Piaţa sondajelor - peste 10 milioane de euro - 20.04.2004

• Într-un an electoral, unele institute de cercetare sociologică îşi dublează cifra de afaceri

• Reprezentanţii institutelor de sondaj susţin că activitatea de cercetare nu este una constant profitabilă

• Cea mai mare ameninţare pentru credibilitatea sondajelor o reprezintă apariţia "institutelor-fantomă"

Piaţa sondajelor s-ar putea dubla în acest an, susţin o parte dintre directorii institutelor de cercetare, răspunzînd la întrebările ziarului "Bursa". Estimată în medie la circa 11 milioane de euro pe an, întreaga piaţă a cercetărilor sociologice va atinge anul acesta 15-20 de milioane de euro, datorită sondajelor politice comandate pentru alegerile din locale şi generale.

Cercetarea sociologică cuprinde pe de o parte studiile de piaţă şi de audienţă, iar, pe de altă parte, sondajele de opinie publică pe teme social-politice. "Într-un an electoral piaţa sondajelor social-politice se poate dubla uşor", susţine Sebastian Lăzăroiu, directorul general CURS, care consideră că institutul condus de domnia sa are cea mai mare cotă din piaţa sondajelor politice. Gelu Teodorescu, directorul "Insomar", spune la rîndul său: "Într-un an electoral, piaţa sondajelor creşte semnificativ, dar este imposibil de cuantificat această creştere. Pentru "Insomar" cifra de afaceri se dublează cel puţin".

Nu toţi reprezentanţii instituţiilor de cercetare sînt atît de optimişti privind dezvoltarea accelerată a pieţei în acest an electoral. Alexandru Toth, director de proiecte la Institutul Gallup, este mai sceptic: "Ştim că în 2002 piaţa sondajelor era de aproximativ 11,5 milioane de dolari, iar din estimările Societăţii Române de Marketing şi Cercetare a Opiniei Publice (SORMA) reiese că în anii electorali piaţa creşte cu 10%". Un lucru este însă cert, comenzile de sondaje politice într-un an electoral cresc semnificativ încasările institutelor.

"Într-un an obişnuit avem 1-2 sondaje pe lună, iar în ani electorali putem avea pînă la 4 sondaje pe lună", explică Sebastian Lăzăroiu de la CURS.

Mircea Kivu, directorul IMAS, susţine ca într-un an obişnuit, sondajele politice reprezintă sub 10% din cifra afaceri realizată de IMAS, iar în 2000, au reprezentat ceva mai mult de 20%". Preţul mediu al unui studiu de piaţă sau sondaj de opinie este de aproximativ 10 mii de euro, susţin speciliştii.

În pofida extinderii pieţei, toţi şefii de institute intervievaţi consideră că activitatea de cercetare nu este o activitate profitabilă. "Încă nu am văzut oameni care să se fi îmbogăţit din cercetarea sociologică", ne-a spus Mircea Kivu, directorul IMAS. Sebastian Lăzăroiu, directroul CURS, susţine că activitatea de cerectare nu este constant profitabilă, dar nu: "Cercetarea sociologică nu este probabil printre cele mai profitabile activităţi din România, dar cu anumite fluctuaţii, în unii ani se poate obţine şi profit". Directorul CURS afirmă că rata profitului în institutul său a fost anul trecut de 10%.

Oricum marile institute de cercetare îşi extrag veniturile mai puţin din sondajele social-politice nu aduc cele mai mari cîştiguri institutelor de cercetare. Ca şi IMAS, institutul CSOP, care deţine o cotă de 10% din piaţă, a avut anul trecut încasări de aproape un milion de euro, în special din cercetarea de piaţă. "În alţi ani decît cei în care au loc alegeri generale, cercetarea de piaţă reprezintă peste 90% din cifra de afaceri a CSOP", afirmă Andrei Muşetescu, directorul CSOP.

Concurenţa pe piaţa cercetării este destul de acerbă, în condiţiile în care nici un institut nu deţine mai mult de 15% din cifra de afaceri, după cum susţine Alexandru Toth. Piaţa sondajelor pare să fie împărţită de CSOP, IMAS, CURS, METROMEDIA, GfK, GALLUP, MERCURY, ICCV şi INSOMAR (enumerarea lor este aleatoare). Sociologii se plîng de concurenţa neloială reprezentată de "institutele fantomă" care apar ca ciupercile după ploaie într-un an electoral. "Institutele fantomă apar doar pe perioada anului electoral şi apoi dispar, fiind în general nume noi, de care nu a auzit nimeni", spune Sebastian Lăzăroiu. Potrivit domniei sale, menirea acestor "institute-fantomă" este să producă sondaje care să contrasteze cu cele aruncate pe piaţa de institutele consacrate. "Din cauza discrepanţelor care apar, lumea aruncă blamul asupra tuturor institutelor de sondaje. Scopul celor care stau în spatele "institutelor-fantomă" este de a crea neîncredere în sondaje, ei fiind cei dezavantajaţi de sondajele reale", adaugă directorul CURS. Şi Alexandru Toth de la Gallup consideră că fiind an electoral, există pericolul apariţiei unor "institute-fantomă" care să intoxice publicul cu "sondaje fabricate", care nu fac altceva decît să scadă încrederea în acest instrument de cercetare.

Directorilor de institute de cercetare li se pare firească implicarea unor sociologi în viaţa politică sau în activitatea guvernamentală. "Orice guvernare are nevoie de specialişti, inclusiv sociologi. Este absolut firesc ca în orice aparat guvernamental să existe şi sociologi", consideră Alexandru Toth (Gallup), care a precizat că atîta timp sociologul din sfera puterii nu uzează de puterea sa pentru a favoriza institutul de unde a pornit, nu vede nici o problemă. O opinie asemănătoare o are şi Gelu Teodorescu (Insomar), care crede că realitatea nu poate fi mistificată prin falsificarea unor rezultate sociologice. "Cred că un sociolog are suficientă «schizofrenie ştiinţifică» să susţină un partid sau forţă guvernamentală şi în acelaşi timp să coordoneze sondaje obiective, dar e greu să convingi publicul de această capacitate şi atunci e mai bine să separi apele", consideră Sebastian Lăzăroiu. Mircea Kivu de la IMAS nu a dorit să comenteze acest aspect, considerînd, la fel ca Andrei Muşetescu (CSOP), că e vorba de opţiuni personale.

• • Estimarea pieţei sondajelor în prezent

Andrei Muşetescu, directorul CSOP:

"Deşi nu există date ferme în această privinţă, diferite rapoarte referitoare la cercetarea de marketing sugerează că, în anul 2003, volumul pieţei româneşti a fost de 10-12 milioane euro".

Alexandru Toth, project manager Gallup:

"Este destul de greu de dat un răspuns vorbind strict doar de piaţa sondajelor de opinie publică. De la început trebuie reamintit că cea mai mare parte a banilor vin din cercetarea de piaţă incluzînd aici şi măsurarea audienţei TV. Piaţa totală de cercetare de piaţă şi opinie publică era în 2002 de aproximativ 11,5 milioane de dolari. Oricum senzaţia pe care o avem este că activăm pe o piaţă în creştere".

Sebastian Lăzăroiu, directorul CURS:

"E greu de făcut o estimare exactă. Cifra ar putea fi undeva între 5-10 milioane de euro".

Mircea Kivu, director IMAS:

"Dacă prin piaţa sondajelor înţelegem cercetările de opinie publică şi marketing (care includ şi alte tehnici de cercetare), atunci, cu marja de eroare corespunzătoare, ar fi între 12 şi 14 milioane euro".

gelu Teodorescu, director Insomar:

"Nu cred ca este posibilă o estimare cît de cît apropiată de realitate a pieţei sondajelor din România. Pe de o parte, întrucît multe activităţi se autodefinesc abuziv cu titlul de sondaj, iar pe de altă parte, deoarece multe dintre sondaje nu sunt declarate ca atare, avînd un caracter underground". (Lilian Cojocaru)

• • Implicarea sociologilor în politică

Directorilor de institute de cercetare li se pare firească implicarea unor sociologi în viaţa politică sau în activitatea guvernamentală. "Orice guvernare are nevoie de specialişti, inclusiv sociologi. Este absolut firesc ca în orice aparat guvernamental să existe şi sociologi", consideră Alexandru Toth (Gallup), care a precizat că, atîta timp cît sociologul din sfera puterii nu uzează de puterea sa pentru a favoriza institutul de unde a pornit, nu vede nici o problemă. O opinie asemănătoare o are şi Gelu Teodorescu (Insomar), care crede că realitatea nu poate fi mistificată prin falsificarea unor rezultate sociologice. "Cred că un sociolog are suficientă «schizofrenie ştiinţifică» să susţină un partid sau forţă guvernamentală şi în acelaşi timp să coordoneze sondaje obiective, dar e greu să convingi publicul de această capacitate şi atunci e mai bine să separi apele", consideră Sebastian Lăzăroiu. Mircea Kivu de la IMAS nu a dorit să comenteze acest aspect, considerînd, la fel ca Andrei Muşetescu (CSOP), că e vorba de opţiuni personale.