Reglementarea şi transparenţa ca soluţii la criza financiară

Efectul crizei financiare asupra pieţelor din lumea întreagă dă semne că implicaţiile acesteia în economie devin de durată. Aceasta este una dintre concluziile studiului "Why is financial crisis occuring? How to respond to it?", prezentat vineri de europarlamentarul Daniel Daianu şi de Laurian Lungu, de la Cardiff Business School, în cadrul unei conferinţe la Banca Naţională. Criza financiară pune în pericol stabilitatea la nivel global, determinînd o încetinire a creşterii economice, relevă studiul celor doi economişti. Lucrarea susţine că, spre deosebire de alte crize din trecut, cea actuală este caracterizată printr-o combinaţie de factori care au condus la o ameninţare a stabilităţii financiare în întreaga lume: un grad mare de inovaţie în ultimele două decenii al produselor financiare şi creşterea complexităţii lor, alături de eşecul reglementării şi supravegherii instituţiilor financiare.

La rădăcina acestei crize se află comportamenul participanţilor la piaţă, care au oferit credite, adesea fără garanţii, în timp ce instituţiile de supraveghere şi reglementare erau din ce în ce mai şubrede, menţionează studiul. Riscul excesiv asumat de bănci în locul prudenţei necesare, împreună cu un nivel ridicat de inginerii financiare au facilitat, în opinia domnului Dăianu, crearea instrumentelor financiare derivate complexe.

Domnia sa explică consecinţa acestui fapt: "S-a dezvoltat un sistem bancar , nereglementat şi nesupravegheat care a adus o mai mare opacitate sistemului financiar, accentuând riscul sistemic. Cu mai mulţi jucători pe piaţă implicaţi în intermedieri financiare, devine mai dificilă aprecierea riscului sau localizarea lui. Ca urmare, apare teama riscului de credit pe piaţa interbancară care duce la creşterea ecartului dintre ratele dobânzilor interbancare şi cea de politică monetară".

Încrederea în reglementarea de la sine a pieţei nu a avut încă rezultatele scontate, consideră domnul Dăianu, care adaugă că reglementarea trebuie realizată prin intervenţia instituţiilor specializate.

Măsurile care ar trebui luate, în opinia domniei sale, ar fi, în primul rând, reglementarea segmentului bancar aflat "în umbră" şi creşterea gradului de transparenţă a operaţiunilor financiare.

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, prezent, la conferinţă, este de părere că soluţia reglementării este greu de aplicat, deoarece experienţa crizelor anterioare relevă că reglementarea are loc după trecerea cizei financiare mai degrabă, decât înainte de apariţia acesteia.

Studiul prezentat relevă existenţa unei carenţe în acordul Basel II în ceea ce priveşte reglementările referitoare la lichiditate şi riscul sistemic. Soluţionarea aces­tor deficienţe reprezintă o altă măsură de îmbunătăţire a reglemetării sistemului financiar, alături de utilizarea unor instrumente de control contra-ciclice.

Coordonarea dintre supravegherea naţională şi instituţiile de reglementare ar trebui intensificată pentru a limita efectele devastatoare ale unei crize în sitemul financiar, precum şi în economia reală, este de părere domnul Dăianu.

Agenţiile internaţionale de rating nu au anticipat această criză în timp util întrucât ele "nu sunt pregătite să evalueze riscul de piaţă şi cel de lichiditate, ci doar riscul suveran al insolvabilităţii companiilor", a declarat domnul Lucian Croitoru, în cadrul conferinţei de la BNR.