România îndeplineşte trei din cele cinci criterii de convergenţă

România îndeplineşte trei din cele cinci criterii de convergenţă (criteriile de la Maastricht), respectiv valoarea deficitului bugetar consolidat, datoria publică globală şi fluctuaţiile cursului de schimb, a afirmat, vineri, economistul şef al Băncii Naţionale a României, Valentin Lazea, citat de Rompres. În privinţa deficitului bugetar consolidat (sub 3% din Produsul Intern Brut, conform criteriilor de la Maastricht), România a înregistrat în 2007 o valoare de 2,5% din PIB, iar Guvernul îşi propune ca în 2010 valoarea deficitului structural să ajungă la 0,9 % din PIB. În cazul datoriei publice totale, ţara noastră a înregistrat anul trecut o valoare de 13% din PIB, în condiţiile în care criteriile de la Maastricht impun un prag de 60% din PIB. Valentin Lazea a arătat că în ceea ce priveşte fluctuaţiile cursului de schimb (plus-minus 15% din valoarea de referinţă, conform criteriilor de convergenţă), România îşi propune să intre în Mecanismul Ratelor de Schimb II în perioada 2011-2012, dar şi la ora actuală abaterile de la această valoare nu au depăşit pragul de 15 procente. El a arătat că problemele României sunt legate de rata inflaţiei - 6,6% la sfârşitul anului 2007, valoare ce depăşeşte nivelul de referinţă de 2,8%. "La acest capitol nu ne încadrăm, dar veste bună este că din 2007 nu mai suntem codaşi, ci facem parte din plutonul ţărilor din Europa de Est şi suntem devansaţi de state precum Bulgaria, Lituania sau Estonia", a spus Valentin Lazea, precizând că şi la nivel mondial dintre toate economiile emergente numai Brazilia şi Tailanda au reuşit ca în 2007 să nu depăşească ţinta de inflaţie. Totuşi, a adăugat el, în prima jumătate a lui 2007, în România aşteptările în materie de inflaţie au depăşit şi cele mai optimiste previziuni, lucru datorat într-o mare măsură atractivităţii pe care ţara noastră a avut-o în rândul investitorilor străini, dar şi unor factori interni precum excedentul bugetului consolidat şi stabilitatea preţurilor volatile.

Ulterior, a explicat Lazea, situaţia financiară critică din plan internaţional a determinat o retragere a investitorilor din ţările emergente, lucru care, alături de o serie de slăbiciuni interne ale României şi faptul că 2007 a fost un an agricol secetos, a generat o creştere a inflaţiei de la 4% la 6,8% spre sfârşitul anului trecut. În ceea ce priveşte vulnerabilităţile interne ale României, economistul şef al BNR a menţionat faptul că volumul exporturilor l-a devansat pe cel al importurilor şi modul agresiv în care băncile comerciale au extins creditul neguvernamental, la care se adaugă şi faptul că peste 54% din valoarea acestui credit este denominat în valută. La nivelul ultimului criteriu de convergenţă - nivelul dobânzilor pe termen lung - Valentin Lazea a spus că în 2007 el era de 7,1%, faţă de valoarea de referinţă de 6,4% şi a explicat că evoluţia lui în perioada următoare este strâns legată de rata inflaţiei. Nu în ultimul rând, economistul şef al BNR a atras atenţia că România se confruntă cu o problemă şi în ceea ce priveşte deficitul extern şi îndatorarea externă, cauzele constând în aprecierea nesustenabilă a ratei de schimb şi în faptul că balanţa comercială a fost afectată de importurile mari de produse alimentare şi autoturisme. Valentin Lazea a explicat că o serie de servicii importante - precum turismul şi transporturile - adaugă deficit la deficitul de cont curent, ceea ce este un caz unic la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Totodată, a adăugat el, deşi în România a intrat valută datorită lucrătorilor români din străinătate, nu este de neglijat nici valuta care a ieşit din ţară din cauza cetăţenilor străini care lucrează în România.

Potrivit lui Lazea, datoria externă a atins, în 2006, 37,8 miliarde de euro, dar ceea ce este şi mai îngrijorător este ritmul de creştere al acesteia - 32,5% mai mult decât la sfârşitul anului 2006. El a mai afirmat că această creştere este atribuită în primul rând sectorului privat, astfel încât cea mai mare parte a ajustărilor trebuie să vină dinspre sectorul privat, fără ca aceasta să însemne că sectorul public nu trebuie să-şi asume şi el responsabilitatea.