OPINII Dobânzile anemice lasă dividendele fără termen de comparaţie solid

În urmă cu ceva ani mai puteam face liniştit un articol în care să compar dividendele cu dobânzile la termen. Dobânzile erau mai mari, acţiunile mai ieftine. Acum acţiunile mai par tentante doar prin raportare la dobânzile anemice din piaţă, dar ce se va întâmpla peste 10 ani? Supraîndatorarea la care s-au expus statele în pandemie după o nouă cură de datorii asumată în urmă cu mai bine de 10 ani, la precedenta criză financiară, face că dobânzile să rămână jos o perioadă indefinită, pur şi simplu serviciul datoriilor publice nu mai este sustenabil dacă dobânzile urcă.

Iar dacă dobânzile vor fi zero peste 10 ani, cât va fi indicele BET atunci sau, în SUA, indicele S&P 500? Fuga de dobânzile mici umflă bule peste tot unde randamentele se menţin mai mari decât dobânzile şi chiar şi în zona criptomonedelor unde nu există dobânzi, dar există un număr limitat de unităţi monetare (deşi, dacă ne gândim mai bine, inflaţia e adusă aici de monedele virtuale concurente).

Cine umflă pieţele de acţiuni într-vreme când multă lume suferă de lipsa joburilor şi comprimarea veniturilor? Păi, cine le-a umflat şi în 2009-2010. Băncile centrale pompează combustibil monetar din greu, băncile de investiţii sunt primele la primire şi pot paria la sigur pe activele care urmează să fie apreciate la bursă. Şi, cu perspectiva de a avea dobânzi apropiate de zero pe termen lung, se găsesc şi analize savante ce arată că randamentul la dividend e bun acum. Păi, la dobânzile care se plătesc acum pe euro (unde 0,1% pe an se întâlneşte des la depozitele noastre la termen), BET-FI la 100.000 era încă un pariu câştigător, chiar şi la un PER de 100 o acţiune SIF Oltenia din 2007 ar fi bătut un depozit în euro în zilele noastre.

Şi încă nu am ajuns în zona în care inflaţia să urce mai viguros. Dacă bursele pot fi stimulate de comparaţia cu dobânzile la termen să vedeţi apreciere în momentul în care şi inflaţia va fi semnificativ peste dobânzi. De ce ne-am mai ţine banii în bancă în acel moment, doar pentru a dormi liniştiţi că nu-i fură nimeni din şifonier? Păi, aşa au dormit liniştiţi şi părinţii noştri cu livretele de la CEC în anii "90 până când s-au trezit săraci. Ştiu, e mai greu să faci inflaţie într-o economie privată, dar ce n-or să facă creşterile de salarii o va face neîncrederea în masa monetară tot mai dilatată şi în dobânzile insuficiente pentru economisire.

Aţi împrumuta statul pe 20 de ani cu dobânzi de 2% pe an sau aţi cumpăra acţiuni sigure gen Electrica, Transelectrica, Hidroelectrica (mai devreme sau mai târziu se va lista) unde randamentele la dividend vor fi de 2-3 ori mai mari? Partea proastă este că nu există numai acţiuni sigure, cu piaţa asigurată ori cu poziţii de monopol sau duopol. Iar hazardul moral introdus de dobânzile apropiate de zero va umfla şi cotaţiile unor companii care au în spate businesuri mai riscante, care nu au profitabilitate grozavă şi care pot provoca dezamăgiri crunte investitorilor în căutare de plasamente superioare că randament depozitelor. În acest caz, morala ar trebui să fie că, uneori, o dobândă zero nu e mai mică decât un dividend irepetabil (cotaţiile vor fi inevitabil afectate).