OPINII Dobânda BNR scade, marjele băncilor tot mari sunt

Recent, Banca Naţională a decis să taie din dobânda de politică monetară încă 0,25%, de la 1,5% la 1,25%, şi sunt voci care afirmă că spre finalul anului vom vedea chiar 1%. O mişcare care a produs deja efecte având în vedere că pe piaţa interbancară dobânzile au scăzut prompt.

Robor la 3 luni de pildă, o referinţă utilizată pentru calculul dobânzii la creditele mai vechi de luna mai 2019 (ulterior rolul Robor a fost preluat de IRCC), fiind cotat luni la 1,59% de la 1,78% vineri, ziua când BNR a tăiat dobânda de politică monetară.

Destul de repede vom vedea şi IRCC la valori mai reduse-valoarea actuală, calculată pentru trimestrul al treilea din 2020 este de 1,88% dar valorile zilnice sunt în prezent în jur de 1% astfel încât la următoarea raportare şi indicele IRCC va arată mai bine pentru debitori. Din păcate, BNR nu poate obliga băncile să lase mai jos marjele (algoritmul de calcul al dobânzilor la credite include pe lângă indicele de referinţă şi adaosul practicat de fiecare bancă), astfel încât scăderile repetate ale dobânzii de politică monetară nu au ieftinit semnificativ creditele, mai ales când vine vorba de cele de nevoi personale.

Astfel, pentru un credit de nevoi personale de 10.000 lei pe 5 ani, cele mai bune oferte din piaţă ale băncilor pleacă de la DAE de 8,16% (Banca Transilvania-marja de 6% peste IRCC), 8,82% (BCR-dobânda fixă pornind de la 8,5%), 11,98% (ING-dobânda fixă pornind de la 10,49%), 12,7% (CEC Bank-marja de 8,2% peste IRCC) etc. Or, cu marje de 6-8% nu prea mai contează când Robor scade de la 1,78% la 1,59%. Similar, dacă în locul Robor ar fi fost o reducere de 0,2 puncte procentuale a IRCC.

Mai palpabilă este scăderea dobânzilor interbancare pentru creditele imobiliare unde marjele băncilor pleacă de la 2-3%, iar o reducere a IRCC sau Robor cu 0,2 puncte procentuale pentru creditele mai vechi ar fi adus o reducere a DAE de peste 4%.

Până la urmă, singura modalitate prin care băncile vor fi convinse să umble şi la marje ar fi stimularea concurenţei iar statul are aici pârghiile sale, rămâne doar să fie convins să le utilizeze. Mă refer la CEC şi Banca Românească, ce pot veni cu oferte de retail care să presupună împrumuturi la cele mai bune costuri din piaţa. Dacă CEC-ul ar veni cu marje de 4% la creditele de nevoi personale şi celelalte bănci ar fi nevoite să umble la DAE, similar dacă s-ar forţa o marja de 2% la creditele imobiliare clasice. Până acum statul nu a forţat mai deloc concurenţa pe piaţa bancară prin vehicolele pe care le are la dispoziţie, exceptând poate ofertele CEC la depozitele la termen cu scadenţe mai lungi şi care au fost plasate multă vreme în vecinătatea randamentelor oferite de titlurile de stat pentru populaţie (mişcare care a determinat creşterea dobânzilor la depozite în piaţă). Poate ar fi vremea ca CEC-ul şi Banca Românească să dea tonul şi în ceea ce priveşte marjele la credite. Asta dacă nu cumva Guvernul Cîţu le-a pus gând rău în contextul deficitului bugetar mare şi posibilităţii ca acesta să fie redus prin privatizări.