PROTOCOL CONTROVERSAT SRI a declasificat înţelegerea încheiată cu ÎCCJ

În toată convulsia politică iscată de susţinătorii ideii de "stat paralel" şi a combaterii protocoalelor încheiate între diferite instituţii, Serviciul Român de Informaţii (SRI) a făcut un prim pas, ieri, când a declasificat protocolul încheiat de acesta cu Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie (ÎCCJ) şi cu Parchetul aferent acesteia.

Spre dezamăgirea partizanilor "statului paralel", protocolul nu conţine informaţii bombă, nici texte care ar lăsa loc la interpretări.

Conform acestui document care poa­te fi citit pe site-ul SRI, el a vizat doar o cooperare privind autorizarea desfăşurării unor activităţi de culegere de informaţii prin restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale în condiţiile art. 53 din Constituţia României, precum şi desfăşurarea unor activităţi circumscrise îndeplinirii responsabilităţilor ce revin părţilor semnatare.

Procedura de declasificare a protocolului de cooperare între SRI şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost lansată la finalul lunii mai de directorul SRI, Eduard Hellvig.

"La declasificarea lui s-a avut în vedere faptul că protocolul nu mai conţine niciun fel de date sau informaţii care să pună în pericol securitatea naţională a României, aşa cum este definită astăzi de legislaţia în vigoare şi de recentele hotărâri în materie ale Curţii Constituţionale a României", se arată în comunicatul de presă al SRI.

Principalul subiect tratat în cadrul protocolului se referă la crearea şi operaţionalizarea cadrului legal şi organizatoric pentru acreditarea de securitate a sistemului informatic comun de ges­tionare a informaţiilor clasificate vehiculate în procedurile de emitere a mandatelor de securitate naţională.

Semnarea protocolului a fost făcută ca urmare a emiterii în luna martie a anului 2006 a unei solicitări cu caracter obligatoriu din partea ORNISS, prin care se impunea celor două instituţii încheierea unui acord reciproc de securitate, precum şi dobândirea, de PÎCCJ, a unui certificat de acreditare de securitate.

În aplicarea dispoziţiilor ORNISS, în anul 2009 a fost semnat acordul de securitate SRI-PÎCCJ, iar în anul 2012 s-a realizat acreditarea de securitate a sistemului informatic interconectat. În luna martie 2017 a fost prelungită acreditarea până în 2020.

SRI consideră că scopul acordului fiind atins, acesta poate fi pus la dispoziţia publicului.

• Colaborare pentru securitatea naţională

Obiectivele asumate de părţile semnatare ale acestui protocol nu afectează democraţia şi nici statul de drept, arată documentul. Astfel, din obiectivele SRI reţinem că serviciul trebuia să asigure infrastructura tehnică necesară sistemului, infrastructură pe care Parchetul ÎCCJ nu o deţinea în momentul încheierii documentului, şi să asigure cu titlul gratuit asistenţă în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate deţinute şi utilizate de ÎCCJ şi de Parchetul aferent.

Totodată, părţile consemnau că îşi vor pune la dispoziţie pe bază de reciprocitate, în limitele competenţelor, a informaţiilor, datelor, documentelor şi materialelor relevante şi utile pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, precum şi asigurarea competenţei acestora. Bineînţeles, cu respectarea normelor legale în materie.

Pe baza protocolului, atunci când SRI constata existenţa unor ameninţări la adresa securităţii naţionale sau a unor fapte de terorism solicita ÎCCJ şi Parchetului autorizarea desfăşurării activităţilor de culegere de informaţii prin restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale a persoanelor vizate.

Pentru realizarea acestei activităţi, Înalta Curte se obliga, la solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, să dispună eliberarea mandatului prin care autorizează activităţile propuse sau să respingă eliberarea acestuia atunci când considera că nu este justificat.

Practic, protocolul lasă la latitudinea judecătorilor ÎCCJ luarea unei decizii cu privire la mandatele de ascultare şi interceptare emise de către SRI.

În situaţiile excepţionale, solicitările puteau fi transmise şi în format fizic, prin intermediul unităţii specializate din cadrul SRI în transportul şi distribuirea corespondenţei poştale.

Punctele din protocol care ar putea isca discuţii cu privire la acest document se găsesc în dispoziţiile finale.

Astfel, la art. 16 se spune că părţile pot conveni şi asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului protocol.

Art. 17 prevede că protocolul poate fi modificat cu acordul părţilor, prin acte adiţionale care vor face parte integrantă din acesta.

Din comunicatul de presă şi din documentul declasificat şi dat publicităţii ieri de SRI nu reiese clar dacă acesta a suferit modificări prin acte adiţionale şi nici dacă au existat alte domenii în care cele trei instituţii ale statului român au mai colaborat.

Putem doar bănui că atât timp cât protocolul publicat pe site-ul SRI nu conţine documente anexe sau acte adiţionale, acestea nu au fost necesare şi nici nu s-a extins cooperarea celor trei instituţii în mai multe domenii care vizează securitatea naţională. Deşi propoziţia din comunicatul de presă referitoare la faptul că "protocolul nu mai conţine niciun fel de date sau informaţii care să pună în pericol securitatea naţională a României", ne poate duce cu gândul că au existat şi alte documente aferente acestei înţelegeri.

• ÎCCJ: Nu există acte adiţionale

Curios este faptul că, timp de două ore după postarea protocolului pe site-ul SRI, comunicatul de presă aferent a dispărut de pe pagina de internet a instituţiei, iar protocolul a fost mutat în pagina a doua a secţiunii. Problema a fost remediată ulterior.

În schimb, pe prima pagină a rămas protocolul încheiat de SRI cu Consiliul Superior al Magistraturii, pe aceleaşi coordonate. Unde se ridică alte mari semne de întrebare. Ce informaţii deţinea SRI şi care puteau fi utile CSM? Au fost magistraţi care au încălcat normele privind siguranţa naţională?

Informaţiile oferite de SRI celor de la CSM s-au referit şi la viaţa intimă a terţelor persoane, aşa cum a făcut fosta SIPA sau DGPA?

Tot la fel de curios este că, în urma întrebărilor ridicate de mass-media, conducerea ÎCCJ a simţit nevoia să formuleze mai multe răspunsuri într-un comunicat de presă.

Conform acestuia în cadrul ÎCCJ a fost identificat un singur protocol de cooperare, încheiat în anul 2009 cu SRI.

ÎCCJ susţine că obiectul protocolului a constat în exprimarea acordului de voinţă pentru înfiinţarea unui sis­tem informatic comun de gestionare a informaţiei clasificate în cadrul procedurilor de emitere a mandatelor de securitate naţională, potrivit legilor nr. 51/1991 şi nr. 535/2004.

"Precizăm faptul că nu există acte adiţionale la acest protocol", se arată în încheierea comunicatului de presă al ÎCCJ.

Mai mult, Înalta Curte a demontat şi afirmaţia din comunicatul de presă pos­tat iniţial de SRI, în care se specifica faptul că declasificarea a fost începută de Eduard Helvig. Conform comunicatului ÎCCJ, procesul declasificării protocolului încheiat cu SRI a început în urma a două adrese trimise în luna aprilie de Înalta Curte către instituţia condusă de Hleving şi către Parchetul General.

Practic Înalta Curte a răspuns şi pentru SRI, ultima instituţie preferând să pună capul în nisip, după publicarea protocolului şi emiterea controversatului comunicat de presă.

Totodată, Nicolae Popa, fostul şef al ÎCCJ neagă că ar fi semnat acest protocol deoarece în anul 2009 se pensionase. Protocolul ar fi fost semnat de Popa în 2 septembrie 2009, iar decretul de pensionare datează din 14 septembrie 2009, potrivit agenţiei de presă Hotnews. Cu toate acestea, Nicolae Popa susţine că s-a pensionat mai devreme, fapt pentru care Cristina Tarcea, actualul şef al ÎCCJ, l-a convocat ca să ofere lămuriri suplimentare.