Resturile organice şi plasticul, "vehicule" pentru speciile invazive

Antarctica, una dintre cele mai izolate şi fragile regiuni ale planetei, se confruntă cu o nouă ameninţare: sosirea speciilor marine non-native şi poluarea marină provenită de pe alte continente din emisfera sudică. Aceste riscuri sunt evidenţiate de un nou studiu publicat în jurnalul Global Change Biology, care sugerează că ecosistemele unice ale Antarcticii ar putea suferi schimbări semnificative în urma acestor invazii. Până de curând, oamenii de ştiinţă credeau că speciile non-native ajungeau în Antarctica doar din insule îndepărtate şi nepopulate ale Oceanului Antarctic. Cu toate acestea, cercetările recente indică faptul că aceste specii pot ajunge pe coastele Antarcticii din diverse părţi ale emisferei sudice, incluzând continentele sudice. Aceste specii non-native, transportate de obiecte plutitoare precum varecul (o algă de mari dimensiuni), lemne plutitoare, piatra ponce sau chiar deşeuri plastice, au potenţialul de a destabiliza ecosistemele fragile ale Antarcticii. Alga Durvillaea, un exemplu de varec, poate măsura peste 10 metri în lungime şi creează habitate similare pădurilor pentru o varietate de animale mici, pe care le transportă cu ea în călătoriile sale. Dacă aceste specii se stabilesc în Antarctica, pot provoca schimbări dramatice în structura şi funcţionarea ecosistemelor marine locale.

• Urmărirea pericolelor plutitoare

Cercetătorii au utilizat modelări oceanografice avansate pentru a simula mişcarea obiectelor plutitoare către Antarctica, bazându-se pe date despre curenţii de suprafaţă şi valuri din perioada 1997-2015. Rezultatele au fost alarmante: obiectele plutitoare au ajuns pe coastele Antarcticii în fiecare an al simulării. Acest "bombardament constant" de material plutitor - fie că este vorba de varec sau de sticle de plastic - reprezintă o ameninţare continuă pentru ecosistemele locale. Cele mai multe dintre aceste obiecte au fost depuse la vârful Peninsulei Antarctice, o regiune cu temperaturi oceanice relativ calde şi unde gheaţa este adesea absentă. Această regiune devine astfel un punct vulnerabil, favorabil instalării speciilor non-native.

• Gheaţa de banchiză, ultima linie de apărare

Gheaţa de banchiză a Antarcticii a jucat un rol crucial în protejarea continentului de invaziile biologice, acţionând ca o barieră naturală care împiedică stabilirea speciilor non-native. Cu toate acestea, cercetările subliniază faptul că dimensiunea banchizei s-a redus dramatic în ultimii ani. Dacă această tendinţă continuă, Antarctica ar putea deveni mult mai vulnerabilă la colonizarea de către specii non-native, cu consecinţe potenţial devastatoare pentru biodiversitatea locală. Studiul subliniază necesitatea urgentă de a monitoriza şi proteja ecosistemele Antarcticii în faţa acestor ameninţări emergente. Pe măsură ce clima globală se încălzeşte şi activitatea umană continuă să influenţeze mediul natural, riscurile pentru regiunile izolate şi delicate precum Antarctica cresc exponenţial. Protejarea acestui continent unic necesită o cooperare internaţională sporită şi măsuri proactive pentru a preveni invaziile biologice şi a reduce poluarea marină, asigurând astfel conservarea biodiversităţii şi a funcţiilor ecologice ale Antarcticii pentru generaţiile viitoare.