Perla coroanei este vândută pe mărgele colorate

După atâţia ani de tranziţie şi ceva mai puţini de presiuni externe pentru vânzarea infrastructurii energetice a ţării, ne-am fi aşteptat ca fenomenul să devină neinteresant.

Ei bine, nu este aşa, deoarece "aborigenii" tentaţi cu mărgele colorate nu sunt din Est, iar "interesul" nu este al unei entităţi civilizatoare de talia Uniunii Europene.

De câteva zile, Danemarca se confruntă cu o criză politică şi proteste ale populaţiei, care sunt îndreptate împotriva unei privatizări foarte controversate. După cum arată presa locală şi câteva ştiri din presa internaţională, guvernul doreşte să obţină aprobarea parlamentului pentru vânzarea unei cote de 19% din Dong Energy, cel mai mare producător de energie electrică şi termică din ţară, către Goldman Sachs.

Conform datelor de pe site-ul companiei, acţionarul majoritar este statul danez, cu 81,02% din capital, iar valoarea tranzacţiei este de 8 miliarde de coroane daneze (1,5 miliarde de dolari), după cum se arată într-un articol Bloomberg.

Dacă doar 19% din Dong Energy vor fi deţinute de Goldman Sachs, iar statul rămâne cu 60% din companie, care sunt cauzele revoltei?

O "nesemnificativă" clauză contractuală, ce acordă marii bănci americane drept de veto în cazul vânzării de noi acţiuni, schimbărilor semnificative în cadrul conducerii executive sau achiziţiilor înainte de oferta publică iniţială, prevăzută pentru 2018.

Intenţia iniţială a statului danez a fost de listare a companiei în 2008, dar criza financiară globală a stricat planurile guvernului.

Un articol din cotidianul Copenhagen Post indică faptul că privilegiile acordate GS par să contravină legilor daneze, care prevăd că "astfel de drepturi sunt acordate normal numai pentru o cotă de cel puţin 33% din acţiunile unei companii".

Mai poate spune cineva că unul dintre cei mai importanţi dealeri primari ai Federal Reserve nu ştie să facă afaceri, chiar dacă a avut nevoie de susţinerea Fed-ului în timpul fazei acute a crizei financiare? Iar apoi, cum poate fi ignorată carisma grupului financiar, dacă a produs sciziune până şi în rândul Partidului Socialist al Poporului din Danemarca? Oare este ceva mai uşor decât să-ţi foloseşti influenţa construită pe accesul direct la tiparniţa Federal Reserve pentru achiziţionarea de active reale?

Ca urmare a neînţelegerilor interne, Annette Vilhelmsen, liderul partidului şi ministru în cadrul guvernului, a anunţat ieri ieşirea Partidul Socialist al Poporului de la guvernare şi demisia sa din fruntea partidului. După câteva ore, cotidianul financiar Brrsen a anunţat aprobarea tranzacţiei în cadrul Parlamentului.

Unul dintre cei mai puternici susţinători ai tranzacţiei a fost Bjarne Corydon, ministrul de finanţe în guvernul condus de Helle Thorning-Schmidt şi invitat la întâlnirea Grupului Bilderberg din 2013. Acesta a declarat că intrarea Goldman Sachs în acţionariatul Dong Energy reprezintă "deschiderea căii pentru realizarea unor investiţii masive", după cum mai scrie Brrsen.

Nimic nu a mai contat în faţa marşului inexorabil al progresului. Nici petiţia online cu aproape 200 de mii de semnături, nici manifestaţia din faţa Parlamentului şi nici opoziţia masivă a populaţiei, relevată de sondajele de opinie.

Poul Nyrup Rasmussen, fost premier social-democrat al Danemarcei, i-a cerut public lui Corydon să renunţe la tranzacţia cu GS, deoarece banca americană este un "partener dubios", după cum scrie Bloomberg.

Din păcate, nu doar unul dintre parteneri este "dubios", ci chiar tranzacţia în sine. În presa daneză au apărut informaţii despre oferta mult mai bună a unui fond de pensii, PensionDanmark, pentru cota cumpărată de Goldman Sachs. Ministrul Corydon a negat existenţa ofertei, după cum scrie Copenhagen Post.

Dar de ce are nevoie Dong Energy de investiţii suplimentare şi majorarea capitalului? Din cauza datoriilor acumulate ca urmare a extinderii în sectorul eolian (n.a. compania daneză este cel mai mare operator mondial al parcurilor eoliene off-shore) şi a unor pierderi înregistrate pe piaţa gazelor naturale. Ultimul raport financiar, din T3 2013, arată că 56% din venituri s-au realizat din tranzacţiile de pe pieţele energiei, iar 16% din centralele eoliene. Tranzacţii pe pieţele energiei? Ce "momeală" putea fi mai bună pentru un "rechin" de talia Goldman Sachs, care îşi va administra cota parte din compania daneză prin intermediul unor firme înregistrate în paradisuri fiscale cum sunt Luxemburg sau Insulele Cayman?

Încă din februarie 2013, Dong Energy a anunţat un plan de restructurare financiară pentru reducerea costurilor şi a datoriilor. Dar de ce nu poate statul să vină cu fondurile necesare? Pentru că situaţia sa financiară şi a cetăţenilor, în ciuda datoriei publice cu mult sub media europeană, nu îi permite acest lucru.

Datele de la OECD arată că datoriile private au ajuns la 321% din venitul disponibil, Danemarca fiind pe primul loc, la nivel mondial, din acest punct de vedere.

Mai sunt apoi şi băncile, care şi-au finanţat creditarea imobiliară prin obligaţiuni garantate a căror valoare totală depăşeşte cu mult PIB-ul. Din acest motiv, Danemarca se află în conflict deschis cu autorităţile europene, care nu doresc să acorde cel mai înalt calificativ pentru lichiditatea acestor instrumente şi, astfel, impun restricţii intolerabile pentru sistemul bancar, aflat într-o poziţie deosebit de fragilă în cazul creşterii dobânzilor.

Şi atunci, singura soluţie nu mai rămâne decât vânzarea "bijuteriilor coroanei". Problema nu ar fi gravă şi nici ieşită din comun, dacă vânzarea s-ar face în termeni echitabili. Dar cât de echitabil este să vinzi perla coroanei pe mărgele colorate?

Şi alte bănci şi-au exprimat interesul pentru infrastructura energetică din Europa. Banca australiană Macquarie a cumpărat, în decembrie 2013, şapte centrale termice pe gaz din Marea Britanie de la... Dong Energy, conform unei ştiri Reuters. Beneficiul companiei daneze a fost, de fapt, o pierdere de circa 92 de milioane de dolari.

Este greu de crezut că nu vom asista la o accelerare a fenomenului în perioada următoare. Şi care ar putea fi rezultatul? După ani buni de acces nelimitat la liniile de finanţare ale băncilor centrale, instituţiile financiare caută acum să se poziţioneze pentru ceea ce pare a fi o tendinţă de creştere semnificativă a costurilor energiei. De ce creştere? Deoarece acumularea datoriilor la nivelul companiilor din sectorul energetic, fără rezultate pe măsură, constituie o piedică majoră în realizarea unor noi investiţii, fie pentru înlocuirea capacităţilor existente sau pentru suplimentarea lor cu unele noi.

Aşadar, este foarte posibil ca Europa să-şi plătească, în curând, facturile de energie electrică sau gaze naturale către Goldman Sachs sau alte bănci. Mai mult, observând natura achiziţiilor, adică centrale clasice cu rol deosebit de important în acoperirea deficitului energetic în cazurile în care nu bate vântul sau nu străluceşte soarele, se poate spune că băncile sunt pe cale să controleze chiar lumina noastră cea de toate nopţile.

Divergenţa dintre acţiunile guvernului şi opiniile populaţiei din Danemarca au determinat publicarea unui articol Bloomberg, în care se arată că "tranzacţia cu Goldman Sachs pune în pericol realegerea guvernului".

Oare ce vor face social-democraţii şi aliaţii lor dacă nu vor mai rămâne la putere? Nu trebuie să le purtăm de grijă. Ei îşi vor găsi posturi călduţe la Goldman Sachs sau locuri de "muncă" echivalente, drept răsplată pentru servitutea energetică la care şi-au condamnat concetăţenii.