RADU CRĂCIUN, DIRECTORUL GENERAL AL BCR PENSII: "BNR ar trebui să tragă o linie roşie a intoleranţei la inflaţie"

• Crăciun: "Politica BNR, de tratare cu detaşare a inflaţiei, trebuie recalibrată" • "Aşa cum Mario Draghi a anunţat în 2012 că va face «orice e necesar» pentru apărarea euro, în mod similar şi în România ar trebui trasată o linie roşie a intoleranţei la inflaţie", consideră Radu Crăciun • Este nevoie de o creştere mai accelerată a dobânzilor, consideră directorul BCR Pensii, care atrage atenţia că stabilitatea cursului valutar a ajuns un handicap

Politica Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte combaterea inflaţiei trebuie recalibrată, consideră Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei Pensiilor Administrate Privat din România (APAPR) şi directorul general al BCR Pensii. Acesta scrie pe blogul personal că BNR tratează cu detaşare inflaţia şi că românii au nevoie de un moment de tipul «whatever it takes» pentru a da substanţă angajamentului băncii centrale de a combate creşterea preţurilor de consum care reprezintă mandatul BNR.

Potrivit acestuia, dobânzile continuă să fie mult prea scăzute în condiţiile în care creditarea continuă să accelereze. Crăciun mai afirmă că populaţia a început să recurgă şi mai puternic la economii pentru consum, ceea ce ar trebui să atragă atenţia BNR că inflaţia nu este generată doar de către ofertă. "Psihologia inflaţionistă nu o schimbi nici cu comunicate instituţionale aride şi greu de înţeles, şi nici cu abordări umoristice", spune Radu Crăciun.

Acestuia i se pare "îngrijorător faptul că, în România, mai mult decât în alte ţări europene, decidenţii par să privească inflaţia înaltă cu o anumită detaşare: nu e generată de consum, e pe parte de ofertă, adică energie, gaze, produse agricole, e ceva temporar şi lucrurile îşi vor reveni în timp, ca urmare să nu ne agităm excesiv".

"În acest raţionament pare să se ignore un fenomen care, dacă privim cu atenţie în jur şi în unele date macroeconomice, începe sa fie din ce în ce mai prezent. Este vorba de psihologia inflaţionistă. Adică de acele schimbări persistente de comportament al populaţiei, care duc la menţinerea inflaţiei pe termen mediu, chiar şi după ce cauza originară a dispărut. O astfel de schimbare de comportament presupune, de exemplu, declanşarea unei spirale salarii-preţuri, plecând de la puterea substanţială de negociere a salariaţilor, care nu mai au încredere în curmarea rapidă a inflaţiei. Dar, poate un proces şi mai problematic este bucla de feedback pozitiv, de amplificare a presiunilor inflaţioniste prin devansarea cheltuielilor populaţiei de teama preţurilor viitoare mai mari", arată Crăciun.

Directorul BCR Pensii spune că avansul PIB-ului din primul trimestru al anului "a luat pe toată lumea prin surprindere printr-o rată semnificativ peste aşteptări, însă oricât de contraintuitiv ar fi, trebuie să spunem că, deşi prezentată ca o veste bună, această creştere peste aşteptări a economiei este, probabil, tocmai expresia instaurării psihologiei inflaţioniste", în condiţiile în care "creşterea ratei consumului a depăşit creşterile salariale".

"Într-o prezentare recentă, economistul-sef al Unicredit pentru Europa Centrală şi de Est (Dan Bucşa - n.r.) observa un lucru extrem de important şi relevant: toate economiile făcute de populaţie, în România, în perioada pandemiei, au fost cheltuite doar în trimestrul I al anului 2022. Este aceeaşi perioadă în care fondurile de investiţii au fost confruntate şi ele cu retrageri semnificative, afectate fiind atât de subperformanţa simultană a obligaţiunilor cât şi a burselor în care au investit. Astfel, o performanţă nominal negativă a fost amplificată în termeni reali de explozia inflaţiei. Iar dacă vă întrebaţi ce fac românii cu banii pe care îi scot, răspunsul îl dă acelaşi raport care remarcă că rata de creştere a vânzărilor cu amănuntul depăşeste atât rata de creştere a salariilor cât şi pe cea de creştere a creditelor de consum. La o concluzie similară a ajuns şi publicaţia Curs de guvernare care (...) remarcă faptul că românii au scos în martie 1,1 miliarde de euro din bănci şi fonduri mutuale şi i-au băgat în consum. Acesta ar trebui sa fie un semnal teribil de îngrijorător pentru BNR, care nu emite un comunicat fără să menţioneze cu sfinţenie ca obiectiv «ancorarea aşteptărilor inflaţioniste». Datele sugerează în mod clar că ancora a dispărut. Iar motivaţia cred că nu este doar legată de comunicarea panicardă din zona politică, ci şi de cea excesiv de calmă din partea BNR", mai susţine Radu Crăciun.

• "Inflaţia îi loveşte pe toţi românii şi, în primul rând, pe cei săraci. Creşterea dobânzilor îi loveşte doar pe unii, din care o bună parte nu sunt dintre cei mai defavorizaţi"

Acesta adaugă: "Că sa fiu mai exact, cred că din partea unei astfel de instituţii ca BNR românii au nevoie de un moment «whatever it takes». Psihologia inflaţionistă nu o schimbi nici cu comunicate instituţionale aride şi greu de înţeles şi nici cu abordări umoristice. Într-un astfel de context de tip «bulgăre de zapadă» e nevoie de o comunicare puternică şi fermă, a cărei greutate stă în faptul că e făcută de o persoană care se bucură de o mare încredere. Aşa cum (Mario) Draghi a anunţat în 2012, ca guvernator al Băncii Centrale Europene, că va face «orice e necesar» (whatever it takes - eng.) pentru apărarea euro, în mod similar şi în România ar trebui trasată o linie roşie a intoleranţei la inflaţie. Doar un anunţ ferm, bazat pe credibilitatea şi prestigiul de care se bucură Guvernatorul BNR, ar avea şansa să pună bazele schimbării percepţiei populaţiei, să îi dea încredere şi, în final, să îi schimbe comportamentul. Dar doar declaraţiile ferme nu vor fi suficiente. Ele vor trebui să aibă acoperire şi în fapte. E nevoie de o creştere mai accelerată a dobânzilor, care să dea substanţă oricărui angajament ferm venit din partea BNR. Doar o astfel de tendinţă ar putea să descurajeze comportamentul consumerist în creştere pe seama economiilor care îşi pierd din valoare sau pe seama creditelor suficient de ieftine. Aşa cum am mai explicat, inflaţia îi loveşte pe toţi românii şi, în primul rând, pe cei săraci. Creşterea dobânzilor îi loveşte doar pe unii, din care o bună parte nu sunt dintre cei mai defavorizaţi. Economistul Unicredit remarca că spre deosebire de ţările din jur, în România, creditarea se accelerează, ceea ce sugerează, alături de fuga de depozite, că dobânzile sunt încă prea scăzute".

Crăciun consideră că nu este realist să ne aşteptăm la dobânzi real pozitive pe termen scurt, dar "dacă nu există o tendinţă clară în direcţia unor dobânzi peste rata inflaţiei, comportamentul populaţiei nu se va modifica pe termen mediu".

"Tolerarea unui deceniu de dobânzi real negative ne arată cât de greu porneşte bulgărele psihologiei inflaţiei. Însă, odată pornit, el va fi la fel de greu de oprit fără o serie de măsuri ferme", mai avertizează directorul BCR şi APAPR.

• "Temerile legate de o potenţială recesiune produsă de o eventuală creştere a dobânzilor sunt exagerate"

Acesta adaugă că stabilitatea cursului valutar nu este un avantaj atât de mare pe cât consideră factorii de decizie de la nivel monetar în condiţiile în care investitorii au temeri că "această stabilitate prelungită a leului, atipică pentru regiune, va duce la o corecţie abruptă în viitor".

"Temerile legate de o potenţială recesiune produsă de o eventuală creştere a dobânzilor mi se par exagerate şi nimic din realitatea economică înconjurătoare nu sugerează un astfel de pericol. Există însă cu adevarat pericolul ca măsuri de «racire» economică sa fie din ce în ce mai dificil de luat pe masură ce ne apropiem de perioada alegerilor. Stabilitatea cursului de schimb, un alt succes sărbatorit, e pe punctul să reprezinte un handicap. Într-o analiză a cursului real efectiv - care ţine cont de coşul de valute al comerţului României şi de diferenţialul de inflaţie -, economistul (şef al) Unicredit observă ca deprecierea leului este prea lentă pentru a compensa pierderea de competitivitate din perioada 2018-2022. Cu alte cuvinte, politica de curs a făcut exporturile românesti mai necompetitive şi importurile mai ieftine. O accelerare a deprecierii leului ar sprijini economia, confruntată cu dobânzi în creştere, ar încetini creşterea deficitelor externe şi, poate în mod surprinzător, ar stimula achiziţia titlurilor de stat româneşti denominate în lei de către investitorii străini. De ce spun asta: intrigat de motivul pentru care emisiuni în lei cu un randament extrem de generos nu atrag mai mult interes din străinătate, am aflat că, cel puţin la Londra, unii investitori se tem de ... stabilitatea excesivă a cursului. Este ceva ce recunosc că m-a luat prin suprindere pentru că aş fi perceput-o mai degrabă ca un avantaj al României. Nu-i aşa, curs stabil înseamnă predictibilitate, deci mai puţin risc valutar pentru un investitor care îşi va repatria câştigurile. Aparent, zilele acestea raţionamentul unor investitori este exact opus. Preferă ţările care au monede cu fluctuaţii mai puţin administrate, deoarece le e teamă că această stabilitate prelungită a leului, atipică pentru regiune, va duce la o corecţie abruptă în viitor, ce le-ar putea provoca pierderi majore în cazul unor investiţii în lei. Toate cele de mai sus presupun schimbări importante în modul în care politica monetară este comunicată şi condusă. Miza este însă prea mare pentru a nu invita la reflexie. Inflaţia psihologică este deja aici", conchide Radu Crăciun.