Preşedinţia lui Iohannis - tragedii, crize şi declin politic

Klaus Iohannis pleacă astăzi de la Cotroceni. Definitiv, în urma demisiei, după ce a avut două mandate pline de preşedinte al ţării, plus un supliment de aproape două luni acordat de Curtea Constituţională. Iohannis pleacă definitiv de la Cotroceni deoarece, potrivit Constituţiei, nu mai are dreptul, după două mandate, să mai candideze pentru funcţia de preşedinte al ţării.

Ce rămâne în urma celor două mandate prezidenţiale ale fostului primar al municipiului Sibiu? Din cele zece puncte ale platformei politice pe baza căreia a câştigat primul mandat, în noiembrie 2014, în faţa social-democratului Victor Ponta, Klaus Iohannis nu a dus la capăt, nu a finalizat niciunul. Nici măcar pe cel mai important: România educată. Nu mai amintim despre reformarea sănătăţii, reforma fiscală, aderarea la moneda euro, proiecte mari de infrastructură şi despre restructurarea sistemului de gestionare a fondurilor europene prin crearea unui corp de funcţionari de elită care să monitorizeze şi să implementeze programele cu finanţare UE. Toate acestea ar fi trebuit să ne ducă la "România lucrului bine făcut", după 10 ani în care Klaus Iohannis a fost preşedintele ţării. Din păcate, după cele două mandate prezidenţiale deţinute de Iohannis, sloganul folosit de acesta în campania electorală din 2014 a rămas ceea ce de fapt este... o biată lozincă, menită să aducă voturile necesare unui politician ce doreşte să se cocoţe în vârful statului.

Klaus Iohannis a fost ales preşedintele României în 2014, cu un mesaj pro-european, anticorupţie şi orientat spre modernizarea instituţiilor statului. Speranţele puse în el de cetăţenii care l-au ales au fost spulberate de lipsa de prezenţă în viaţa publică a preşedintelui ţării şi de slaba implicare în rezolvarea ameninţărilor ce planează asupra democraţiei şi statului de drept, cu o singură excepţie - perioada 2017-2019 când a încercat să amâne preluarea controlului justiţiei de către PSD, ce era condus în acea perioadă de Liviu Dragnea.

Se poate spune că mandatele prezidenţiale (2014-2019 şi 2019-2025) ale lui Klaus Iohannis au fost marcate de evenimente majore legate de consolidarea statului de drept, crize politice şi economice, culminând cu demisia sa în februarie 2025. Cu toate acestea, consemnăm şi două reuşite, ambele pe plan european: aderarea ţării noastre la Spaţiul Schengen şi ridicarea, în prealabil, de către Comisia Europeană, a Mecanismului de Cooperare şi Verificare, ce fusese instituit în 2007.

• Primul mandat (2014-2019): Stabilitate şi lupta pentru statul de drept

Victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidenţiale din 2014 împotriva lui Victor Ponta a fost văzută ca un semnal de schimbare pentru România, un impuls pentru consolidarea democraţiei şi a luptei anticorupţie. Primul său mandat la Cotroceni a fost dominat de eforturile de susţinere a justiţiei independente, confruntările cu majoritatea parlamentară condusă de PSD condus pe rând de Victor Ponta şi de Liviu Dragnea şi consolidarea parteneriatelor strategice internaţionale.

Unul dintre principalele angajamente ale lui Iohannis a fost susţinerea luptei anticorupţie. În primii ani ai mandatului, a sprijinit activ Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi pe procurorul-şef al acesteia, Laura Codruţa Kovesi. Sub conducerea acesteia, DNA a reuşit să investigheze şi să condamne numeroşi politicieni de rang înalt, inclusiv miniştri şi parlamentari. Însă, în perioada 2017-2019, majoritatea PSD-ALDE a promovat modificări legislative care vizau slăbirea independenţei justiţiei. Iohannis s-a opus acestor modificări, atacându-le la Curtea Constituţională şi organizând un referendum pe tema justiţiei. Totuşi, în 9 iulie 2018, sub presiunea Curţii Constituţionale şi a ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, precum şi sub spectrul suspendării sale din funcţie şi organizării de către PSD şi aliaţii săi a unui referendum de demitere a preşedintelui ţării, Klaus Iohannis a fost nevoit să semneze decretul de revocare a Laurei Codruţa Kovesi, ceea ce a afectat încrederea unei părţi a electoratului său.

În acest prim mandat prezidenţial, ţara noastră a înregistrat o creştere economică solidă, dar investiţiile în infrastructura din transport, din sănătate şi din educaţie au fost insuficiente. Relaţia tensionată a preşedintelui ţării cu cu guvernele PSD a dus la respingerea unor legi privind creşterea pensiilor şi salariilor din sistemul bugetar, pe care Iohannis le considera nesustenabile economic.

Pe plan internaţional, Klaus Iohannis a consolidat relaţiile României cu NATO şi cu Uniunea Europeană. La summitul NATO din 2014 din Ţara Galilor, Iohannis a susţinut creşterea bugetului pentru apărare la 2% din PIB şi a solicitat permanent o prezenţă militară aliată mai puternică pe flancul estic.

Un obiectiv major de politică externă al primului mandat prezidenţial a fost aderarea României la Spaţiul Schengen, însă această ţintă nu a fost atinsă, în mare parte din cauza opoziţiei unor state precum Olanda, Austria şi Franţa, dar şi în primul rând din cauza tentativelor de subjugare a justiţiei de către PSD, tentative ce au fost privite de partenerii europeni drept un atac direct la statul de drept.

Cu toate acestea, ţara noastră a căpătat un boost de imagine în prima jumătate a anului 2019, când a deţinut preşedinţia rotativă a Consiliului UE, mandat ce a fost apreciat pozitiv de partenerii europeni.

Mai menţionăm că primul an din acest mandat prezidenţial a fost marcat de tragedia de la Colectiv, din 30 octombrie 2015, în urma căreia şi-au pierdut viaţa 65 de oameni şi peste 150 au fost răniţi. Tragedia de la Colectiv a arătat că statul român are nevoie o reformare profundă, dar din păcate aceasta nu a avut loc în mandatele lui Iohannis.

• Al doilea mandat (2019-2024): Covid-19, războiul din Ucraina şi criza energetică

Al doilea mandat al lui Klaus Iohannis a fost marcat de crize multiple: pandemia de COVID-19, conflictele politice interne, războiul din Ucraina, criza din energie, sincopele din lanţurile de aprovizionare, inflaţia globală, dar şi de tragedii precum explozia de la Crevedia, azilele groazei din Voluntari, incendiile de la secţiile ATI din spitale în timpul pandemiei, tragedia de la liceul din Odorheiu Secuiesc şi tragedia de la Ferma Dacilor. Toate aceste tragedii au demonstrat că, după tragedia de la Colectiv din 2015, statul român nu s-a reformat, ci a eşuat - aşa cum a declarat în 2024 preşedintele Klaus Iohannis.

În primele luni ale pandemiei, Iohannis a susţinut măsuri stricte pentru limitarea răspândirii virusului. Cu toate acestea, relaxarea prematură a restricţiilor şi lipsa unui plan coerent de vaccinare au fost criticate atât de adversarii politici cât şi de reprezentanţii societăţii civile. Guvernările liberale conduse de Ludovic Orban şi Florin Cîţu au fost marcate de scandaluri privind achiziţiile publice şi gestionarea pandemiei, ceea ce a slăbit încrederea publicului în autorităţi. De aceea, în 2021 şi 2022, România a fost scena unor proteste masive împotriva măsurilor de carantină, ceea ce a dus la o relaxare rapidă a restricţiilor, contribuind la valuri succesive de îmbolnăviri.

Războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei în 2022 a determinat România să adopte o poziţie fermă pro-Ucraina, susţinând sancţiunile împotriva Rusiei şi sprijinind logistic şi militar Kievul. Cu toate acestea, în 2023 şi 2024, România a avut dispute cu Ucraina privind tranzitul cerealelor prin porturile româneşti, ceea ce a generat tensiuni între miniştrii agriculturii din cele două state, prin prisma presiunii pusă de fermierii din ţara noastră care au cerut interdicţia intrării pe teritoriul naţional a recoltelor şi produselor agro-alimentare din ţara vecină.

Războiul din Ucraina a dus la o criză energetică, caracterizată prin volatilitate preţurilor, cauză pentru care a fost nevoie de un consens în clasa politică pentru aprobarea unei scheme de plafonare-compensare a facturilor la electricitate şi termie, pentru protejarea consumatorilor casnici şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.

După alegerile parlamentare din 2020, Klaus Iohannis a sprijinit formarea unei coaliţii de dreqpta între PNL, USR şi UDMR, coaliţie ce s-a rupt în septembrie 2021, moment în care preşedintele ţării s-a situat de partea liberalilor şi a fost de acord, în noiembrie cu o coaliţie de guvernare alcătuită din PNL, PSD şi UDMR, alianţa cu social-democraţii fiind considerată de o parte din electoratul liberal drept o trădare. Pe fondul inflaţiei ridicate, stagnării reformelor şi lipsei de transparenţă, popularitatea lui Klaus Iohannis a scăzut drastic, mai ales că, după alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 şi anularea alegerilor prezidenţiale, a decis ca guvernarea să fie acordată tot alianţei PSD-PNL-UDMR.

De aceea, prin prisma exercitării în continuare a atribuţiilor prezidenţiale după expirarea în 21 decembrie a celui de-al doilea mandat la Cotroceni, în ianuarie 2025 opoziţia politică (AUR, POT şi USR) a iniţiat o moţiune de suspendare, acuzându-l de uzurparea unei funcţii publice, abuz şi apropierea de PSD.

Pentru a evita o criză politică profundă, Klaus Iohannis a anunţat în 10 februarie că demisionează, demisie ce intră în vigoare azi.

Mai menţionăm că în cel de-al doilea mandat prezidenţial, Guvernul a reuşit să obţină ridicarea MCV de către Comisia Europeană şi Parlamentul European şi că România a intrat deplin în Spaţiul Schengen, obiective pe care Klaus Iohannis le ratase în prima sa parte la Palatul Cotroceni.

Citeşte Georgescu deasupra, Iohannis dedesubt - aşa a căzut moneda