OPINII Plasamentele private de obligaţiuni nu rup gura târgului la bursă

Ne-am obişnuit să vedem cum acţiunile listate la BVB în urma unor plasamente private au de regulă creşteri susţinute încă din primele ore de tranzacţionare, rareori cotaţiile fiind sub preţul de închidere al plasamentului privat (excepţii Allview, Vifrana). Pe partea de obligaţiuni lucrurile nu stau la fel de roz, nu sunt mulţi investitori gata să supraliciteze pe acest segment, deşi, în comparaţie cu dobânzile la termen, cupoanele obligaţiunilor sunt foarte generoase.

De exemplu, obligaţiunile Best Jobs, recent listate la bursă, au avut închiderea în prima şedinţă de tranzacţionare la 99% (obligaţiunile se tranzacţionează ca procent din valoarea nominală). Cum de la emitere şi până la listare trecuseră peste două luni, cine vinde la 99% se alege totuşi cu un mic câştig. Asta deorece investitorii care vând primesc dobânda acumulată între timp, astfel încât un preţ de 99% este echivalent cu 500,97 euro în acel caz (500 euro este valoarea nominală a obligaţiunilor). Vorbim, însă, de obligaţiuni în euro cu un cupon de 5,8%, o dobândă foarte avantajoasă prin comparaţie cu ce oferă băncile (dobânzile la depozitele în euro sunt aproape de zero) sau statul pentru emisiunile de certificate de trezorerie în euro listate (dobânda sub 2%). Or, să iei de trei ori mai mult decât oferă statul n-ar fi tocmai puţin.

Tot pe partea de euro, obligaţiunile Zebra Pay, recent sosite şi ele la bursă, purtătoare ale unui cupon de 5,5% se tranzactionau, de asemenea, în jurul valorii de 100%.

Iar pe lei, obligaţiunile Alive Capital au fost vândute la începutul săptămânii la 99,5%, în condiţiile în care cuponul este de 8%, iar scadenţa lor destul de scurtă (în 2023) astfel încât nu s-ar putea invoca prea convingător temerile investitorilor privind creşterea consistentă a dobânzilor (când dobânzile cresc preţul obligaţiunilor scade).

De ce acest tratament diferenţiat între plasamentele private de acţiuni şi cele de obligatini? De ce nu se înghesuie lumea la obligaţiuni dar se bate pe acţiuni?

În primul rând, potenţialul speculativ este mult mai redus în cazul obligaţiunilor. Dacă cineva ar supralicita preţul obligaţiunilor la 8-9% peste valoarea lor nominală, ar anula câştigul din dobândă şi aici jocul se închide. Pe când, pe acţiuni e suficient ca patronatul să lanseze estimări halucinante de creştere a veniturilor şi, gata, avem minim 100% din prima zi (vezi Air Claim). Apoi, există totuşi aşteptări privind creşterea dobânzilor şi investitorii vor prime mai mari peste inflaţia din prezent, mai ales dacă obligaţiunile au scadenţa mai lungă de 2-3 ani. Nu în ultimul rând, obligaţiunile listate la BVB sunt negarantate, dar şi puţin lichide. Dacă emitentul nu îşi mai poate rambursa datoriile şi intră în insolvenţă sau faliment, investiţia se poate pierde. Sigur, acelaşi lucru se poate spune în cazul acţiunilor, dar măcar acolo există o piaţă mai lichidă de tranzacţionare, se poate încerca un exit forţat, ceea ce nu s-ar putea spune deocamdată despre obligaţiuni (cu excepţia titlurilor de stat), care se tranzacţionează mult mai rar.