OPINII ELECTO-RATA - Calcule parşive!

La ordinea zilei este discuţia despre intenţia Guvernului (USL), de a ferici 907.000 români care au restanţe la bănci. Numai pe cei care au leafa sub 1.600 lei şi restanţe de maxim trei rate. Toată lumea îşi dă cu părerea, mai mult sau mai puţin avizat, mai mult sau mai puţin argumentat. Unii o dau pe partea politică (de, suntem în an electoral cu două alegeri), alţii pe partea morală, adică unii de ce şi alţii nu (problemă de constituţionalitate), alţii pe motive economice, ba că pierde statul şi plătim toţi, ba că statul ajută mai mult băncile etc. Cine nu are restanţe şi îndeplineşte celelalte condiţii nu plăteşte două luni şi apoi se duce cu jalba în proţap.

Ce ştim că vrea guvernul (de la Victor Ponta cetire):

Cei avuţi în vedere, adică unii restanţieri, să plătească timp de doi ani numai jumătate din rată, dar numai la rate sub 1.000 lei. După aceşti doi ani, să revină la rata întreagă, dar în primii doi ani să primească o scutire fiscală de 50%, dar nu mai mult de 200 lei lunar. Termenul final de plată să se lungească cu doi ani. Chiar s-a dat exemplu, că cei care mai au de plată 10 ani, să achite creditul în 12 ani.

Ce spun criticii:

Că statul ar plăti băncilor jumătate de rată şi astfel le scoate din rahat.

Că lasă pe seama noului guvern de după 2016, adică după alegerile parlamentare, o piatră de gât de 907.000 persoane X 200 lei lunar X 24 luni, adică 4.353.600.000 lei, obligaţie bugetară (ghici cine plăteşte?).

Că economia nu ar avea nimic de câştigat.

Eu, avocatul diavolului. Nu am alte argumente decât artimetica. Şi un pic de logică.

Dă statul bani băncilor? Răspuns: Nu, căci altfel debitorul nu ar mai trebui să plătească doi ani în plus.

Câştigă ceva sărmanul debitor? La început ar avea ceva câştig, căci i-ar rămâne maxim 500 lei pe lună în primii doi ani. Aceşti bani se pun pe scumpirea de preţuri datorată accizei şi a taxei pe stâlp. Afirmaţia guvernului că ea reprezintă anual numai 650 milioane lei este o minciună sfruntată. La cota de impozitare de 1,5% din valoarea activului impozitat, ar însemna că se aplică la o valoare a activelor impozabile de circa 43,5 miliarde lei. Hai să fim serioşi. La nivelul ţării trebuie să vorbim de sute sau chiar mii de miliarde.

Ar putea câştiga, efectiv, un maxim de 200 lei/lună X 24 luni, adică maxim 4.800 lei din deducerea fiscală. Dar la 1.600 lei, un salariat plăteşte pentru pensie 10,5%, la CAS 5,5%, la şomaj 0,5%. Asta înseamnă un total de 16,5%, respectiv 264 lei. Câştigul impozabil este de numai 1.335 lei, la care se aplică impozitul de 16%. Respectiv 213,76 lei, adică 214 lei lunar, conform metodologiei. Reducerea de 50% înseamnă, deci, maxim 107 lei lunar, aşa că 200 lei sunt o gogoaşă a guvernului, pe care ţaţa Leana şi nea Ion o pot înghiţi, nu şi subsemnatul.

Ce se întâmplă cu datoria sa la bancă? Un credit poate fi cu rată fixă sau cu rată descrescătoare. Datoria debitorului la bancă include principalul (suma împrumutată) şi dobânda. La rata fixă, se calculează datoria totală, funcţie de durata de rambursare şi dobândă cu formula: Dt (datoria totală) = P (Principalul) + [Da (dobanda anuală) x Na (numărul de ani) x P (principalul)] : 2.

La o durată de rambursare de 10 ani şi o dobândă mai mult decât favorabilă de 8%, dobânda totală este de 40% din Principal. Pentru exemplificare, luăm un credit de 60.000 lei, pe 10 ani. Datoria totală este de 84.000 lei sau 700 lei lunar.

În prima lună, cei 700 lei acoperă o dobândă pe o lună la toată datoria de 60.000 lei, adică 60.000 x 0,08 : 12 = 400 lei şi 300 lei din principal. În luna a doua avem (60.000-300) x 0,08 : 12 = 398 lei dobânda şi 302 lei principalul şi aşa mai departe, până la ultima rată care este 2 lei dobândă şi 698 lei principalul.

Ce se întâmplă dacă apare ordonanţa ELECTO-RATA?

Dacă clientul optează să participe şi mai este şi banca de acord, în prima lună va plăti numai 350 lei. Asta nu acoperă dobânda de 400 lei. Astfel, datoria va creşte la 60.050 lei şi tot aşa timp de doi ani. La sfârşitul perioadei de doi ani, banca va recalcula rata, luând în calcul noua valoarea majorată a principalului şi va stabili o nouă rată fixă pe o nouă perioadă de 10 ani, conform legii sau ordonanţei, care va legifera situaţia amânării. După calculele mele, după doi ani, dacă se plătesc 350 lei pe lună, datoria fără dobândă va fi de 61.762 lei, iar cu dobândă va ajunge la 86.266,8 lei, respectiv o rată fixă de 720,56 lei. Concluzia mea este că mai bine se abţine.

Ce se întâmplă cu banca ? Nimic bun după părerea mea. O să încaseze ceva din dobândă timp de doi ani. Cum datoria clientului creşte, va face provizioane şi va amâna o parte din impozitul pe profit. Dacă se va dovedi solvabil în final, se va bucura că a scăpat de o belea şi va fi mai prudentă în viitor când va da credite şi îşi va lua mai multe garanţii.

Ce face bugetul? Doi ani va lua mai puţin impozit de la bănci, alţi doi ani va încasa mai puţin de la cei care au intrat în program. Ca să compenseze, va mări taxele sau va inventa altele noi.

Ce face restul populaţiei? Înjură guvernul Ponta doi ani, îl mai înjură patru ani dacă mai câştigă o dată şi poate îi vine mintea la cap în 2020. Căci tot va fi atunci o cifră rotundă şi vor fi noi alegeri. Sau poate vom scăpa mai repede în 2016.

Doamne ajută!