Politica fiscală vine să salveze Eurozona

Creşterea din Eurozonă ar putea fi subminată în trimestrele viitoare, iar o asemenea încetinire ar putea declanşa o nouă fază a politicii fiscale expansionis-te. Cu toate acestea, amploarea şi eficacitatea următoarei runde de stimulente rămân incerte, iar unele guverne europene vor avea puţine stimulente pentru a acţiona.

BCE ar putea recurge la o nouă rundă de relaxare cantitativă, în cazul unei evoluţii economice negative sau a dezancorării estimărilor legate de inflaţie, chiar în 2020.

Ar putea apărea, la nivelul UE, o coaliţie pragmatică între partidele politice populiste şi cele principale pentru a reforma cei 3% din limita de deficit PIB.

În lunile următoare, creşterea din Eurozonă ar putea să încetinească şi mai mult decât se estimase în mod obişnuit. Putem identifica şase factori de risc principali ce ar putea afecta negativ creşterea:

Un şoc al tarifelor ce loveşte sectorul european de producţie, mai ales indus-tria auto germană ce reprezintă aproape 14% din PIB-ul Germaniei, dacă nu va exista un acord între SUA şi Uniunea Europeană cu privire la importurile auto până la 1 decembrie;

Consecinţele de durată ale încetinirii economice în China şi ale contracţiei creditelor din Turcia care au afectat negativ deja exporturile germane începând cu finalul anului 2018;

Pesimism în rândul consumatorilor UE, ceea ce îi determină să economisească;

Probabilitatea unui Brexit fără acord pe 31 octombrie;

Risc mai mare de recesiune în SUA în 2020;

Tensiunile tot mai mari între SUA şi Iran pe rutele petroliere strategice din Strâmtoarea Hormuz ce ar putea duce la întreruperi pe piaţa globală de petrol.

Dacă unul sau mai multe dintre aces-te riscuri se materializează, ceea ce e foarte probabil, în viziunea noastră, creşterea din Eurozonă se află în pericol de a fi subminată, ceea ce ar determina decidenţii politici să intervină pentru a susţine cererea şi investiţiile. Credem că deja există condiţiile pentru stimulente fiscale în zona euro pentru următoarele motive:

• Dobânzile sunt extrem de scăzute, structural

Costul datoriei este scăzut, deci reduce nevoia urgentă de a reduce datoria. Recent, pentru prima dată în istorie, dobânzile obligaţiunilor guvernamentale pe 10 ani din Austria, Franţa şi Suedia au scăzut sub zero. Pentru unele ţări din Eurozonă, până la 88% din datoria publică restantă este cu randamente negative pentru o scadenţă de până în 2032. Aceasta este noua normalitate în Eurozonă. În consecinţă, în principalele ţări europene costul datoriei este complet gestionabil. Pe baza recentelor date OCDE, plăţile dobânzilor nete guvernamentale ca procentaj din PIB sunt apropiate de minimele istorice, la 3,5% în Italia, 1,5% în Franţa şi 0,6% în Germania, şi se estimează că vor scădea şi mai mult, în majoritatea lor, în anii ce vin.

• Nu mai există prea mult loc pentru politica monetară

Banca Centrală Europeană este limitată la pragul zero, ceea ce înseamnă că ratele mai scăzute au un efect mai puţin pozitiv decât în trecut căci sunt deja foarte scăzute sau negative. BCE ar putea recurge la o nouă rundă de relaxare cantitativă, în cazul unei evoluţii economice negative sau a dezancorării estimărilor legate de inflaţie, chiar în 2020, dar pentru a fi eficientă, trebuie să aibă o amploare mult mai mare decât în 2015, iar efectele sunt încă incerte. Ceea ce ştim cu mai multă siguranţă este că relaxarea cantitativă are tendinţa de a fi asociată cu efecte distribuţionale negative (exacerbarea inegalităţii bogăţiei) care pot fi diminuate doar prin redis-tribuţie fiscală.

• În ultimii câţiva ani, literatura economică şi academicienii de renume au pavat calea pentru politica fiscală expansionistă

În SUA, Teoria Monetară Modernă propune finanţarea unui Nou Acord Ecologist şi ocuparea în totalitate a locurilor de muncă prin creşterea deficitului şi folosirea băncii centrale pentru plata datoriei prin tipărirea mai multor bani. TMM atrage tot mai multă atenţie în Europa, inclusiv în rândul partidelor populiste, dar şi dincolo de ele, şi va fi cu siguranţă un subiect de discutat la următoarele alegeri.

Investiţiile pentru finanţarea tranziţia la energia curată încep să fie tot mai puternic sprijinite de către cetăţenii europeni, dovadă fiind victoria partidelor ecologiste la ultimele alegeri pentru Parlamentul European.

Stimulentele fiscale vor fi orientate, cel mai probabil, spre viitor, pentru finanţarea investiţiilor în infrastructură, educaţie şi tranziţia către o energie curată şi va implica necesitatea de a revizui regulile de aur fiscale. Credem în posibilitatea apariţiei unei coaliţii pragmatice la nivel european între partidele politice populiste şi cele principale pentru a reforma cei 3% din limita de deficit PIB şi pentru a exclude investiţiile productive din calculele de deficit.

Probabila încetinire a creşterii din zona euro în trimestrele viitoare va fi factorul declanşator pentru această nouă fază a politicii fiscale expansioniste.

Cu toate acestea, există încă nesiguranţă în ceea ce priveşte amploarea şi implementarea stimulentelor. Dacă rămâne la latitudinea ţărilor membre, cel mai probabil stimulentele vor fi sub-aprovizionate pentru că multe guverne nu prea au motivaţie pentru a face ceva. Europa se va confrunta cu aceeaşi problemă a paraziţilor ca şi în trecut când ţările aşteaptă răbdătoare să beneficieze de pe urma politicilor de stimulare ale vecinilor lor. Schema ideală ar fi aceea a expansiunii fiscale coordonate prin acord fiscal sau un buget comun adecvat ce integrează mecanisme contra-ciclice. Acest lucru ar implica concesiuni politice foarte sensibile, mai ales cu privire la împărţirea riscului şi la riscul de execuţie mare, dar acesta ar fi cel mai eficient mod pentru ca Eurozona să evite o viitoare recesiune economică.