Politica BCE afectează grav libera concurenţă pe piaţa unică

Divergenţa dintre scopurile declarate şi acţiunile Băncii Centrale Europene s-a adâncit masiv în ultimul an, odată cu lansarea Corporate Sector Purchase Programme (CSPP), în cadrul căruia sunt achiziţionate obligaţiuni ale companiilor cu ajutorul "banilor" tipăriţi.

Se pare că încălcarea directă a prevederilor tratatelor europene prin cumpărarea titlurilor de stat nu a fost de ajuns, fiind nevoie şi de CSPP pentru relaxarea condiţiilor de finanţare din economia reală.

În 10 iunie 2016 a apărut în datele BCE prima achiziţie a obligaţiunilor emise de companii, în valoare de 384 de milioane de euro.

La sfârşitul anului trecut, valoarea portofoliului de obligaţiuni corporate cumpărate cu "bani" tipăriţi a ajuns la 51 de miliarde de euro, iar ultimele date, din 16 iunie 2017, arată 93,719 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 14,1% din valoarea totală a obligaţiunilor corporate de pe piaţă, estimată la 664 de miliarde de euro.

În urma unor critici venite din Parlamentul European, conform cărora lipsa de transparenţă a programului CSPP conduce la aplicarea unui tratament mai favorabil pentru unele companii în detrimentul altora, BCE a publicat recent informaţii suplimentare.

Documentul precizează că "achiziţiile se fac în conformitate cu un etalon care reflectă în mod proporţional valoare de piaţă a obligaţiunilor eligibile", iar structura portofoliului este "determinată de considerente ale politicii monetare şi administrarea riscului".

Astfel, BCE a cumpărat prin tipărire obligaţiuni din 953 de emisiuni ale unui număr de circa 200 de companii, conform datelor agregate de analiştii băncii elveţiene UBS.

Cine beneficiază cel mai mult de "generozitatea" BCE? Companiile din Germania, Franţa, Italia, Spania şi Olanda, ale căror obligaţiuni reprezintă 83% din totalul obligaţiunilor achiziţionate de BCE în cadrul CSPP. Pe primele locuri se află companiile din Germania şi Franţa, cu 30%, respectiv 25% din total.

Raportul BCE mai arată că aproximativ 12% din portofoliul de obligaţiuni corporate a fost cumpărat la un randament negativ, fiind astfel "garantată" pierderea de pe urma acestor "investiţii", dacă obligaţiunile sunt deţinute până la maturitate.

Implicaţii deosebit de negative pentru competiţia de pe pieţele europene şi nu numai o are şi recunoaşterea faptului că "achiziţiile din cadrul CSPP se fac atât pe pieţele primare cât şi pe cele secundare". După cum se arată în documentul de la BCE, 15% dintre obligaţiunile din portofoliul băncii au fost cumpărate pe piaţa primară, adică prin alocarea directă a fondurilor către anumite companii, în cadrul unui proces care nu este altceva decât monetizarea directă a datoriilor companiilor şi este complet lipsit de transparenţă.

În ceea ce priveşte riscul portofoliului de obligaţiuni corporate deţinut de BCE, o analiză de la UBS arată că 24% dintre titluri au rating speculativ sau nu au alocat un rating (vezi graficul).

Alte 231 de obligaţiuni au rating BBB şi BBB-, adică se află cu una sau două trepte deasupra ratingului speculativ. Probabil că perspectiva unor pierderi de pe urma acestor expuneri nu îngrijorează prea mult oficialii BCE, deoarece pot fi acoperite oricând prin câteva apăsări de buton.

Dincolo de aspectele negative ale intervenţiei masive pe piaţa obligaţiunilor companiilor, care nici măcar nu sunt amintite, BCE mai precizează că "nu a fost posibilă discriminarea pozitivă sau negativă a obligaţiunilor pe baza criteriilor ecologice sau sociale", deoarece "trebuie asigurată eficienţa politicii monetare, pe fondul asigurării condiţiilor egale pentru toţi participanţii de pe piaţă, astfel încât să fie evitate distorsiunile nedorite ale pieţelor".

În schimb se arată că "BCE împărtăşeşte viziunea cu privire la comportamentul etic şi responsabil din punct de vedere social", însă "măsurile adecvate trebuie definite şi adoptate la nivelul factorilor decizionali politici". Fără comentarii!

Pentru a mai reduce presiunea din partea europarlamentarilor, Banca Centrală Europeană subliniază că "de CSPP au beneficiat şi companiile care nu se finanţează de pe piaţa de capital", mai ales IMM-urile.

Logica BCE este următoarea: condiţiile favorabile de pe piaţa obligaţiunilor au condus la îmbunătăţirea condiţiilor de creditare la nivelul băncilor, în condiţiile în care marile companii nu au mai fost nevoite să apeleze la credite bancare şi au "eliberat" astfel resursele financiare ale băncilor pentru a fi direcţionate către IMM-uri.

În sprijinul acestei afirmaţii sunt utilizate datele unui sondaj recent, care arată că "IMM-urile au continuat să beneficieze de disponibilitatea crescută a creditelor bancare la dobânzi scăzute".

Dacă aşa stă situaţia, atunci cum se explică dinamica lichidităţii excedentare din sistemul bancar al zonei euro, care a înregistrat o creştere de 90,4% între 10 iunie 2016 şi 16 iunie 2017, ajungând la 1,653 trilioane de euro? Şi de ce nu există semnale privind consolidarea condiţiilor economice, astfel încât oficialii BCE să nu mai sublinieze mereu necesitatea reformelor structurale?

Deocamdată, prin politica sa monetară iresponsabilă, BCE nu a făcut decât creeze un mediu economic marcat de o incertitudine extremă şi dezechilibre care se vor manifesta încă de la primele încercări de normalizare a dobânzii de politică monetară.

"Intervenţia statului în producţia economică este necesară numai atunci când iniţiativa privată lipseşte sau este insuficientă sau când sunt implicate interesele politice ale Statului. Această intervenţie poate lua forma controlului, asistenţei sau administrării directe", declara un politician italian în prima jumătate a secolului trecut.

Oare nu este ironică întoarcerea factorilor decizionali din Europa de astăzi, care luptă prin declaraţii cu pericolul iliberalismului, la "învăţăturile" lui Benito Mussolini, în opinia căruia fascismul reprezintă "mariajul dintre corporaţii şi stat"?

Şi nu îngrijorează pe nimeni faptul că "bunele intenţii" ale programului CSPP al BCE sunt folosite pentru "pavarea" drumului către acel "ideal"?