Piaţa bondurilor se revoltă împotriva Federal Reserve

Decizia Federal Reserve de a reduce dobânda de politică monetară trebuia să inducă încredere în perspectivele economiei americane, măcar până la alegerile prezidenţiale. Trebuia să ofere nu doar "combustibil" burselor, ci şi un fel de speranţă "consumatorilor" americani, tot mai apăsaţi de datorii şi tot mai departe de "visul american", definit magistral de George Carlin cu mulţi ani în urmă.

Cea mai puternică bancă centrală din lume a proclamat că dobânzile trebuie să scadă, iar dobânzile de pe piaţă i-au răspuns cu tot felul de semne obscene, care au venit chiar şi din partea obligaţiunilor guvernamentale.

Randamentul titlurilor de 10 ani, considerate etalon al investiţiilor fără risc la nivel global, s-a angajat pe o traiectorie susţinută de creştere, iar în ultimele zile a revenit peste pragul de 4% (vezi graficul 1).

O serie de analişti susţin că avansul substanţial al randamentelor obligaţiunilor guvernamentale americane nu are nimic de a face cu raportul privind crearea locurilor de muncă, în condiţiile în care aceste statistici înregistrează revizuiri ulterioare masive, de cele mai multe ori în scădere. Obiectivul raportării unor astfel de date ar fi doar "alimentarea" algoritmilor de tranzacţionare cu "informaţii" care să conducă la creşterea indicilor bursieri.

"Randamentele cresc deoarece piaţa anticipează o revenire masivă a presiunilor inflaţioniste, ca urmare a reducerii "electorale' a dobânzii de politică monetară", arată un analist din Hong Kong pe contul său de Twitter.

Creşteri substanţiale au înregistrat şi randamentele obligaţiunilor pe termen scurt (vezi graficul 2), iar în ultimele zile întreaga curbă a randamentelor s-a deplasat în sus.

Revenirea presiunilor inflaţioniste a determinat, probabil, şi declaraţiile recente ale unor oficiali ai Federal Reserve, conform cărora aşteptările privind noi reduceri semnificative ale dobânzilor trebuie să se tempereze.

Ultimele date de la Bureau of Labor Statistics arată o creştere peste aşteptări a preţurilor în septembrie 2024, cu o rată lunară de 0,2% şi o rată anuală de 2,4%, pe fondul accelerării creşterii indicelui core al preţurilor, până la o rată anuală de 3,3%, de la 3,2%.

În aceste condiţii, nici piaţa nu mai cere băncii centrale să forţeze reducerea dobânzilor. Pe fondul stabilizării dobânzii efective de politică monetară la 4,83% în ultima perioadă, randamentul certificatelor cu discont de 13 săptămâni a oscilat deasupra pragului de 4,5% (vezi graficul 3).

Pe de altă parte, dobânzile pentru creditele ipotecare şi-au reluat creşterea de la un nivel ridicat, aşa cum arată datele de la Freddie Mac şi Mortgages News Daily (vezi graficul 4).

Comunicatul de presă de pe site-ul Mortgage News Daily arată că o creştere zilnică de 25 de puncte de bază este "extrem de neobişnuită".

Înainte de inversarea abruptă a tendinţei descrescătoare a dobânzilor ipotecare din ultimele luni, analistul financiar Karl Denninger, autorul cărţii "Leverage: How Cheap Money Will Destroy the World" (Wiley, 2017), scria pe blogul său că dobânzile scăzute nu sunt suficiente pentru a da un nou impuls pieţei imobiliare rezidenţiale, în condiţiile creşterii taxelor pe proprietate şi a primelor de asigurare.

"Numai o prăbuşire a preţurilor - înapoi la nivelurile de dinainte de pandemie şi chiar mai jos, ceea ce înseamnă o scădere de 50% sau mai mult - va rezolva problema", a subliniat Denninger.

Porter Stansberry, fondatorul companiei financiare MarketWise (MKTW), scrie pe contul său de Twitter că "piaţa obligaţiunilor se revoltă împotriva Federal Reserve", în condiţiile în care randamentul obligaţiunilor de 10 ani a revenit peste 4%, pe fondul unei creşteri aproape neîntrerupte din 18 septembrie 2024, ziua în care Fed-ul a anunţat reducerea dobânzii cu 50 de puncte de bază.

"În mod normal, ratele pe termen lung urmează traiectoria ratelor dobânzilor pe piaţa împrumuturilor overnight, controlată de Fed. Dar acesta nu este un mediu normal", subliniază Stansberry, care apoi aminteşte că depăşirea aşteptărilor privind crearea locurilor de muncă în septembrie a fost determinată exclusiv de creşterea masivă a numărului angajaţilor în sectorul guvernamental.

În opinia lui Stansberry, "suntem pe cale să ajungem la un colaps economic de tip sovietic, pe măsură ce tot mai mult din tot ceea ce facem - inclusiv locurile noastre de muncă - sunt controlate de guvern".

Oricât de scandaloasă pare afirmaţia, chiar datele oficiale confirmă o astfel de traiectorie. Un deficit bugetar de circa 6% generează doar o creştere economică de 3%, adică, în absenţa cheltuielilor guvernamentale, economia Americii înregistrează o contracţie, după cum subliniază Porter Stansberry, care apoi atrage atenţia asupra unui element deosebit de important: "niciun candidat la alegerile prezidenţiale nu aduce în discuţie cea mai importantă problemă a ţării, datoria publică nesustenabilă şi insolvenţa guvernului federal".

Sub acest spectru se desfăşoară "campaniile electorale" din SUA, şi nu doar de acolo, în care "actori" tot mai slab pregătiţi îşi mint cu neruşinare alegătorii, ştiind că nu există niciun fel de consecinţe.

Pentru Porter Stansberry este doar o chestiune de timp până când piaţa obligaţiunilor guvernamentale americane îşi va da seama brusc că nici o cantitate de bani tipăriţi nu va putea opri colapsul, iar opinia sa nu este deloc singulară.

În faţa acestei realităţi care nu mai poate fi negată, "tot ceea ce credeţi că ştiţi despre America va dispărea complet", avertizează investitorul american.

Citeşte Băncile din SUA, în era dobânzilor în scădere