PREŢUL PETROLULUI - PLAFONAREA UE O soluţie disperată care va avea efecte contrare celor aşteptate

Liderii economiile dezvoltate din G7 ştiu că dictarea unui plafon pentru preţul petrolului este inutilă dacă India sau China nu se "aliniază". Autorităţile de la Delhi şi de la Beijing au declarat de mai multe ori că nici nu iau în considerare această opţiune. Cu toate acestea, G7 a anunţat că va plafona preţul petrolului.

Este doar prostie în formă pură sau este vorba despre altceva? Trebuie să fie altceva, deoarece o astfel de prostie este ilegală în această parte a galaxiei.

Dar poate fi obţinut acel "altceva" fără apariţia unor efecte secundare, terţiare şi de ordine superioare, care să se transmită în lanţ la nivelul economiei globale?

Se pare că nu şi se pare că nici nu mai contează pentru liderii din Vest, a căror ţintă pare să fie colapsul total al propriilor economii, singura cale către atingerea obiectivelor verzi, către "salvare".

Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situaţie de tipul "a fost necesar să distrugem oraşul pentru a-l salva", după cum a declarat un ofiţer american în timpul războiului din Vietnam despre "eliberarea" oraşului Ben Tre.

Toate această operaţiune de distrugere pe o scară rar întâlnită în istoria omenirii are şi acoperirea perfectă: Putin este de vină!

Plafonarea preţului petrolului este doar o altă "rotiţă" din acest mecanism al distrugerii economiilor occidentale, iar propunerea vine de la Secretarului Trezoreriei din SUA, Janet Yellen, care a fost şi preşedinte al Federal Reserve.

Istoricul deciziilor sale în aceste funcţii de importanţă crucială pentru toată economia mondială poate fi caracterizat doar cu indulgenţă drept dezastruos.

După anunţarea primului val de sancţiuni la adresa Rusiei, Yellen a declarat, în martie 2022, că "economia Rusiei va fi devastată ca urmare a ceea ce am făcut, dar vom continua să analizăm şi alte măsuri".

Dar consecinţele devastatoare nu se văd în ritmul aşteptat. În aceste condiţii, Secretarul Trezoreriei a venit recent cu noi cuvinte de încurajare: "plafonarea preţului petrolului este una dintre cele mai puternice instrumente de luptă împotriva inflaţiei şi de protejare a lucrătorilor şi afacerilor din SUA şi de la nivel global faţă de noi creşteri ale preţurilor".

Expertul financiar Jim Rickards, autorul cărţilor "Moartea banilor" şi "Războaiele valutare", consideră că "propunerea plafonării vine în momentul în care nu credeam că politica sancţiunilor poate deveni şi mai prostească". Rickards îşi justifică afirmaţia prin faptul că petrolul este o materie primă tranzacţionată la nivel global, cu un preţ global, iar Rusia nu are nevoie de clienţii din Europa când îi are pe cei din China şi India.

"Este doar o altă schemă nesăbuită şi disperată care vine de la Janet Yellen", este concluzia lui Rickards.

În câteva cuvinte, Rickards, care a fost solicitat de Pentagon să participe la "jocuri de război" care au luat în considerare componenta economică şi financiară, a desfiinţat şi modul prin care această plafonare ar trebui să funcţioneze, respectiv limitarea sau interzicerea accesului la asigurarea transporturilor petroliere.

"Se pare că Yellen şi alţi oficiali nu au auzit de "asigurare captivă' sau de auto-asigurare. Shakespeare a descris-o în "Neguţătorul din Veneţia' şi poate că Yellen ar trebui să mai citească", a scris Rickards pe contul său de Twitter.

Conform definiţiei, "asigurătorul captiv" este o companie de asigurări deţinută în totalitate şi controlată de asiguraţii săi. Scopul său principal este de a asigura riscurile proprietarilor săi, iar asiguraţii săi beneficiază de profiturile din subscriere ale asigurătorului captiv. Auto-asigurarea presupune constituirea unor fonduri proprii care să acopere eventualele pierderi.

Dar aceste opţiuni ar putea fi doar teoretice, în condiţiile în care ştiri din presa internaţională arată că India oferă deja certificate de asigurare pentru petroliere prin intermediul unei subsidiare din Dubai a companiei de transport maritim Sovcomflot.

Ideea este că toate declaraţiile şi acţiunile isterice ale Vestului nu sunt doar ignorate, ci atitudinea antagonistă este exprimată deschis, deoarece ţările din aşa-numitul "Sud Global", care abia acum au ceva perspective de dezvoltare, nu doresc să se alinieze pactului de sinucidere colectivă promovat de idioţii utili ai "revoluţiei verzi".

Pe marginea ştirilor despre plafonarea preţului petrolului, Wall Street Journal a scris că "anunţul nu a inclus o serie de elemente cheie, cum ar fi nivelul la care va fi plafonat preţul". Cea ar mai fi de spus în faţa acestei afirmaţii, care arată, în cel mai fericit caz, neseriozitatea şi incompetenţa liderilor occidentali?

Introducerea articolului referitor la plafonarea preţurilor petrolului din WSJ are o anumită nuanţă umoristică atunci când spune că "grupul celor şapte naţiuni bogate a prezentat un plan de plafonare a preţului petrolului din Rusia". Sau este vorba de un sarcasm mult prea subtil?

Ce altă explicaţie ar putea exista, când guvernele ţărilor din G7 nu mai ştiu cum să justifice în faţa cetăţenilor de ce este glorioasă moartea de foame şi de frig pentru cauze extrem de nobile, care nu pot fi puse sub semnul întrebării?

Deoarece timpul nu mai are răbdare, plafonarea preţului petrolului va fi extinsă, se pare, şi la nivelul gazelor naturale. "Cred cu fermitate că a venit timpul pentru plafonarea preţurilor gazelor exportate prin conducte din Rusia către Europa", a declarat Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene.

Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat prea mult. Bloomberg scrie că plăţile pentru gazele livrate Chinei se vor face în ruble şi yuani în proporţii egale, iar Gazprom va încasa ruble pentru un sfert din livrările de gaze către Turcia.

Cu alte cuvinte, strategia promovată de Ursula von der Leyen este deja "câştigătoare", dacă definiţia acceptată a succesului este sărăcirea şi înfometarea Europei până la acceptarea oricărei dictaturi care promite o porţie zilnică de ceai de tei şi o raţie de "produs verde".

Decizia de plafonare a preţului petrolului a fost ridiculizată de Javier Blas, analist al pieţei energiei la Bloomberg, pe contul său de Twitter, la fel cum a făcut şi John Katsimatidis, proprietarul celei mai mari rafinării din SUA, într-o emisiune de la Fox Business.

"Tot ceea ce facem împotriva Rusiei pare să se transforme în comedie", a declarat Katsimatidis, care a adresat administraţiei Biden un apel pentru creşterea producţiei petroliere în SUA.

Gal Luft, directorul Institutului pentru Analiza Securităţii Globale (IAGS) din Washington, a declarat pentru CNBC că "limitarea preţului petrolului din Rusia este o idee ridicolă, care poate duce preţul până la 140 de dolari pe baril", deoarece "nu poţi înşela legile cererii şi ofertei".

Cea mai bună analiză a implicaţiilor plafonării preţului petrolului a venit, însă, de la Ryan Sitton, fost membru al Texas Railroad Commission, agenţie a statului Texas care reglementează industria petrolului şi a gazelor naturale, precum şi exploatarea cărbunelui la suprafaţă şi a uraniului.

"Această decizie poate conduce la destabilizarea întregii pieţe", a declarat Sitton într-un interviu acordat agenţiei de presă RIA Novosti, în condiţiile în care nu se pot plafona preţurile doar pe anumite segmente de piaţă, iar astfel se va ajunge la plafonarea preţului pentru întreaga piaţă.

"Dacă aş putea cumpăra petrol la 60 de dolari de la ruşi, de ce aş cumpăra de altundeva?", întreabă Sitton, iar astfel se poate ajunge la reducerea puternică a investiţiilor în petrol, care înseamnă reducerea ofertei de petrol în viitor, adică se vor amplifica presiunile de creştere a preţului, un efect contrar celui aşteptat.

Propunerea grupului G7 a fost analizată şi în publicaţia online Vzglyad din Rusia, unde se ajunge la concluzia că "nu trebuie să ne preocupe analfabetismul economic al liderilor din Vest", şi "nu trebuie să-i oprim dacă doresc să se sinucidă".

Dar liderii din Vest nu doresc să se "sinucidă". Ei vor lăsa această "plăcere" cetăţenilor, care trebuie să se sacrifice fără să pună întrebări şi să meargă în pas de defilare către un viitor negru şi plin de speranţă.