PNUD: Populaţia vulnerabilă, cel mai puţin informată despre economia socială

Populaţia vulnerabilă din ţara noastră, care trăieşte la marginea societăţii şi depinde de sistemele de asistenţă socială, este cel mai puţin informată cu privire la economia socială (ES), potritivit reprezentanţilor Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Domniile lor consideră că noţiunea ar trebui să ia amploare pe plan local, cu precădere de când s-a declanşat criza economică în Europa.

Persoanele cu venit minim garantat, cele cu dizabilităţi, minoritatea rromă, precum şi tineri cu vârsta peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţional de protecţie a copilului constituie grupuri vulnerabile, care nu sunt familiarizate cu noţiunea de economie socială, arată datele oficiale. Astfel, 78% dintre rromi, 73% dintre reprezentanţii familiilor monoparentale, 57% dintre persoanele cu dizabilităţi şi 50% dintre tineri nu au auzit niciodată de entităţi de ES, se arată în raportul de deschidere a proiectului "Modelul Economiei Sociale în România". Lipsa de educaţie în acest sens are drept cauză deciziile politice, consideră Raluca Ouriaghli, director executiv al organizaţiei "Ateliere fără frontiere". Domnia sa a explicat: "Doar 5% din populaţia lumii deţine avere, restul de 95% trăieşte la limită. Reintegrarea deplină a persoanelor marginalizate în societate este scopul spre care tindem. Faptul că economia socială nu este aplicată precum ar trebui în ţara noastră se datorează deciziilor politice".

În privinţa faptului că UNICEF a identificat anul trecut că 25% din copiii din ţara noastră trăiesc sub limita sărăciei, Simona Stănescu, sociolog şi coordonator al proiectului în cadrul PNUD, a menţionat că "nu suntem suficient de maturi pentru a identifica priorităţile strategice", amintind că, în România, economie socială se face din 1835, prima astfel de iniţiativă fiind Falansterul de la Scăieni (n.r. proiect care dorea reorganizarea spaţiului social în comunităţi locale autarhice, creat de boierul Teodor Mehtupciu, zis Diamant, în satul Scăieni, din judeţul Prahova, pe baza ideilor gânditorului francez Charles Fourier. În centrul acestora se afla falansterul, clădire în care membrii comunităţii locuiau, mâncau şi lucrau împreună. Proiectul a fost dizolvat în decembrie 1836, din cauza presiunilor lui Alexandru Ghica, domnitorul de atunci al Ţării Româneşti şi a conflictelor dintre deţinătorul moşiei, boierul Emanoil Bălăceanu, şi unii dintre locuitorii falansterului), însă proiectul de lege privind economia socială continuă să fie blocat de câţiva ani la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS). "Ministerele sau universităţile ar trebui să comaseze proiectele de cercetare, întrucât informaţiile nu sunt accesibile decât celor care iau parte la conferinţe specializate", a precizat domnia sa, menţionând totodată că, odată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană (UE), a început să fie discutată ideea de "întreprindere socială", însă aceasta nu a fost, încă, reglementată de legislaţia autohtonă.

Ultima dată când actul normativ antemenţionat a fost publicat, spre consultare, se întâmpla în toamna anului trecut, în aceeaşi perioadă când s-a lansat "Atlasul Economiei Sociale" în Bucureşti, potrivit căruia peste 100 milioane de persoane - echivalentul a 1,1% din populaţia ocupată şi a 1,7% din populaţia salariată, la nivel naţional - erau angajate, la finele anului 2010, în economia socială.

"Modelul Economiei Sociale în România" este un proiect ce a demarat în martie 2011 şi urmează să se finalizeze în februarie 2014, fiind realizat, în parteneriat, de Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi şi PNUD.

Principalele forme de organizare ale economiei sociale sunt cooperativele, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile mutuale şi întreprinderile sociale - cunoscute la noi drept unităţi protejate - şi, în funcţie de domeniul de activitate, acestea răspund unor provocări de ordin social, economic sau de mediu, stimulează creşterea economică incluzivă şi promovează interesul general.

La nivel european, sectorul economiei sociale asigură locuri de muncă pentru mai mult de 14 milioane de persoane.