Perspectiva Boston Consulting Group despre cum afectează tarifele Administraţiei Trump economia globală

Articolul publicat pe 10 aprilie 2025 în Harvard Business Review, semnat de economistul-şef global al Boston Consulting Group, Philipp Carlsson-Szlezak, împreună cu Paul Swartz şi Martin Reeves, analizează impactul deciziei recente a fostului preşedinte Donald Trump de a majora drastic tarifele comerciale, potrivit unui comunicat emis redacţiei.

Anunţul din 2 aprilie, care a crescut rata medie efectivă a tarifelor SUA la aproximativ 23% - de aproape zece ori mai mare decât nivelul din anul precedent - a provocat reacţii negative imediate pe pieţele financiare globale, generând un val de incertitudine şi tensiune.

Potrivit autorilor, măsura marchează un nou tip de şoc de politică publică - complex, imprevizibil şi în continuă evoluţie - ce creează un climat de "incertitudine deliberată", cu care liderii din mediul economic trebuie să înveţe să opereze.

Un război comercial asimetric

Pentru a evalua impactul global, trebuie înţeles un fapt adesea trecut cu vederea: SUA a început un război comercial cu toate ţările lumii, dar fiecare dintre celelalte ţări este implicată într-un conflict comercial doar cu SUA. Această asimetrie subminează rapid ideea că SUA are toate avantajele.

Deşi SUA, în calitate de cea mai mare economie şi cu un deficit comercial considerabil (importă mult mai mult decât exportă), părea să pornească dintr-o poziţie puternică într-un conflict comercial limitat, declanşarea unui "război comercial de 360°" poate genera reacţii negative globale şi cumulative. În schimb, celelalte ţări vor resimţi efectele doar în relaţia lor cu SUA. Un conflict comercial limitat nu este echivalent cu unul pe toate fronturile - şocurile de cerere şi ofertă se pot acumula şi intensifica.

Despre şocurile de cerere şi de ofertă

Pentru a înţelege impactul macroeconomic al tarifelor, liderii trebuie să facă distincţia între şocurile de ofertă şi cele de cerere. Acestea variază în funcţie de statutul de exportator sau importator al unei economii şi de faptul că tarifele sunt impuse sau suportate.

Deşi prognozele macroeconomice sunt notoriu imprecise - mai ales când vine vorba de şocuri fără precedent - putem contura traiectorii posibile analizând volumele comerciale şi efectele tarifelor asupra preţurilor, consumului şi creşterii economice.

Primul pas este înţelegerea şocurilor de ofertă, care vor afecta SUA mai dur decât majoritatea partenerilor săi comerciali.

Şocul de ofertă în SUA

Tarifele impuse de SUA reprezintă o taxă pe importuri, iar această povară va fi transferată în mare parte către consumatori. Creşterile de preţuri care rezultă vor alimenta inflaţia, într-un mod similar perturbărilor din lanţurile de aprovizionare de după pandemia de Covid. O inflaţie mai ridicată va reduce veniturile reale şi va afecta negativ consumul, ceea ce va avea un impact direct asupra creşterii PIB-ului. Deoarece războiul comercial este de tip "360°", iar creşterea tarifelor este excepţional de mare, şocul de ofertă va fi, la rândul său, unul major.

Conform tarifelor introduse la 2 aprilie, ne aşteptăm ca acest şoc de ofertă auto-provocat să reducă creşterea PIB-ului cu aproximativ -1,4% în 2025 (faţă de estimarea anterioară de 1,9%). Această scădere ar fi determinată de o creştere semnificativă a inflaţiei, care frânează consumul - motorul principal al creşterii economice.

Şocul de ofertă al partenerilor comerciali

Dacă alte ţări decid să impună tarife de retorsiune, aşa cum a făcut deja China şi cum analizează şi altele, şi ele îşi vor provoca un şoc de ofertă propriu. Exporturile americane către aceste ţări vor deveni mai scumpe, iar efectele asupra inflaţiei, consumului şi creşterii economice se vor face simţite în mod similar.

Totuşi, majoritatea economiilor vor resimţi un şoc de ofertă mult mai redus în cazul în care ripostează. Estimăm că, pentru cele mai multe dintre ele, impactul asupra creşterii economice va fi între -0,1% şi -0,3% din PIB. Acest impact mai limitat se explică prin faptul că tarifele vor fi aplicate exclusiv importurilor din SUA, dacă se va opta pentru măsuri de retorsiune.

Şocurile de cerere generate simultan de tarife vor afecta probabil mai mult partenerii comerciali ai SUA decât SUA însăşi.

Şocul de cerere în SUA

Este de aşteptat ca şi SUA să se confrunte cu dificultăţi legate de exporturi, pe măsură ce partenerii comerciali introduc tarife de retorsiune. Deşi exporturile nu au o pondere la fel de mare în economia SUA ca în economiile altor state importante, precum Germania sau China, faptul că SUA este implicată într-un război comercial de tip "360°" face ca efectul cumulat să fie semnificativ.

În scenariul unei retorsiuni generalizate, estimăm că impactul asupra PIB-ului SUA ar putea ajunge uşor la -0,5% - un efect considerabil, mai ales într-un context economic deja fragil.

Impactele secundare ale unui război comercial de tip 360°

Deşi şocurile de ofertă şi de cerere sunt punctele de plecare esenţiale în evaluarea impactului tarifelor, liderii din mediul de afaceri trebuie să fie conştienţi şi de cinci factori secundari. Fiecare dintre aceştia are, în mod general, un efect negativ asupra economiei. Totuşi, în trecut, unii dintre aceşti factori au generat alarme false şi, uneori, au produs rezultate mai bune decât prognozele pesimiste.

1. Încrederea

Şocul tarifar va afecta încrederea companiilor şi a consumatorilor, ceea ce ar putea duce la reţinere în cheltuieli, investiţii şi angajări. Totuşi, ca indicator economic, încrederea s-a dovedit uneori nesigură în ultimii ani - încrederea scăzută a coexistat cu un consum robust. Cu toate acestea, scăderile abrupte ale încrederii trebuie tratate cu seriozitate.

2. Efectele asupra averii

Pieţele bursiere s-au prăbuşit după ce speranţele investitorilor pentru tarife moderate au fost spulberate pe 2 aprilie. Scăderea preţurilor duce la diminuarea averii, ceea ce frânează consumul şi trage în jos creşterea economică. Totuşi, bilanţurile financiare ale gospodăriilor rămân solide din punct de vedere istoric, iar nu toate pieţele bear duc automat la recesiune - de exemplu, scăderea de 25% a bursei din 2022 nu a declanşat o recesiune.

3. Erori de politică monetară

Politica monetară are ca obiective menţinerea preţurilor stabile şi ocuparea completă a forţei de muncă. Tarifele determină creşterea preţurilor, dar în acelaşi timp reduc creşterea economică şi ocuparea. Chiar şi înainte de 2 aprilie, Rezerva Federală a SUA sublinia incertitudinea ridicată în privinţa inflaţiei şi a creşterii economice. Acest context face ca politica monetară să devină mai greu de calibrat şi creşte riscul unei erori (de exemplu, stabilirea unor rate ale dobânzii prea mari sau prea mici).

4. Competitivitatea

Deşi importurile sunt adesea percepute ca fiind bunuri de consum, în realitate, aproximativ 50% din importuri sunt inputuri pentru producţia internă americană - cum ar fi utilaje sau oţel. Prin urmare, impactul tarifelor nu constă doar în reducerea consumului din cauza preţurilor mai mari, ci şi în diminuarea competitivităţii, ca urmare a costurilor mai ridicate ale producţiei interne.

5. Şocuri suplimentare

Există, de asemenea, riscul apariţiei unor noi şocuri. Acestea pot fi endogene, cum ar fi tulburările de pe pieţele financiare cauzate de tarife, care duc la creşterea costurilor de finanţare şi pierderi bancare cu efecte imprevizibile. Sau pot fi exogene - războaie, dezastre naturale, furtuni solare, pandemii etc. - care afectează economia mai sever într-o perioadă de vulnerabilitate.

Liderii de companii trebuie să monitorizeze cu atenţie aceste canale secundare, înţelegându-le dinamica şi potenţialul de impact.

Un impact incert pe termen lung

Este firesc ca liderii din mediul de afaceri să se concentreze pe impactul pe termen scurt - sau ciclic. Însă schimbări atât de profunde şi de extinse, precum noul regim tarifar, sunt susceptibile să aibă şi un impact structural, pe termen lung.

Administraţia Trump a declarat că obiectivele tarifelor includ relocarea producţiei globale în Statele Unite - acolo unde producţia industrială a stagnat în ultimele aproximativ 15 ani - precum şi crearea de locuri de muncă de calitate şi prosperitate economică. Administraţia Biden a urmărit acelaşi obiectiv prin stimulente, precum Legea CHIPS, care a generat un val de investiţii în facilităţi de producţie. De această dată, pariul este că utilizarea "băţului" tarifelor în locul "morcovilor" stimulentelor va accelera acest efect şi, în plus, va aduce venituri fiscale în loc de costuri.

Totuşi, şi aici, războiul comercial de tip 360° complică lucrurile. Este important de observat că stimulentele anterioare erau direcţionate către sectoare cu valoare adăugată ridicată şi productivitate mare, precum cel al semiconductorilor. Noul regim tarifar, în schimb, vizează fără discriminare nu doar toate ţările, ci şi aproape toate produsele - indiferent dacă este sau nu dezirabilă repatrierea acestora.

A urmări relocarea producţiei de semiconductori nu este acelaşi lucru cu aducerea înapoi a producţiei de pantofi sport, jucării sau mobilă. De fapt, aceasta poate avea un impact negativ net, dacă activităţile cu productivitate scăzută intră în competiţie pentru resurse - mai ales forţă de muncă - cu sectoarele cu productivitate ridicată. Dacă o pondere tot mai mare a producţiei relocate este reprezentată de sectoare cu productivitate redusă, productivitatea medie scade, iar potenţialul economic se diminuează. Nu este în interesul SUA ca sectoarele slab productive să le sufoce pe cele puternic productive.

Acest risc este cu atât mai relevant cu cât piaţa muncii din SUA este deja structural tensionată. Rata şomajului este aproape de minimele istorice şi a rămas aşa din 2017 încoace (cu excepţia scurtei recesiuni provocate de pandemie). Într-o lume cu şomaj ridicat (precum în anii 2010), orice loc de muncă suplimentar ar fi binevenit. Dar într-un context de penurie de forţă de muncă, apare întrebarea esenţială: de unde vor veni muncitorii pentru producţia repatriată?

Liderii companiilor nu-şi pot permite să aştepte

Complexitatea şi instabilitatea în evoluţie a şocului generat de acest război comercial de tip 360° continuă să contrazică reacţiile impulsive şi concluziile grăbite. Liderii ar trebui să investească în înţelegerea profundă a impactului tarifelor pentru a putea evalua constant evoluţiile.

Construiţi capacităţi, nu planuri rigide

Pe măsură ce politica tarifară se transformă, atenţia managerială ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea de capabilităţi analitice instituţionale, care să permită monitorizarea şi traducerea schimbărilor de politică în măsuri concrete de pregătire şi reacţie corporativă. Planurile rigide tradiţionale au o durată de viaţă scurtă.

Reevaluaţi-vă periodic ipotezele

Asimetria actuală a războiului comercial este esenţială pentru înţelegerea impactului, dar aceasta poate evolua. Spre exemplu, conflictul tarifar s-ar putea transforma într-un război comercial cu adevărat global dacă marii exportatori decid să redirecţioneze produsele destinate anterior pieţei americane către alte economii - care, la rândul lor, ar putea reacţiona cu noi tarife.

Gândiţi pe mai multe orizonturi de timp

Este firesc ca atenţia să fie concentrată pe impactul tactic imediat. Totuşi, în timp ce îşi ajustează permanent analiza pe termen scurt, liderii riscă să ignore consecinţele strategice. Orice analiză trebuie să se desfăşoare simultan pe axele ciclică (pe termen scurt) şi structurală (pe termen lung). Următoarele câteva trimestre nu ar trebui să conteze mai mult decât următorul deceniu.

Gestionarea incertitudinii macroeconomice devine rapid o abilitate esenţială pentru liderii din business, iar politica tarifară va rămâne în centrul atenţiei. Cei care investesc în capacităţi analitice vor fi mai bine pregătiţi să facă faţă volatilităţii tot mai mari din jurul regimului tarifar.