Procurorii şi magistraţii au luat lecţii despre înşelăciunile din piaţa de capital

Procurorii DIICOT şi magistraţii au primit lecţii despre bursă, dar şi despre "înşelăciunile" care pot avea loc pe piaţa de capital, în cadrul unui curs de formare desfăşurat, ieri, la Institutul Naţional al Magistraturii, susţinut de Organizaţia Profesioniştilor Pieţei de Capital.

Iulian Panait, lector la Universitatea Hyperion, a prezentat câteva modele prin care clienţii au fost păgubiţi pe piaţa de capital, făcând referire la cazurile "Sima" şi "Capital Partners".

Iulian Panait este şi analist în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF).

• Comisioane din tranzacţii excesive

În urmă cu mai mulţi ani, o firma din ţara noastră denumită "Capital Partners", fără nici o legătură cu firma de fuziuni şi achiziţii "Capital Partners" a lui Doru Lionăchescu, şi-a înşelat clienţii din România, taxându-i cu comisioane de tranzacţionare exagerat de mari.

Practic, firma "Capital Partners" din România acţiona ca introducing broker (agent de recrutare de clienţi) pentru o firmă din Cehia, fiind plătită cu un comision cotă parte din tranzacţiile pe care le generau.

Astfel, agentul din România a incitat clienţii la efectuarea de tranzacţii excesive.

Iulian Panait a dat exemplul unui client, care a investit 200.000 de euro şi deşi de pe urma tranzacţiilor a reieşit un câştig de 10.000 de euro, comisioanele de tranzacţionare au totalizat 180.000 de euro, fiind vorba de un rulaj total de 200 de milioane de euro.

La vremea respectivă, CNVM a intervenit cu sancţiuni astfel că firma din România a fost desfiinţată.

• Chitanţe false

Analistul a prezentat şi modelul de păgubire a clienţilor cu "chitanţe false".

În urmă cu câţiva ani, la un SSIF, anumiţi clienţi veneau cu bani cash pentru efectuarea tranzacţiilor, iar, în schimb, broker-ul le dădea chitanţe false. Ulterior, brokerul, care nu avea neapărat intenţia iniţială de a-l păgubi pe client, a făcut plasamente riscante cu acei bani, rezultatul fiind pierderea sumelor investite şi păgubirea clienţilor.

Domnul Panait a precizat că o astfel de practică n-ar mai fi posibilă astăzi, un investitor nu-şi mai poate alimenta contul de la intermediar cu cash, ci doar prin virament bancar.

• Modelul "Sima"

Domnul Panait nu a omis cazul brokerului Cristian Sima (fost preşedinte Sibex), care a fugit din ţară, anul trecut, după ce mai mulţi clienţi au reclamat că le-a pierdut banii, depăşindu-şi mandatul acordat prin contracte.

Cristian Sima deţinea casele de brokeraj WBS România, autorizată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, şi WBS Holding, înregistrată în Insulele Virgine.

În "modelul Sima", anumite persoane se prevalează că sunt apropiaţi de o entitate reglementată, dar de fapt îşi desfăşoară activitatea printr-o firmă nereglementată, înregistrată chiar în afara ţării, la ambele entităţi fiind practic angajate aceleaşi persoane, situaţie ce contravine legilor în vigoare, potrivit lui Iulian Panait, care a mai adăugat: "În urma tranzacţiilor, brokerii au pierdut banii clienţilor, care fuseseră induşi în eroare, iar aceştia au constatat că intermediarul este, de fapt, pe tărâm neautorizat".

Iulian Panait apreciază că pentru a se preveni asemenea situaţii, este nevoie de o acţiune mai puternică a supraveghetorilor pieţei, aceştia trebuind să observe că aceleaşi persoane erau angajate şi la entitatea autorizată şi la cea neautorizată.

• Cliclurile de reglementare

Iulian Panait le-a mai vorbit procurorilor şi despre ciclurile de reglementare.

Potrivit acestuia, atunci când economia merge bine, există o presiune a mediului de afaceri asupra mediului politic pentru relaxarea reglementărilor. În schimb, atunci când economia se află în criză, politicul şi reglementatorii sunt mai atenţi la nevoia de protecţie a consumatorilor.

Iulian Panait a explicat: "Criza din 1929-1933 a generat, ulterior, o reglementare mai riguroasă a pieţelor.

Apoi, începând cu anii '70, acest sistem restrictiv de legi a contribuit la o desfăşurare mai puţin vulnerabilă a afacerilor, economia crescând încet, dar sigur. Pe fondul prosperităţii economice, băncile au dobândit o poziţie economică puternică şi au făcut lobby în privinţa dereglementării, astfel că a rezultat o mai mare libertate pentru pieţele financiare. Ca urmare a acestei dereglementări, au apărut, în timp, anumite simptome de criză, iar în cele din urmă, cea din anii 2007-2008, care a generat o re-reglementare a pieţelor financiare, aici încheindu-se ciclul".

Iulian Panait a dat drept exemplu modificarea directivelor Markets in Financial Instruments Directive (MIFID) şi crearea European Market Infrastructure Regulation (EMIR).

Iulian Panait a precizat că, deşi unii actori din piaţă pot considera că este prea multă reglementare, principalul motiv al re-reglementării este protecţia investitorului şi nevoie de asigura macrostabilitate.