PIFM: Aproximativ 140.000. de muncitori străini vor contribui la bugetul României în 2024

În condiţiile în care la nivel internaţional contingentul de muncitori străini a fost mărit în aproape toate ţările europene, pentru 2024 guvernul va suplimenta cu încă 40.000 actualul contingent de 100.000, ceea ce înseamnă că România se pregăteşte să primească un total de 140.000 de muncitori străini, cu drept de lucru în România, conform celui mai recent proiect de hotărâre propus de Ministerul Muncii.

Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă salută astfel decizia Guvernului de a lua în calcul o suplimentare a contingentului actual de muncitori străini şi estimează că nevoia reală de forţă de muncă este în prezent de peste 200.000 de muncitori străini pe an, conform solicitărilor existente în piaţă. Mai mult decât atât, reprezentanţii angajatorilor de forţă de muncă străină atrag atenţia asupra contribuţiilor semnificative generate de forţa de muncă străină pentru bugetul statului, în special pentru fondul de pensii al românilor şi subliniază încă o dată nevoia eficientizării procesului birocratic de aducere a forţei de muncă din exteriorul ţării.

"Această soluţie este una oportună, deoarece nevoia actuală la nivelul pieţei de muncă este una dublă faţă de contingentul aprobat, iar realitatea internaţională ne arată că toate ţările din Europa şi-au extins deja acest plafon. Mai mult decât atât, beneficiile aducerii forţei de muncă sunt clare. Pentru taxe şi impozite se înregistrează cel mai mare beneficiu. Din momentul în care începe recrutarea unui muncitor străin, 100 de euro reprezintă doar taxa care se plăteşte la Trezorerie pentru avizul de muncă, în cazul nostru multiplicată la 140.000 de oameni pentru anul 2024. În plus, mai există o altă taxă consulară de emitere de viză şi aceasta tot în valoare de 120 de euro, iar odată cu ajungerea acestei forţe de muncă în ţară, taxele şi impozitele nu se mai rambursează.", a declarat Oana Călin, membru al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.

Muncitorii străini devin astfel o categorie de personal esenţială pentru susţinerea fondului de pensii, deoarece în convenţiile internaţionale pe care România le are cu ţările din Asia se menţionează clar că taxele guvernamentale rămân în ţara în care acestea sunt achitate.

Odată cu extinderea contingentului vine şi nevoia adaptării aparatului de stat pentru acest nou val de muncitori străini, una dintre problemele cele mai mari raportate de angajatori fiind în continuare cea a timpilor foarte mari de aşteptare generaţi de procesul birocratic, care de multe ori se traduce chiar şi în peste opt luni sau un an de zile pentru aducerea forţei de muncă de afară.

,,Autorităţile fac eforturi în momentul de faţă, însă din păcate nu este suficient, pentru că degeaba este mărit pe hârtie contingentul, dacă timpul de aşteptare pentru un muncitor străin se ridică la opt luni de zile. Din punct de vedere al aparatului de stat care operează pe teritoriul României, lucrurile se mişcă. Cu greu, însă se mişcă. Inspectoratul General de Imigrări care chiar are nevoie de suport, are oameni foarte bine pregătiţi, însă sunt prea puţini pentru cât de multă activitate este. Nu discutăm doar despre avize de muncă, discutăm despre permise de şedere, despre prelungirea permiselor de şedere, despre formalităţi pentru reîntregirea de familie, toate îndatoriri ale aceleiaşi instituţii. Cei de la Imigrări nu se ocupă de prelucrarea acestor documente doar pentru cetăţenii din statele terţe, ci se ocupă pentru orice cetăţean străin.", a completat Oana Călin.

Dacă în ţară suplimentarea personalului alocat prelucrării dosarelor personalului străin ar remedia într-un mare procent situaţia, nu acelaşi lucru se poate spune despre misiunile diplomatice din ţările asiatice, unde este semnalată o nouă problemă, cea a refuzurilor în masă de acordare a vizei pentru muncitorii străini.

În continuare domeniile care necesită cel mai mult personal străin sunt: construcţiile, industria, agricultura, HoReCa şi producţia, unde se înregistrează în continuare cea mai mare nevoie de forţă de muncă.

,,Cei mai mulţi muncitori străini provin din Sri Lanka, India, o ţară care începe să se claseze pe ultimul loc al preferinţelor, din cauza termenului foarte mare de aşteptare, Filipine, Malaezia şi Nepal. Bangladesh este un teritoriu destul de restricţionat pentru că mulţi dintre aceşti muncitori fug. Un criteriu în sine pentru teritoriile din care provine forţa de muncă a ajuns să fie acela al rapidităţii cu care este obţinută viza. Este nevoie de mult mai mult personal străin, personal apreciat de angajatorii români în mod special îndârjirea pentru a munci şi a face bani de care dau dovada cu precădere muncitorii din Asia, care au o mentalitate mult mai calată pe subiectul acesta decât o avem noi ca români. Au spirit de loialitate, au spirit de disciplină, însă trebuie permanent menţinuţi în linia respectivă şi ghidaţi, susţinuţi şi trataţi cu respect." este de părere Oana Călin, membru în Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă.