Prolemn: Codul Silvic trebuie să aducă viziune şi obiective concrete pentru păduri

Dezbaterea proiectului pentru noul Cod Silvic trebuie să continue şi să aşeze sectorul pădure-industrii bazate pe lemn pe o traiectorie clară către obiective în concordanţă cu principiile europene şi ţintele de mediu, economice şi sociale asumate de România, spun reprezentanţii Asociaţiei Industriei Lemnului - Prolemn.

Potrivit sursei citate, săptămâna trecută Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a organizat un proces consultativ pe proiectul noului Cod Silvic, proces derulat pe perioada a trei zile:

21 august- cu invitarea asociaţiile profesionale din administraţia silvică şi din industria lemnului;

22 august - cu invitarea societăţii civile;

23 august - cu invitarea unor entităţi ale statului, în special cu atribuţii de control, precum şi autorităţi centrale şi locale.

Procesul consultativ a îmbrăcat forma unei prezentări a punctelor de vedere a diferitelor organizaţii, în multe cazuri fără a fi concretizate în amendamente. Adesea prezentările nu au fost urmate de nici o dezbatere asupra propunerilor respective. Instituţiile cu rol de control (Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei) nu au prezentat amendamente, arătând că acestea vor fi transmise în scris şi vor fi prezentate în cadrul unei întâlniri separate cu Ministerul Mediului.

Asociaţia Industriei Lemnului - Prolemn a arătat că în aceste condiţii procesul consultativ nu se poate numi o "dezbatere", care ar fi presupus o prezentare de către Minister a tuturor amendamentelor transmise, în cadrul unui document de lucru, urmată de o discuţie structurată asupra acestor amendamente. Este modelul clasic al dezbaterii parlamentare asupra oricărui proiect legislativ: depunerea de amendamente urmată de dezbatere a acestora. Pornind de la acest model parlamentar de dezbatere, Asociaţia Industriei Lemnului - Prolemn a solicitat şi solicită în continuare Ministerului o nouă rundă de dezbatere asupra amendamentelor depuse în cadrul procesului consultativ.

Ca apreciere de ansamblu, considerăm că proiectul noului Cod Silvic necesită o perioadă mai mare de dezbatere, de maturizare, pentru a se transforma dintr-un studiu-concept într-o reglementare aplicabilă, pentru a atinge nivelul de claritate, previzibilitate în aplicare şi concreteţe necesare unui act normativ. Un sondaj derulat de Comunitatea Forestierilor - Fordaq, cu 287 de respondenţi, a arătat că doar 3% dintre aceştia consideră proiectul ca fiind matur. Diferenţa de 97% dintre respondenţi consideră proiectul lipsit de claritate, prea stufos şi prea puţin concret, interpretabil, cu imperativul prelungirii perioadei de dezbatere asupra acestuia.

Pe fond, apreciem că proiectului noului Cod Silvic îi lipsesc obiectivele, unele solicitate prin Regulamente Europene. Modalitatea europeană de a reglementa: studii de fundamentare şi de evaluare de impact, stabilire de obiective pe baza studiilor de fundamentare, traiectorii pentru atingerea obiectivelor, măsuri de implementare şi asigurarea finanţării.

Un exemplu este Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (LULUCF). Regulament stabileşte un obiectiv global la nivelul UE de 310 milioane de tone CO2 echivalent de absorbţii nete în sectorul LULUCF în 2030, de la aproximativ 260 milioane de tone echivalent CO2 în prezent, obiectiv defalcat apoi pe obiective naţionale. Creşterea fixării de carbon se poate realiza exclusiv prin creşterea suprafeţei pădurilor, prin activarea creşterii pădurii prin lucrări de îngrijire şi a ponderii utilizării resursei de lemn în produse cu perioadă lungă de întrebuinţare. Este un obiectiv care se poate urmări doar prin păduri administrate activ, nu prin măsuri de conservare- lemn mort.

Un alt regulament, pentru a cărui neaplicare România se află în procedură de pre-infringement, este Regulamentul 1999/2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice. Astfel, acest regulament prevede la art. 20 traiectorii şi obiective:

(4) traiectoriile privind cererea de bioenergie, defalcată pe căldură, energie electrică şi transporturi, precum şi privind oferta de biomasă, pe materii prime şi provenienţă (făcând distincţie între producţia internă şi importuri); pentru biomasa forestieră, o evaluare a sursei şi a impactului acesteia asupra absorbantului LULUCF;

În România lipseşte fundamentarea: consumul de lemn de foc este o necunoscută, balanţa lemnului o necunoscută, predictibilitatea resursei disponibile o necunoscută. Din această cauză suntem în preinfringement pentru aplicarea acestui regulament.

A treia linie de reglementări europene cu impact major este cea care impune implementarea reţelei de arii naturale protejate Natura 2000 şi strategia pe biodiversitate. Aici există un echilibru în abordare europeană - directiva 92/43/CEE:

Articolul 3 (1) Se instituie o reţea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea de Natura 2000. [...]

Articolul 8 (1) O dată cu propunerile de situri care ar putea fi desemnate ca arii speciale de conservare adăpostind tipuri de habitate naturale prioritare şi/sau specii prioritare, statele membre trimit, după caz, Comisiei, estimări privind cofinanţarea comunitară pe care o consideră necesară pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile care decurg din articolul 6 alineatul (1).

(2) Prin acord cu fiecare dintre statele membre respective, Comisia determină, pentru siturile de importanţă comunitară pentru care se solicită cofinanţare, măsurile esenţiale de menţinere sau de restabilire a unui stadiu corespunzător de conservare a tipurilor de habitate naturale prioritare şi a speciilor prioritare în siturile respective, precum şi costurile totale aferente acestor măsuri.

Sunt doar 3 arii tematice esenţiale pe care proiectul noului Cod Silvic nu propune obiective, măsuri, traiectorii:

Codul Silvic nu propune obiective concrete privind extinderea fondului forestier, deşi România are o rezervă de 2 milioane ha terenuri care nu au nici folosinţă agricolă şi nici forestieră. Suplimentar celor 2 milioane ha terenuri pârloage, există 500.000 ha păşuni împădurite, despre care Codul Silvic spune doar că nu se supun regimului silvic. Raportul Curţii de Conturi arată că Ministerul Agriculturii nu a făcut nimic pentru identificarea terenurilor degradate, fără folosinţă agricolă, care ar putea fi valorificate prin împădurire. Cum vom atinge obiectivele de combatere a schimbărilor climatice şi a deşertificării cu astfel de lipsă de viziune?

A doua linie majoră de acţiune lipsită de obiective este cea de stimulare a valorificării superioare a masei lemnoase, de stimulare a utilizării lemnului în cascadă prioritar în industrie, de eficienţă energetică a utilizării resursei de lemn, de obiective pentru energie regenerabilă prin utilizarea de biomasă recoltată sustenabil. Obiectivul care lipseşte: valorificarea masei lemnoase sub formă fasonată, Prolemn solicitând ca masa lemnoasă fasonată să fie valorificată prioritar din depozite. Programe de creştere a eficienţei energetice a utilizării resursei de lemn.

A treia linie majoră: România a instituit o reţea extinsă de arii naturale protejate Natura 2000, mult peste obiectivul şi media europeană de 30 % arii protejate. Reţeaua Natura 2000 din România cuprinde deja 45 % din fondul forestier naţional, adică aproape 3 milioane ha pădure, fără accesarea nici unei forme de sprijin pentru implementarea acestei reţele din fonduri europene. România merge pe compensaţii din fonduri naţionale. Recent a fost solicitată Comisiei Europene implementarea unei scheme de ajutor de stat de 200 milioane de Euro pentru doar 400.000 ha, pentru restricţii impuse prin legislaţie naţională. În cvasitotalitatea cazurilor, sunt suprafeţe care se suprapun reţelei Natura 2000, reţea mult mai întinsă. De ce risipeşte România resurse financiare naţionale în loc să acceseze finanţarea europeană, în acelaşi timp lipsind de compensaţii proprietarii de păduri care s-au trezit fără voia lor incluşi cu proprietăţile lor în reteaua Natura 2000? Balanţa între protecţie şi dezvoltare a fost dezechilibrată.

Asociaţia Industriei Lemnului - Prolemn a propus o viziune, cu obiective şi o traiectorie pentru gestionarea durabilă a pădurilor şi valorificarea superioară a resursei de lemn:

Viziunea 2030: 10 ţinte pentru sectorul pădure - lemn

10 ţinte pentru sectorul pădure - lemn, ţinte bazate pe păduri gestionate durabil, indiferent de tipul de proprietate în România, şi pe utilizarea responsabilă a lemnului pe scară largă, în construcţii, energie şi alte aplicaţii industriale.

1. Pădurile gestionate durabil reprezintă baza bioeconomiei

România are un fond forestier unanim apreciat la nivel european pentru biodiversitate, stabilitatea pădurilor, structurile identic naturale. Suprafaţa pădurilor României, stocul de masă lemnoasă pe picior, starea de sănătate a pădurilor sunt pe un trend pozitiv. Susţinerea unui management durabil al pădurilor prin programe de finanţare este redusă, România alocând sub 1% din Planul Naţional Strategic pentru domeniul pădurilor faţă de o medie europeană de 5%. Gradul de acoperire cu păduri, de 29%, este departe de optim.

Oportunitate imediată: creşterea suprafeţei fondului forestier prin programe de incluziune a celor 500.000 ha de păşuni împădurite, în curs de regenerare naturală. În decurs de 20 de ani, acestea ar putea ajunge la gradul de biodiversitate al pădurilor naturale dacă ar fi protejate prin includerea în fond forestier.

2. O mobilizare crescută, sustenabilă a resursei de masă lemnoasă

Creşterea pădurilor şi a stocului de lemn pe picior din pădurile României este pe o pantă ascendentă, datorită structurii pe clase de vârstă cu excedent de arborete în clasele a III-a şi a IV-a de vârstă conducând la o creştere a stocului fixat de CO2. Evoluţia structurii pădurii pe clase de vârstă, accesibilizarea fondului forestier, efectuarea lucrărilor de îngrijire a pădurii, o silvotehnică îmbunătăţită, cercetarea şi inovarea pot conduce la o aşezare pe un trend ascendent al recoltei sustenabile a masei lemnoase, către o valoare de de cel puţin 22 milioane mc anual în orizont 2030.

3. Susţinerea creşterii economice durabile. Produse din lemn pentru un mediu curat şi sănătos.

În prezent, domeniul pădurilor şi industriile bazate pe resursa de lemn generează o cifră de afaceri anuală de 7,1 miliarde de Euro, cu o pondere în PIB-ul României de 3.5% şi exporturi în valoare de 3,5 miliarde de Euro anual.

Prin creşterea valorii adăugate şi diversificarea produselor din lemn, prin promovarea utilizării lemnului în construcţii şi creşterea gradului de reciclare al lemnului, volumul şi valoarea produselor din lemn poate fi dublată, aşa cum s-a întâmplat şi în perioada 2005-2020.

4. Susţinerea comunităţilor locale, a economiei zonei rurale, locuri de munca sigure şi atractive, legătura între zonele rurale şi urbane.

Economia bazată pe păduri şi resursa de lemn este un angajator atractiv, oferind locuri de muncă interesante, legate cu activităţi de cercetare, inovare şi dezvoltare, atât în mediul rural cât şi în mediul urban. Aceste locuri de muncă dezvoltă capabilităţile lucrătorilor şi managerilor din aceste domenii. Sectorul pădure - lemn asigură 150.000 locuri de muncă directe, sau 300.000 de locuri de muncă cu includerea efectului de antrenare pe orizontală.

Din punct de vedere social este importantă asigurarea securităţii energetice pentru cele 3,5 milioane de gospodării din România care se încălzesc cu biomasă (lemn de foc).

5. Mediu sănătos, impact vital în combaterea schimbărilor climatice - bilanţul gazelor cu efect de seră.

Impactul de mediu al domeniului pădurilor al domeniului pădure - lemn poate fi cuantificat pe două direcţii:

Contribuţia pădurii prin furnizarea de servicii ecosistemice: de suport (conservarea biodiversităţii, protecţia apelor şi a solurilor), de aprovizionare (hrană, materiale, energie), de reglare (atenuarea efectului toxic al deşeurilor şi noxelor, prevenirea eroziunii şi a evenimentelor extreme, reglarea debitelor de apă, starea carbonului, controlul compoziţiei atmosferice etc,) şi culturale (interacţiuni sociale, spirituale şi simbolice cu mediul, interacţiuni fizice şi intelectuale cu mediul etc.)

Contribuţia pădurii în combaterea schimbărilor climatice: bilanţul gazelor cu efect de seră.

24 milioane tone CO2 bilanţ de fixare netă de carbon în păduri şi produse din lemn.

14 milioane tone CO2 salvate de la emisii prin utilizarea lemnului, prin efect de substituţie al produselor din lemn, prin evitarea utilizării altor materiale cu amprentă de carbon mai mare.

minim 13 milioane tone CO2 emisii substituite prin energia termică folosită pentru încălzirea celor 3,5 milioane gospodării care se încălzesc cu lemne, prin evitarea folosirii combustibililor fosili.

Impactul sectorului pădure - produse din lemn pe linie de combatere a schimbărilor climatice prin stoc de CO2 în păduri şi produse din lemn, efect de substituţie ale produselor din lemn şi biomasă lemnoasă în energie totalizează 50 milioane tone CO2, care la preţul de piaţă de 80 de Euro/certificat de carbon înseamnă o valoare de piaţă de 4 miliarde de Euro anual.

Acest impact poate fi crescut cu minim 30% prin creşterea eficienţei energetice a utilizării resursei de lemn, cu oportunitate imediată de înlocuire cu biomasă în CET-urile care funcţionează pe cărbune, utilizarea resursei de lemn în cascadă şi creşterea volumului utilizat în produse din lemn.

6. Materiale de construcţii regenerabile pentru o viaţă mai sănătoasă.

Lemnul, cel mai utilizat material de construcţii regenerabil la nivel global, are un viitor strălucit. Până în 2040, este previzionata o triplare a cotei de piaţa în construcţiile din Europa, comparativ cu anul 2015. Avantajele sale: este reutilizabil, biodegradabil, sănătos, cu o amprentă de carbon mică pentru obţinerea produselor finite, cu utilizări inovative - de la construcţii modulare la mobilă multifuncţională.

Fiecare metru cub de lemn stochează o tonă de CO2 în structura sa pentru minim 35 de ani. La sfârşitul perioadei de viaţă a construcţiei, lemnul poate fi uşor reciclat, în utilizări energetice sau panouri tehnice (PAL). Dar, concomitent, prin utilizarea lemnului evităm folosirea unui metru cub de beton, pentru a cărui producere - ciment, transport, etc. - literatura de specialitate a evaluat că vor exista emisii de aproape tonă de CO2.

Din această cauză, lemnul în construcţii se consideră că are factor de substituţie de 2 tone CO2/mc utilizat. Dacă se foloseşte lemnul şi pentru elementele de structură şi se înlocuieşte astfel şi fierul, factorul de substituţie ajunge la 2,8 tone CO2/mc utilizat!

Pentru o casă de lemn este necesar în medie un volum de 30 mc cherestea. Anual în România se construiesc în medie 40.000 case. Practic, cu un volum de 1,2 milioane mc cherestea anual, toate casele din România ar putea fi construite din lemn. În prezent, această cherestea se exportă şi susţine construcţiile din lemn în ţări care au politici de susţinere a utilizării lemnului în construcţii!

Obiectiv tangibil: promovarea utilizării lemnului în construcţii publice, criterii de sustenabilitate ale construcţiilor din lemn, cu rezultat în construcţia din lemn a cel puţin 50% din casele noi din România.

7. Energie regenerabilă pentru societate

Utilizarea biomasei agricole şi forestiere este o uriaşă oportunitate de decarbonare şi de reducere a costurilor în acest segment de activitate, oportunitate şi mai pregnantă în contextul crizei de aprovizionare cu gaze şi petrol.

În prezent, biomasa furnizează 60% din energia regenerabilă produsă în România - dublu faţă de Hidroelectrica!

În Europa, dar şi în România, 35% din totalul energiei (termice, electrice, transporturi) se foloseşte în sectorul rezidenţial, pentru încălzire şi răcire, în principal în gospodăriile populaţiei. În România, aproape jumătate din gospodării sunt încălzite cu lemne.

Indiferent de resursa energetică folosită - cărbune, gaz, biomasă, nuclear - dacă se foloseşte exclusiv pentru producţia de energie electrică, randamentul este de doar 30%. Energia termică rezultată, restul de 70%, se iroseşte. Pur şi simplu se aruncă în aer - prin mari rezervoare de răcire sau în cazul energiei nucleare, prin sistemul de răcire cu apă.

Din această cauză în toate directivele europene se încurajează centralele în cogenerare, cu producţie concomitentă de energie termică şi electrică, care au randamente totale termic + electric de peste 80%. Distrugerea, în România, a sistemelor de încălzire centralizată, bazate pe CET-uri în cogenerare de înaltă eficienţă, este o mare pierdere, cu costuri economice şi de mediu, un trend care trebuie inversat.

Iar marea oportunitate de energie regenerabilă, verde, este biomasa forestieră şi agricolă, evaluată în studiile naţionale la un potenţial de 28 de milioane de tone anual, cu o pondere mare pentru biomasa agricolă.

Energia din biomasă, la costurile actuale ale gazului pe piaţă, este de 3-4 ori mai ieftină decât energia din gaz, cu beneficii uriaşe adiacente prin efect de substituţie şi evitarea emisiilor de carbon ale combustibililor fosili.

Concluzia simplă: este necesară utilizarea biomasei pentru încălzirea populaţiei. Sectorul rezidenţial este segmentul neglijat în strategia energetică a României, focalizată aproape exclusiv pe energie electrică, şi în PNRR, cu oportunitatea imensă a folosirii biomasei agricole şi forestiere în centrale pe cogenerare pentru a decarbona sectorul energiei şi a reduce costurile, în loc să subvenţionăm cu miliarde de Euro anual industria energiei pe combustibili fosili, cu agravarea permanentă a problemelor şi creşterea costurilor prin creşterea preţului certificatelor de carbon, deci a penalizărilor, oportunitatea imensă este biomasa agricolă şi forestieră.

Oportunitatea imediată: cu 1 milion mc biomasă lemnoasă se poate înlocui cărbunele în CET-urile din oraşele mari din România, cu beneficii sociale, economice şi de mediu imense!

În orizont 2030, printr-un program naţional de creştere a eficienţei energetice în sectorul rezidenţial, prin promovarea termoşemineelor şi a peleţilor şi direcţionarea resursei eliberate către centrale în cogenerare, se poate dubla cantitatea de energie obţinută din acelaşi volum consumat actual de biomasă, cu eliminarea completă a cărbunelui şi gazului. De altfel, dublarea cantităţii de energie din biomasă este şi obiectivul asumat la nivel european până în 2050!

8. Mai multă valoare adăugată prin servicii ecosistemice, altele decât lemnul.

Noi modele economice, de integrare cros-sectoriala a serviciilor ecosistemice ale pădurilor, pot fi implementate, exemple concrete fiind sectoarele apei, hranei şi turismului, combaterea schimbărilor climatice, alte produse ale pădurii - ciuperci şi fructe de pădure.

9. Către ZERO deşeuri: economie circulara

Până în 2040, rata de colectare a produselor pe bază de lemn poate atinge 90% faţă de 50% în prezent, contribuind cu 70% din reutilizarea tuturor materialelor reciclabile, în linie cu obiectivele europene. Această economie circulara fixează carbon şi înlocuieşte alte material mai intensive din punct de vedere energetic. Utilizând materiale inovative, biodegradabile, pe bază de celuloză lemnoasă putem scăpa de poluarea adusă de materialele din plastic.

10. Diversificarea tehnologiilor şi logisticii de producţie

O multitudine de utilizări, noi produse bazate pe lemn, disponibile ca produse finite sau integrate în alte lanţuri industriale, conduce la noi lanţuri de valorificare a lemnului.

Pe lângă utilizările clasice ale lemnului - în construcţii, bioenergie, mobilă, decoraţiuni interioare şi exterioare, PAL, MDF, OSB, paleţi, binale - au apărut foarte multe utilizări noi în industria ambalajelor biodegradabile care înlocuiesc plasticul, viscoza din celuloza de lemn care înlocuieşte materialele textile sintetice, foarte mulţi biocombustibili de generaţie nouă. Tehnologia gazului de sinteză (syngas, gaz verde obţinut prin piroliza biomasei lemnoase) concomitent cu producţia de biochar (îngrăşământ organic) este deja matură în Europa. De asemenea, producţia de bioenergie cu retenţia emisiilor de carbon va avea un loc central în sectorul energiilor verzi.

Dintre toate ramurile industriei lemnului, în România sunt mai puţin dezvoltate segmentul bioenergiei, al industriei celulozei şi hârtiei unde avem o balanţă comercială puternic negativă, al biocombustibililor şi cvasitotalitatea industriilor inovative în utilizarea lemnului, cu valoare adăugată mare.

Obiectiv imediat: dezvoltarea de clustere pentru susţinerea inovaţiei şi a produselor noi în utilizarea lemnului, programe de cercetare, transfer tehnologic şi susţinerea investiţiilor, se mai arată în comunicat.