Reglementatorul pieţei noastre de energie (ANRE) a elaborat şi supus dezbaterii publice noi proceduri privind despăgubirile pentru electrocasnicele deteriorate din culpa distribuitorilor de energie. Documentul prezintă condiţiile de acordare a despăgubirilor pentru deteriorarea unor obiecte electrocasnice, cu excepţia lămpilor şi receptoarelor electrotermice care nu conţin componente electronice, ca efect al unor supratensiuni accidentale produse din culpa operatorului de reţea, precum şi etapele privind preluarea, înregistrarea, analizarea, stabilirea cuantumurilor şi a modului de soluţionare a cererilor de acordare a despăgubirilor.
Astfel, termenul de depunere de către clientul casnic a cererii de despăgubire este de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului care a cauzat deteriorarea receptoarelor electrocasnice sau de la data luării la cunoştinţă asupra producerii evenimentului, iar termenul de finalizare a investigaţiei operatorului de reţea privind acordarea despăgubirilor este de maximum 30 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii de despăgubire.
Termenul de realizare a verificării la locul de consum de către distribuitorul de energie nu trebuie să depăşească 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii clienţilor, în timp ce documentele justificative privind dreptul de proprietate a aparatelor electrocasnice deteriorate în vederea verificării acestora de către operatorul de reţea şi stabilirea contravalorii despăgubirii se transmit furnizorului de către clientul casnic în termen de 35 de zile de la primirea confirmării că evenimentul care a avut loc în reţeaua electrică a deteriorat receptoarele electrice.
Termenul de acordare a despăgubirii este de maxim 2 zile lucrătoare de la stabilirea îndeplinirii tuturor condiţiilor, conform documentului postat pe site-ul ANRE.
În lipsa documentelor care atestă valoarea de achiziţie a aparaturii, dacă durata efectivă de utilizare a receptorului electrocasnic deteriorat este mai mică sau egală cu durata medie de utilizare, atunci valoarea despăgubirii este egală cu valoarea de piaţă a unui receptor nou cu aceleaşi caracteristici tehnice, proporţional cu diferenţa dintre durata medie de utilizare şi durata efectivă de utilizare, dar nu mai puţin de 50% din valoarea receptorului nou.