Protecţia consumatorului de limbă română

Tot mai mulţi români, din Româ­nia, nu mai înţeleg anumite pagini din ziare, sau relatări de la posturile de radio sau televiziune. Pentru că tot mai multe cuvinte din limbi străine, îşi fac locul în articole sau emisiuni .Este vorba de "erudiţia "celor care le redactează, nu mai ştiu cuvintele din limba română? Nu contează că nu-i pricepe tot românul, pentru care, de altfel, pretind că scriu?.

La toate nivelurile, în toate rubricile, nu se traduc în româneşte numele pieselor de teatru, operelor, melodiilor, simpozioanelor, conferinţelor etc, Ori nici cei care le numesc în te-miri-ce limbă, nu ştiu să le traducă şi le trec în original, că este mai simplu, ori este vorba de comoditate. Ei se adresează oamenilor de diferite vârste, niveluri profesionale, niveluri culturale, care ar trebui să priceapă ce li se comunică. Nu poţi să faci din orice om un poliglot ,şi în special un vorbitor de limbă engleză. Trebuie să facilitezi informaţia pentru toţi cei cărora te adresezi.

De ce titlurile de filme nu sunt traduse (în ziare, reviste, programe etc.) în limba română? Orice om ar înţelege măcar ideea care stă la baza realizării cinematografice. De ce orice operaţie estetică, frizură, ocupaţie domestică sau industrială, creaţie gastronomică sau meserie de larg interes nu este tradusă, în paralel cu denumirea de origine, în româneşte. Le-ar sluji redactorilor, operatorilor economici, pentru a fi pricepuţi "de mase".

Mare parte din simpozioanele, conferinţele, la care participă oameni interesaţi şi ziarişti români, în proporţie de 90%, toate discursurile, prezentările şi documentaţia oferită sunt în altă limbă decât româna, deşi toate sunt organizate în România. Nimeni nu are nimic împotrivă ca toate materialele să fie prezentate pe hârtie, stik-uri, în care mai de care mape într-o altă limbă dorită de organizatori, dar, adresându-se românilor, să fie şi în limba ţării noastre.

Sunt români care cunosc bine multe limbi de circulaţie internaţională, alţii cunosc una sau două, şi, totuşi, doresc să prezinte cititorilor o traducere absolut corectă, poate chiar oficială, făcută de către cei care mi-au furnizat materialul, documentul, discursul unei persoane etc. Acest mod ar asigura corectitudinea informaţiei, atât în interesul organizatorilor, cât şi al publicului care urmăreşte mass media.

Mi se pare că este inadmisibil ca în România, din rândul locuitorilor căreia a fost ales un comisar european pentru multilingvism, să nu fie impusă limba română în cadrul oricăror întâlniri la care participă cetăţeni români, indiferent din ce domenii şi la care sunt prezente câteva persoane care îşi prezintă afacerile, dorinţele, planurile privind pe români şi ale lor oportunităţi. Este, cred, o totală lipsă de politeţe din partea acestora, dar şi a acelor organizatori români care nu le impun respectul pentru asistenţă, ca să nu zic un cuvânt care mi s-ar putea reproşa ca "desuet", pentru ţară.

Legea pentru protecţia consumatorilor nr.21/1992, cu numeroasele sale completări şi modificări, a prevăzut de la prima sa formă publicată în Monitorul Oficial obligativitatea ca orice bun alimentar, industrial sau ofertă de servicii, să aibă imprimată sau ataşată traducerea în limba română a informaţiilor de folosinţă. Dar consumatorul de limbă română, cum poate fi protejat, altfel decât cu mult, mai mult respect, de către toţi cei care prosperă şi îşi fac un nume cu ajutorul lui.