Politica fiscală a Uniunii Europene, aşa cum rezultă din Tratatul noii Constituţii

Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, semnat în octombrie 2004, marchează transformarea Uniunii Europene dintr-o organizaţie internaţională într-o construcţie comunitară, cu atribuţii ce ţin de esenţa statului federal: monedă unică, buget provenit şi din resurse proprii, o serie de politici comune decise şi gestionate direct de la Bruxelles, o politică externă comună etc.

În ceea ce priveşte politica fis-cală, noul Tratat introduce o inovaţie procedurală numită "clauza pasarelă", care permite Consiliului European să decidă cu unanimitate de voturi trecerea, în anumite domenii reglementate de unanimitate, la votul cu majoritate calificată, fără să fie necesară revizuirea Tratatului, cu condiţia ca nici un parlament naţional să nu se opună.

Referitor la Finanţele Uniunii, Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa menţionează în mod expres următoarele:

- execuţia cheltuielilor înscrise în buget necesită adoptarea în prealabil a unui act obligatoriu din punct de vedere juridic al Uniunii, care dă un temei juridic acţiunii Uniunii;

- în vederea asigurării disciplinei bugetare, Uniunea nu poa-te adopta acte care ar putea avea implicaţii importante asupra bugetului, fără să dea asigurarea că cheltuielile ce decurg din aceste acte pot fi finanţate în limita resurselor proprii ale Uniunii şi cu respectarea cadrului financiar multianual;

- Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru înfăptuirea politicilor sale, iar bugetul Uniunii este finanţat în întregime din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.

Cît priveşte fiscalitatea Uniunii Europene, Tratatul dispune că:

- nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decît cele care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare;

- nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse;

- produsele exportate de un stat membru pe teritoriul altui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne care să depăşească impozitele aplicate direct sau indirect;

- în ceea ce priveşte impozitele, altele decît cele pe cifra de afaceri, accizele şi celelalte impozite indirecte, nu pot fi operate scutiri sau rambursări la exportul către celelalte state membre şi nu pot fi introduse taxe de compensare la importurile din statele membre, decît dacă dis-poziţiile avute în vedere au fost aprobate în prealabil pentru o perioadă limitată, printr-o decizie europeană adoptată de Consiliu, la propunerea Comisiei;

- printr-o lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului se stabilesc măsurile privind armonizarea legislaţiilor referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, accize şi alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea sau funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita denaturarea concurenţei.

În materia combaterii fraudei în domeniul fiscal, Tratatul precizează:

- Uniunea şi statele membre sînt obligate să combată frauda şi orice altă activitate ilegală, care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii;

- pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele mem-bre au obligaţia să ia aceleaşi măsuri ca şi în cazul combaterii fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare;

- fără să aducă atingere altor dispoziţii ale Constituţiei, statele membre îşi coordonează acţiunea pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii împotriva fraudei.

După cum se poate observa, în materia fiscală, Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa se păstrează în cadrul general stabilit anterior de către Tratatul instituind Uniunea Europeană în sensul că, în continuare, stabileşte o aplicabilitate extinsă pentru principiul subsidiarităţii. Este dificil de spus dacă legiuitorul comunitar dă dovadă de curaj atunci cînd, în domeniul fiscal, lasă o marjă mai mare de acţiune statelor membre sau este o dovadă de laşitate din partea acestuia, care, de frică să nu stîrnească orgoliile naţionale, menţine fiscalitatea în sfera legislaţiei naţionale. Prin excepţie, dreptul comunitar a acordat o atenţie deosebită Taxei pe Valoarea Adăugată, domeniu în care, de-a lungul anilor, a fost implementat un program legislativ impresionant. Rolul deosebit jucat de TVA se datorează şi faptului că, începînd cu anul 1970, un procent din TVA percepută în statele membre revine Uniunii Europene ca resursă proprie.

În consecinţă, în materia fis-cală, Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa se menţine în nota generală de cris-pare, impusă de Tratatele anterioare (de ex. Tratatul instituind Uniunea Europeană); lasă în continuare o plajă foarte mare de acţiune pentru parlamentele naţionale; deşi proclamă implicaţiile politicii fiscale asupra pieţei unice, Tratatul nu dă foarte multă consistenţă acestei politici.