Repetiţie generală cu costume

E ultima etapă înaintea ridicării cortinei în faţa spectatorilor. Ultima gară în care se mai poate face revizia reprezentaţiei. Miraculosul vehicol capabil să ne poarte într-un univers pe care, altfel, nu am avea nici puterea, nici prilejul să îl vedem vreodată doar cu ochii minţii. Uneori, pare să fie chiar universul vieţii noastre imediate, alteori, unul cu totul "artificial". Aparent, repetiţia generală cu costume nu se deosebeşte cu nimic faţă de spectacolul cu public. Doar aparent. În realitate, cele două reprezentaţii fac parte din două lumi total diferite. Prima aparţine laolaltă autorului, actorilor, regizorului, echipei tehnice, sufleurului...mă rog, lumii teatrului. Cealaltă, premiera, ca de altfel oricare spectacol care îi urmează, aparţine în întregime spectatorului....şi numai lui! Alegerile "europene", ale căror rezultate le întoarcem acum pe toate feţele, în încercarea de a pricepe ce ne rezervă viitorul, au fost repetiţia generală cu costume a politicii din România. Reuşită sau nereuşită?

Dacă participarea la vot a fost sub 30%, nereuşită. Dacă a fost între 30 şi 50%, acceptabilă. Peste 50%, extraordinară, aproape un miracol care poartă în el speranţa unei importante schimbări de relief în politica României.

Dacă participarea la vot a fost suficientă pentru a valida referendumul, Iohannis a obţinut o victorie care, ea singură, îi poate asigura următorul mandat la Cotroceni. Dacă referendumul nu va putea fi validat pentru cîteva procente, orice sub 5%, actualul preşedinte obţine o victorie morală şi va pleca de pe primul loc al grilei de start la prezidenţialele din iarnă. Alfel, orice rezultat echivalează cu o înfrîngere care îl aruncă pe Iohannis în mijlocul plutonului pretendenţilor, sau mai rău, îi pune în cîrcă un handicap, un deficit de credibilitate care ar putea să-i reducă drastic, dacă nu chiar să-i omoare, şansele de realegere.

Dacă pe primul loc, după numărul de voturi, se află lista PSD-ului, nimeni nu are de ce să se mire, prea tare. Întîmplarea şi completa inabilitate politică a opozanţilor săi i-au lăsat liber pe eşicherul politic, nu doar locul "rezervat de drept", cel al "stîngii", ci şi pe cel care a produs şi continuă să producă în Europa cele mai semnificative schimbări: cel al "populiştilor". Cameleonismul politic aproape perfect şi lipsa totală de inhibare în faţa a ceea ce reprezintă o flagrantă inconsistentă ideologică, sunt capabile să asigure PSD-ului porţia tradiţională de voturi de pe stînga şi o felie bunicică de pe "dreapta". Orice alt loc ocupat de PSD în această primă cursă electorală echivalează cu o înfrîngere, iar consecinţele ei vor fi drastice, atît pentru "supravieţuirea politică" a lui Dragnea, cît şi a actualului guvern al PSD-ului, aşa cum a prefigurat Iohannis. Singurul lucru care mai contează în această ecuaţie este diferenţa la care se aşează pricipalii urmăritori pe grila de finiş. Orice diferenţă în ecartul 5-8% poate fi clamată ca o victorie morală pentru ocupantul locului doi. Una dătătoare de speranţe pentru bătăliile viitoare. Dacă acest ocupant este PNL-ul, lupta pentru prezidenţiale, locale şi parlamentare, care abia acum intră în linie dreaptă, rămîne deschisă. Dacă ocupantul locului doi este oricine altcineva, indiferent la ce distanţă s-ar afla de primul loc, bătălia opoziţiei anti-PSD pentru restructurarea reliefului politic din România devine mult mai interesantă, dar şi foarte dificilă. Ea va trebui dusă împotriva redutei, adică de jos în sus, cu toate avantajele cedate adversarului. Victoria nu este imposilă, dar nici foarte probabilă şi, mai ales, cere o capacitate de luptă, de organizare şi dorinţă de victorie ieşite din comun, după cum cere sacrificii enorme de resurse, oameni şi timp. În sfîrşit, apariţia la sosire a unei ierarhii care aruncă alianţa PSD-Alde în afara unei majorităţi parlamentare ar fi o înfrîngere umilitoare pentru "social-democraţi", ar aduce partidul lui Tăriceanu aproape de irelevanţă şi ar fi o garanţie că lumea s-a hotărît în sfîrşit să pună capăt dominaţiei electorale a PSD-ului, un oximoron politic care se reprezintă pe sine, se ocupă doar de interesele oamenii lui de vîrf şi ale camarilelor sale locale şi deloc, ori foarte, foarte puţin, de problemele celor de la care îşi ia voturile.

Să auzim de bine şi....mai discutăm, după premieră!