OPINII Până la urmă, băncile fac ce vor cu ROBOR?

La conferinţa de presă a BNR privind stabilitatea financiară de săptămâna trecută, reprezentanţii media au vrut să afle cum a fost posibil ca ROBOR să treacă peste dobânda de la facilitatea de creditare a BNR anul trecut. Cu alte cuvinte, de ce băncile s-au împrumutat mai scump între ele în loc să ia bani de la BNR la costuri mai mici.

Iar răspunsul a fost că acest lucru s-a întâmplat din cauza faptului că băncile care se împrumutau scump de pe piaţa interbancară nu aveau titluri de stat pe care să le depună drept garanţie la BNR pentru a lua credite cu dobânda Lombard, mai mică.

"Nu a fost decât un singur lucru. Lichiditatea din sistem nu a fost foarte mare. Băncile nu aveau unde să se ducă şi atunci împrumuturile dintre ele s-au făcut la dobânzi mai mari. Ele puteau să vină la Banca Naţională la dobânzi mai mici, dacă aveau titluri de stat. Unele aveau, unele nu aveau. Cele care nu aveau titluri de stat libere nu puteau să vină la Banca Naţională şi atunci se împrumută între ele. Acesta nu este un lucru care se întâmplă în mod frecvent", spunea atunci Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară din BNR.

Aşa să fie? Să vedem mai întâi pe ce perioadă au depăşit anul trecut indicii ROBOR la 3 şi 6 luni, cei luaţi în calcul de bănci la stabilirea dobânzilor la creditele mai vechi de mai 2019, dobânda de la facilitatea de credit a BNR.

În luna ianuarie, dobânda Lombard era de 3%, iar indicii ROBOR la 3 şi 6 luni au oscilat între 3,01-3,03% (ROBOR la 3 luni) şi 3,14-3,21% (ROBOR la 6 luni). Până aici nimic deosebit.

În februarie dobânda la facilitatea de creditare a BNR urcă la 3,5%, iar cei doi indici termină luna la 3,8% şi 4%. Deja echilibrul se rupe.

În martie dobânda la facilitatea de creditare rămâne pe loc, 3,5%, dar indicii ROBOR analizaţi intră în aprilie cu 4,6% şi 4,68%.

În aprilie dobânda Lombard este de 4%, iar indicii ROBOR termină luna la 4,9% şi 5%.

În mai avem o creştere la 4,75% a dobânzii BNR la facilitatea de creditare, iar pe piaţa interbancară cei doi indici analizaţi termină luna la 5,9% şi 6,1%.

În iunie BNR nu umblă la dobânzi, dar cei doi indici ROBOR termină luna mai sus, la 6,4% şi 6,5%.

În iulie asistăm la cel mai mare salt al dobânzii de politică monetară, cu 1%, iar dobânda la facilitatea de creditare ajunge la 5,75%. Cei doi indici Robor iau un plus de viteză şi termină luna la 7,9% şi 8%. După cum se vede, dacă în ianuarie dobânzile în piaţa interbancară stăteau foarte aproape de dobânda creditului Lombard, la mijlocul verii diferenţa sărise de două procente (va fi, de altfel, cea mai mare din an).

În august dobânda la facilitatea de creditare este de 6,50%, iar indicii ROBOR termină luna la 7,9% şi 8,1%.

În octombrie se produce următoare modificare a dobânzii de politică monetară - dobânda Lombard urcă la 7,25%, iar indicii ROBOR sunt acum, la finalul lunii, la 8,2% şi 8,3%.

În noiembrie şi decembrie dobânda la facilitatea de creditare se menţine la 7,5%, iar cei doi indici ROBOR termină anul la 7,5% şi 7,8%, întorcându-ne la situaţia de la începutul anului 2022, când exista un echilibru între dobânda BNR la facilitatea de creditare şi dobânzile la care se împrumutau băncile între ele.

S-ar zice deci că, din martie şi până în noiembrie, băncile au acumulat titluri de stat şi s-au putut împrumuta de la BNR mai ieftin şi a scăzut presiunea pe cerere în piaţa interbancară astfel încât distanţa dintre dobânzi s-a redus considerabil.

Ei bine, nu este deloc aşa. Să vedem cum au evoluat sumele plasate de bănci la BNR în facilitatea de creditare în 2022.

În ianuarie media zilnică a resurselor plasate era de numai 40 milioane lei. A crescut apoi la 536 milioane în februarie, la 10,5 miliarde lei în martie, 9,1 miliarde în aprilie, 12,7 miliarde în mai (maximul), 11,7 în iunie, 10,6 în iulie, 11,8 în august, 7,8 în septembrie, 3,8 în octombrie, 694 milioane în noiembrie şi doar 13 milioane lei în decembrie (aproape simetric faţă de ianuarie).

Cu alte cuvinte, deşi ROBOR începuse să sară peste cal din martie, tot din martie sumele la care băncile se împrumutau încep să crească puternic, iar acestea cresc în continuare până în mai când se atinge maximul de peste 12 miliarde lei, dar rămân valori ridicate până în august, după care încep să scadă abrupt.

Deci băncile aveau cu ce să garanteze la BNR, devreme ce sumele în facilitatea de depozit creşteau vertiginos exact în perioada în care şi ROBOR urca în forţă.

Cum modul în care decurg ostilităţile în piaţa bancară influenţează indicatorul ROBOR, dar şi IRCC (acesta reflectă însă aceste influenţe cu un decalaj de 6 luni), costurile creditelor acordate firmelor şi populaţiei, o explicaţie alternativă pentru anomalia sesizată şi de presă ar putea fi manipularea de piaţă, acuzaţie lansată de Consiliul Concurenţei cu câteva luni în urmă?