentru strategiile de economisire se subţiază viguros într-un climat axat în continuare pe consum, de multe ori pe datorie. Gadgeturi la modă şi foarte piperate la preţ, concedii exotice, restaurante scumpe, haine de firmă etc. sunt destinaţii uzuale pentru banii care nu găsesc nimic interesant în dobânzile real-negative la depozitele bancare. Şi nu trebuie să mai spunem că în acest fel se adâncesc dezechilibrele externe de vreme ce toate aceste produse şi servicii provin din import. Creşterea dobânzilor pentru economiile populaţiei ar contribui la scăderea deficitului comercial şi de cont curent, iar statul, prin Ministerul Finanţelor şi băncile unde este acţionar majoritar, ar trebui să dea tonul în acest sens. Cum spuneam, strategia ar fi simplă în această ipoteză: diversificare a scadenţelor la certifiatele de trezorerie şi creşterea randamentelor la depozitele oferite de băncile de stat pentru a antrena şi res­tul băncilor în această spirală de creştere a randamentelor (când eşti confruntat cu riscul decapitalizării nu poţi sta pe bară).