Producerea cuprului pentru electrificarea flotei auto - misiune imposibilă

Politicile climatice actuale pornesc de la ipoteza că vor fi disponibile materialele necesare pentru tranziţia către obiectivul emisiilor nete zero de carbon, dar această ipoteză ar putea să nu fie realistă, se arată într-un studiu recent publicat de International Energy Forum (IEF), sub titlul "Copper Mining and Vehicle Electrification", disponibil la adresa www.ief.org/focus/ief-reports/copper-mining-and-vehicle-electrification.

"Mesajul potrivit căruia s-ar putea să nu putem extrage materiale suficient de repede pentru a satisface dorinţele omenirii s-a dovedit a fi dificil de transmis în mod eficient", arată în deschidere autorii.

Profesorii americani Lawrence M. Cathles (Cor+nell University) şi Adam C. Simon (University of Michigan) mai subliniază că "transmiterea eficientă a mesajului şi discuţiile ulterioare sunt necesare pentru formularea unor politici realiste privind resursele energetice".

Din păcate, tocmai aceste "discuţii ulterioare" şi dezbaterile în care să fie evaluate realist promisiunile nerealiste ale propagandei verzi lipsesc aproape cu desăvârşire din mass-media "oficială". Mai mult, orice puncte de vedere diferite, chiar dacă reprezintă rezultate ale aplicării metodelor ştiinţifice acceptate, sunt trecute automat în categoria "ereziilor" şi conspiraţiilor.

Autorii susţin că "prezentarea viitoarelor cerinţe privind mineritul cuprului într-o singură diagramă cuprinzătoare, susţinută în mod concis de toate metodele şi datele relevante, se va dovedi utilă pentru înţelegerea şi gestionarea provocărilor legate de resursele materiale care ne aşteaptă".

Ce arată datele? Doar că producerea cantităţii de cupru necesare electrificării flotei auto şi extinderea reţelei electrice este o misiune imposibilă (vezi graficul).

"O maşină Honda Accord are nevoie de aproximativ 18 kilograme de cupru. Aceeaşi Honda Accord în varianta electrică are nevoie de circa 90 de kilograme de cupru. Turbinele eoliene onshore au nevoie de aproximativ 10 tone de cupru, iar în cazul turbinelor eoliene offshore, această cantitate poate fi mai mult decât dublă", a declarat profesorul Adam Simon, iar apoi a precizat că "în lucrarea noastră arătăm că este imposibil de produs cantitatea necesară".

Motivul nu este, în niciun caz, reaua voinţă a companiilor miniere, ci restricţiile impuse de realitate, dar şi de reglementările privind deschiderea şi exploatarea minelor. În cadrul studiului au fost analizate datele companiilor miniere din ultimii 120 de ani şi a fost calculat necesarul de cupru doar pentru tranziţia energetică din SUA, atât din punct de vedere ale necesarului pentru automobilele electrice (AE), cât şi pentru reţeaua electrică.

Autorii au constatat că deficitul de cupru este determinat, în mare parte, şi de birocraţie, în condiţiile în care durata medie de punere în exploatare a unui nou zăcământ de cupru este de circa 20 de ani.

Cercetătorii au descoperit că, între 2018 şi 2050, lumea va trebui să extragă cu 115% mai mult cupru decât a fost extras în toată istoria omenirii până în 2018 doar pentru a satisface nevoile curente şi cererea din ţările în curs de dezvoltare, fără a fi luată în considerare tranziţia energetică.

Doar pentru electrificarea parcului auto global este necesară deschiderea anuală a cel puţin şase mine mari de cupru în următoarele decenii, iar circa 40% din producţia lor trebuie utilizată pentru modernizarea reţelelor de distribuţie.

Companiile miniere încearcă să descopere noi zăcăminte, după cum arată autorii, însă "randamentul" procesului este tot mai redus, în condiţiile în care "doar 16 din cele 224 de zăcăminte de cupru descoperite din 1990 au fost descoperite în ultimul deceniu, în ciuda bugetelor de explorare minieră care au crescut de trei până la patru ori din 2005".

Reducerea masivă a conţinutului de cupru din zăcămintele nou descoperite implică prospectarea şi exploatarea unor suprafeţe tot mai mari de teren, însă autorităţile locale şi centrale fac tot mai dificil accesul, prin adoptarea legilor şi reglementărilor pentru protejarea mediului.

Din păcate, această contradicţie fundamentală pare să scape atât factorilor decizionali, cât şi activiştilor de mediu.

Chiar şi în absenţa barierelor birocratice, misiunea descoperirii şi exploatării noilor zăcăminte de cupru este tot imposibilă.

Cei doi profesori americani accentuează că "descoperirea unui zăcământ de cupru reprezintă un lanţ de probabilităţi dificile", deoarece trebuie urmată de foraje şi o evaluare preliminară tehnică şi economică, şi prezintă date în acest sens.

Astfel, în perioada 2001 - 2010, au fost descoperite anual aproximativ 20 de noi zăcăminte de cupru de cel puţin 0,1 milioane tone (Mt). Între 2015 şi 2022 numărul zăcămintelor a scăzut la mai puţin de 10 pe an.

Pe de altă parte, rata de succes a descoperirii unui zăcământ iniţial de cel puţin 0,1 Mt a fost de aproximativ 1 la 2500 în perioada 2001-2010, iar în prezent este de aproximativ 1 la 5000, fiind vorba doar despre descoperirea iniţială. Probabilitatea ca o descoperire de cupru să devină zăcământ economic este între 1 la 100 şi 1 la 800, adică probabilitatea ca un zăcământ de cel puţin 0,1 Mt să fie descoperit şi să fie şi economic este situată între 0,000025% şi 0,0002%.

Într-un astfel de caz fericit, este nevoie de maşini uriaşe şi de un consum de energie pe măsură pentru a extrage minereul şi a rafina cuprul într-un lanţ de prelucrare marcat de un grad foarte ridicat de poluare chimică şi atmosferică.

Ministerul Energiei din ţara noastră este unul dintre cei 73 de membri ai IEF, deci a primit studiul realizat de profesorii americani şi ar trebui să ţină cont de concluziile lor în ceea ce priveşte necesarul de cupru pentru electrificarea parcului auto şi extinderea infrastructurii energetice.

Continuarea actualei tendinţe, de acceptare necondiţionată a cerinţelor nerealiste transmise de la Bruxelles şi de la alţi "parteneri", va avea consecinţe deosebit de grave pentru economia României, prin subminarea iremediabilă a capacităţii sale de rezilienţă şi dezvoltare.