OPINII Pe când sporul universal Covid?

După medici şi profesorii ar putea primi un stimulent de risc în valoare de 2.000 lei pe lună (1.500 lei pentru personalul auxiliar din învăţământ) pentru meritele lor în lupta anti-Covid, potrivit unui proiect de lege PSD adoptat de Senat.

După ce Guvernul PNL a amânat prin OUG legea care limita numărul de ore pentru elevi (20 ore ciclul primar, 25 la gimnaziu şi 30 la liceu), salvând ceva norme şi posturi din învăţământ, PSD plusează la rândul său, băgându-i pe profesori în aceeaşi oală cu medicii, doar se apropie campania electorală şi nu se face ca o întreagă categorie profesională să reţină un singur partid în rugăciunile de seară. Evident, Guvernul se va lupta din răsputeri pentru ca această iniţiativă să nu se aplice chiar dacă trece şi de Camera Deputaţilor.

Dar de ce să ne limităm la medici şi, acum, profesori? De ce să nu primească spor de risc şi ospătarii, de pildă? Medicii interacţionau cu bolnavii asumându-şi un risc apreciabil, dar dacă se consideră că şi rămânerea în colectivitate câteva ore pe zi e un gest eroic, ospătarii care se plimbă printre mese şi clienţi 8 ore pe zi s-ar încadra şi ei la categorie de risc. La fel controlorii RATB, naşii de pe tren, vânzătoarele din hipermarketuri, poliţiştii, militarii, sportivii, parlamentarii, coafezele şi frizerii şi oricine nu lucrează de acasă ca freelancer. Dar şi freelancerii trebuie să mai iasă din locuinţe pentru a întreţine economia şi a menţine cererea, aşa că n-ar fi rău să se instituie sporul universal Covid pe care să îl primescă toată lumea!

Nu avem aceşti bani că oricum mergem spre 10% din PIB cu deficitul? Nu-i nimic, luăm bani pe datorie şi pentru a plăti datoriile la dobânzile mari la care se împrumută acum România, nu trebuie decât să suportăm nişte taxe şi impozite mai mari cândva, în viitor, spre deosebire de sporul universal Covid care se poate da până la începutul campaniei electorale pentru parlamentare ca să îşi vadă şi politicienii sacii în căruţă.

Singură problema care ar putea să strice acest raţionament generos este că multe dintre categoriile enumerate lucrează la privat şi nu la stat şi e mai greu ca privatul să fie la fel de generos ca statul când se apropie campania electorală. În cazul sporului de risc pentru profesori, senatorii s-au grăbit să stipuleze că acesta se acordă atât în unităţile de stat, cât şi cele private, în condiţiile în care sursa de finanţare nu e pomenită pe nicăieri, iar asta dă naştere unei dileme filosofice-se poate implică statul în plata stimulentelor pentru sectorului privat? Că în acest caz nu mai e vorba de blocarea economiei şi de firme care ar trebui salvate, ci de o bonificaţie destinată obţinerii de voturi suplimentare pentru iniţiatori. E greu de crezut că vom vedea în final şi acest spor de risc aplicat, de vreme ce nu s-au găsit bani pentru majorarea salariilor profesorilor din septembrie, iar dacă legea chiar ajunge să fie promulgată după întoarcerea ei previzibilă la iniţiator pentru reexaminare se poate da o altă OUG care să o proroge,cum s-a întâmplat cu legea care limita numărul de ore pentru copii la şcoală.

Mă întreb însă dacă cei care iniţiază astfel de demersuri populiste cu ochii la voturile potenţiale nu se gândesc că ar putea să piardă pe altă parte tot ce câştigă la capitolul simpatie dacă alte categorii profesionale care nu vor fi la fel de norocoase precum profesorii vor vota din frustrare împotriva lor? Aşa cum mulţi angajaţi din zona privată au votat împotriva PSD la ultimele alegeri pentru că majorarea salariilor la bugetari forţată de partid s-a regăsit în mai mică măsura în mediul privat. Se pare că acest detaliu scapă de fiecare dată.