OPINII Marketing direct cu carduri de debit

Acum mai bine de 25 de ani primisem un telefon de la o cunoştiinţă îndepărtată - "Vino în Piaţa Presei, o companie americană vrea să intre în România şi caută colaboratori". Am mers într-un suflet, suna tentant. Acolo am fost flancat de cunoştiinţa respectivă şi de superiorul său în reţea şi am asistat la un seminar de prelucrare pentru agenţii de vânzări ai unor detergenţi minune superconcentraţi. Eram la porţile marketingului direct, unde vânzătorii începeau în calitate de consumatori şi pe măsură ce urcau în reţea şi racolau alţi vânzători îşi sporeau comisioanele. Ei bine, ceva asemănător am văzut zilele trecute cu cardurile Revolut. "50 lei gratuit" suna un anunţ pe un portal care găzduieşte tot felul de tranzacţii între persoanele fizice. Nu trebuia decât să intru pe un link şi să comand un card gratuit Revolut, iar după ce îl alimentam cu 50 de lei din aplicaţia de mobil descărcată din Google Play în câteva zile cardul venea acasă şi la prima tranzacţie online sau la comercianţi primeam 50 de lei din partea companiei. Am fost contrariat, aşa că am schimbat nişte mesaje cu autorul postării şi am aflat că şi el primea câte 50 de lei la fiecare amic recomandat care îşi făcea un card. În total 100 de lei investiţi de start-up-ul Revolut pentru un card fără comisioane pare însă cam mult, nu? Alţii (băncile) te pun să plăteşti şi cardul, îţi iau şi comision de administrare pentru contul curent şi îţi iau şi bani când scoţi de la bancomat. La Revolut totul e gratis în varianta Standard, chiar şi în cazul retragerilor de la bancomate în limita a 800 lei pe lună (pentru cardurile Premium şi Metal se plăteşte o taxă de utilizare de câte 30 lei, respectiv 55 lei pe lună, dar sunt şi servicii suplimentare incluse, de la asigurări pentru întârzierea zborurilor la tranzacţii fără comision la bursa din SUA). Ba, mai mult, am văzut pe acelaşi portal de anunţuri, o zi mai târziu, o persoană care supralicita oferta - cine îşi făcea card Revolut folosind linkul său de invitaţie urma să primească 60 de lei (50 de la Revolut şi 10 lei prin transfer bancar de la autorul invitaţiei care îşi făcea socoteala că se poate mulţumi şi cu 40 de lei din partea companiei dacă îşi creşte numărul de invitaţi).

De ce ar apela însă Revolut la aceas­tă soluţie de creştere accelerată de vreme ce oricum are o ofertă imbatabilă cel puţin în relaţia cu băncile? Ce bancă îţi oferă curs apropiat de cel interbancar la achiziţiile de valută şi asta în 29 de monede? Poţi specula bine mersi pe valute fără să ai nevoie de brokerii Forex şi asta de pe cardul Standard al Revolut, cel fără costuri. Iar dacă vrei să te joci la bursa de acţiuni din SUA ai cardul Metal (chiar e făcut din metal, din oţel mai exact!), unde comisionul e zero, se plăteşte doar custodia, o taxă modică oricum. Asta e întrebarea care mă face relativ prudent în relaţia cu cardurile res­pective. Folosesc un card Revolut pe care îl alimentez de pe cardul meu bancar când am nevoie şi nu las sume mari şi pe perioade lungi acolo. Sigur, se poa­te dovedi o măsură de precauţie exagerată. Poate că start-up-ul din spatele Revolut se pregăteşte pentru vânzare şi îşi creşte accelerat baza de clienţi în acest scop. Sau poate se mulţumesc cu marje mici de profit (venite din cardurile Premium şi Metal unde există o taxă lunară) până când rup de la concurenţă o felie cât mai mare din clientela potenţială. Până când ne lămurim însă cum stau lucrurile, eu aş recomanda utilizarea cardului Revolut doar în paralel cu un card clasic bancar, banii urmând doar să tranziteze cardul Revolut când se fac operaţiuni specifice (cumpărături din străinătate, speculaţii valutare sau bursiere), iar în restul timpului sumele în cauză să revină în contul bancar al posesorului. Asta pentru că în pieţele financiare e bine să sufli şi în iaurt, măcar o vreme.