OPINII De la sarea (şi grafitul) României la finanţarea prin piaţa de capital

Am aflat, recent, că după Hidroelectrica, guvernanţii se focalizează pe vânzarea unei părţi din participaţiile statului la Salrom, singurul producător de sare al României, dar şi compania care ar putea exploata resursele noastre de grafit, mult mai interesant pentru investitori. "Procedurile de listare vor dura cel puţin un an. Iar la final vom avea o companie modernă care îşi va putea finanţa uşor investiţiile", declara ministrul Economiei, Claudiu Năsui.

S-ar subînţelege că listarea la bursă asigură, ca prin minune, accesul la resurse financiare, ceea ce companiile de stat sau cu statul acţionar important nu ar reuşi altfel. Din păcate, astfel de idei sunt vehiculate de ministrul economiei, care, întâmplător sau nu, chiar ştie cu ce se mânca piaţa de capital (familia sa avea participaţii la Muntenia Global Invest, o firmă de brokeraj, după cum s-a relatat în presă). Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Electrica, Nuclearelectrica sunt companii listate deja la bursă şi cu statul în postura de majoritar (mai puţin Electrica, unde Ministerul Economiei are 49%). Cineva s-ar putea gândi că listarea lor la bursă le-a facilitat finanţările prin piaţa de capital, că avem o salbă de emisiuni de obligaţiuni deja listate ale acestor companii. Şi cine nu ar dori să le împrumute la randamente superioare titlurilor de stat, având în vedere garanţiile oferite din poziţia lor de monopol sau jucători cu piaţa asigurată? Ei bine, nu avem aşa ceva, deşi sunt ani buni de când s-au listat la bursă (începând din 2012-2013). Şi am avut de atunci şi guverne de stânga şi guverne de dreapta şi coaliţii stânga cu dreapta, dar companiile de stat listate nu s-au finanţat deloc prin pârghiile bursei. Şi atunci de ce au mai fost listate, doar ca să se transfere o felie din ultimele afaceri profitabile din ţară? Sigur, unii se vor gândi că piaţa de capital e şi un fel de cenzor al acţiunilor managementului, dar să nu uităm că aceste companii aveau în acţionariat şi Fondul Proprietatea, care avea o portovace mult mai potentă decât orice minoritar nimerit în acţionariat în urma IPO-urilor. Iar despre partea cu finanţarea prin majorare de capital să nu pomenim; câtă vreme rămâne majoritar statul, aceasta nu se face, pentru că nu există resurse (iar FP-ul s-a împotrivit de regulă de câte ori s-a pus problema majorărilor de capital când era minoritar în vreo companie de stat). De ce vom lista atunci Hidrolectrica - pentru a constata apoi că nici vorbă de finanţări prin bursă după modelul celorlalte companii deja listate? La Hidroelectrica ar fi suficient ca statul să se mulţumească doar cu o rată de alocare de 50% din profit pentru fondul de dividende şi bani ar fi apoi gârlă pentru investiţii (în loc să se aprobe an după an dividende excepţionale, la cererea Fondului Proprietatea).

Ce se întâmpla la Salrom este, însă, diferit de listările de până acum, pentru că statul are o cotă de 51%, iar Fondul Proprietatea - de 49%. Orice vânzare de participaţii în contextul listării, fie şi una de numai 5%, ar duce la pierderea controlului statului în companie. Asta deoarece acţionariatul venit după un IPO este foarte fragmentat, nu se poate coagula uşor şi nici nu prea vine în număr mare la AGA. Iar Fondul Proprietatea îşi va putea numi atunci conducerea dorită la Salrom, votând în bloc cu cei 49% ai săi. Şi aici nu e vorba numai de sare, e vorba şi de resursele de grafit, mult mai preţioase în contextul în care se vorbeşte tot mai mult de baterii şi energie verde. În plus, se pare că Salrom este şi foarte bine "pregătită" pentru listare. Profitul net al societăţii a scăzut de aproape şapte ori în 2020, până la 11 milioane lei, iar afacerile s-au contractat cu peste 30%, până la 300 milioane lei. Şi cum la bursă preţul acţiunilor e un multiplu al profitului realizat pe acţiune, e la mintea cocoşului că la un profit mic se vor obţine fonduri puţine din listare. Deci sunt mari şanse să se vândă mai pe nimic pachetul Salrom scos la bursă, asta după ce că vânzarea lui va asigura şi pierderea controlului de către stat în favoarea Fondului Proprietatea.