OPINII Domnule Cîţu, nu mai aveţi nevoie de banii românilor?

De mai bine de un an, Ministerul Finanţelor ne obişnuise să publice lunar prospectul unor noi emisiuni de certificate de trezorerie pentru populaţie cu scadenţele la 1,2,3 şi 5 ani şi dobânzi între 3,5% şi 5%. Ei bine, sub noua Guvernare încep să apară schimbări şi iată că în ianuarie ministerul condus de Florin Cîţu a tăcut chitic. În secţiunea specială creată pe timpul Guvernării PSD pe site (Programul Tezaur - o găsiţi pe coloana din stânga) cea mai nouă ştire datează din decembrie, de la ultima emisiune. E drept, pe final de 2019 Guvernul majorase cam pompieristic deficitul bugetar spre 4,5%, iar foamea de bani era maximă (ocazie cu care s-a băgat şi puţin mâna în celebrul buffer, nu mult, doar vreun miliard de euro), în vreme ce acum bugetul pe 2020 a fost construit pe un deficit de "numai" 3,59%. La fel de adevărat este că Guvernul a atras în ianuarie un împrumut de 3 miliarde euro din pieţele externe şi s-ar deduce că presiunea pe finanţarea statului s-a mai redus.

Să fie începutul renunţării la programul de împrumut de la populaţie reluat în 2018 de fostul Guvern? Vom afla în lunile următoare, urmărind secţiunea cu pricina de pe site-ul Finanţelor. Ce trebuie menţionat este că şi înainte de 2018 cei care doreau aveau acces la titlurile de stat emise de Finanţe, numai că o făceau ocolit, prin piaţa secundară, prin intermediul băncilor. Iar băncile ciupeau în acest fel din randamentul obţinut de cei aflaţi în căutare de o sursă decentă de economisire. Să nu uităm un aspect la fel de important. Randamentele oferite de stat au reprezentat în ultima vreme un reper pentru bănci, forţându-le să urce puţin dobânzile minuscule pe care le plăteau până atunci. Având bani la discreţie din partea BNR prin licitaţiile Repo, neconfruntându-se cu restanţe în creştere, băncile ajunseseră să dispreţuiască banii atraşi în depozitele la termen, iar economiile populaţiei bălteau la randamente real negative. Rareori se obţinea până în 2018 o dobândă de 1% la depozitele la termen de un an, de pildă. Asta nu înseamnă că statul era campionul generozităţii, dar măcar şi-a plasat dobânzile la ceritificatele de trezorie în apropierea inflaţiei anuale estimate şi, în cazul scadenţelor mai lungi, puţin peste. Asta generase o mişcare ascendentă şi în rândul randamentelor pentru populaţie în ceea ce priveşte depozitele la termen, câteva bănci de talie mică, dar şi jucători de calibru precum CEC Bank şi Banca Transilvania apropiindu-se de ştacheta fixată de Finanţe la titlurile de stat pentru populaţie. De pildă, în acest moment, pentru depozitele la 12 luni, topul este reprezentat de TBI Bank cu 4%, CEC Bank (între 3,75% şi 3,5% la depozitele pentru pensionari, depozitele online şi depozitele standard), Libra Internet Bank - 3,5%, Ideea Bank cu 3,45%, Patria Bank -3,35%, Garanti şi Banca Transilvania cu 3%, după care celelalte bănci se plasează de la 2,5% în jos. La 24 de luni avem TBI Bank, cu 4,2%, CEC Bank cu 4,1-4% şi Banca Transilvania, Libra şi Porsche Bank cu 3,5%. Iar la depozitele la termen de 36 luni lider este CEC-ul cu randamente cuprinse între 4,6% şi 4,5%, urmată de TBI Bank cu 4,4%, Banca Transilvaia cu 4% şi Libra Bank cu 3,5%. După cum se vede, cea mai mare bancă de stat se dusese cu randamentele depozitelor pentru populaţie în apropierea ştachetei ridicate de Ministerul Finanţelor la dobânzile plătite în programul Tezaur, urmată de alte câteva bănci. CEC-ul derula, de altfel, până de curând, o campanie în media cu accent pe economisire, printre puţinele bănci care făceau aşa ceva. Rămâne de văzut ce se va alege de această filosofie a CEC-ului dacă ministrul Finanţelor îşi duce la capăt intenţia de schimbare a conducerii băncii, cum se vehiculează. Una peste alta, cei care căutau protecţie faţă de inflaţie şi un minuscul randament pentru leii lor s-ar putea reorienta în curând spre euro dacă rămân cu vechea ofertă costelivă a băncilor pe partea de economisire. Sau poate că avem capete luminate la Finanţe care nici nu consideră că economisirea ar trebui încurajată, de vreme ce se pregătesc cu surle şi trâmbiţe procedurile pentru demararea listării Hidroelectrica. Ce să mai economiseşti, investeşti tot cei ai în viitorul IPO-mamut, la preţurile mari din orice IPO. Dacă chiar avem cititori care pot gândi la fel, să ne amintim cazul Romgaz. Mă refer la diferenţa dintre preţul final din IPO pentru micii investitori (30 lei) şi la cel la care ajunseseră acţiunile când Fondul Proprietatea îşi lichidase complet deţinerile (21 lei). O, tempora!