Românilor le creşte rapid temperatura

Atât de repede, încât institutele de cercetare de piaţă nu au reuşit încă să măsoare nimic. Dar semnalele sunt evidente. Iar seismografele reacţionează. Românii au devenit extrem de sensibili şi bănuitori legat de vizita lui Macron în România. S-au săturat până peste cap de război şi vor o soluţie. Sunt din ce în ce mai atinşi la buzunar şi stau să explodeze. Şi simt instinctiv că îi paşte economia de război. Să le luăm pe rând.

Românilor nu le place deloc faptul că preşedintele Republicii Franceze vine în România ca la el acasă. Ca într-o simplă vizită de lucru într-un arondisment din Paris. Fără protocolul cu care suntem obişnuiţi. Din acest punct au fost generate nu numai în presă, ci şi în rândul populaţiei, o serie întreagă de speculaţii referitoare la desantarea lui Macron în Dobrogea. Că acesta l-ar fi ocolit dinadins pe preşedintele României. Care, de nervi, ar fi plecat la o întâlnire externă, făcând rocada, o rocadă neconstituţională, cu premierul. Şi trimiţându-l pe acesta să asiste cu urechile legate la conversaţiile iniţiate de preşedintele Republicii cu militarii săi. Desigur, în limba franceză. Al doilea scenariu, care ieri s-a bucurat de multă credibilitate în rândul românilor, a fost că nu este deloc întâmplătoare proiectata vizită a reprezentanţilor celor trei grei din Europa, Franţa, Germania şi Italia, la Kiev, în vederea unei întâlniri fulger cu Zelenski. Că intenţia acestora, dincolo de formulele protocolare care vor fi utilizate, dincolo de asigurările formale de susţinere în războiul împotriva invadatorilor ruşi, este să negocieze un compromis. Desigur, pe seama suveranităţii naţionale a Ucrainei. Iar orice compromis nu poate fi realizat altfel, din motive obiective, decât prin cedarea către Putin a ceea ce el deja a cucerit. Şi, pornind de la această premiză, din nou în rândul opiniei publice s-au produs puternice reverberaţii. În sufletul lor, românii vor pace, se tem de război, se tem cu adevărat de un atac rusesc, şi aceasta în ciuda tuturor asigurărilor legate de apartenenţa noastră la NATO. Şi cu toată compasiunea dovedită faţă de refugiaţii ucraineni, nu prea le pasă românilor dacă ocupanţii ruşi îşi iau sau nu prada pentru care s-au luptat. Iar declaraţiile de ieri ale şefului NATO, cum că lui Zelenski ar trebui să i se livreze masiv armament greu, le-au intrat acestora pe o ureche şi le-au ieşit pe cealaltă. Fără să lase urme. Un seismograf sensibil, cum este presa sau, mă rog, o parte a presei, sau cum este PSD, care joacă cu relativ succes rolul unui partid apropiat de popor, mai indică faptul că buzunarele românilor au făcut implozie de prea mult vid, şi că aceştia mai stau puţin şi bubuie. Şi, în fine, este cât se poate de evident că populaţia noastră se teme ca dracul de tămâie de instaurarea economiei de război. Pe care cel mai adesea o asimilează cu cartelele pentru alimente. Iar Emmanuel Macron tocmai a vorbit despre trecerea pe picior de război a economiilor europene. Şi ce se întâmplă dacă le creşte rău de tot românilor temperatura? Cum reacţionează clasa politică?

În primul rând, ar trebui să li se explice conaţionalilor noştri că nu este deloc sigur că demersul celor trei grei europeni la Kiev are drept obiectiv fezandarea liderului ucrainean, în vederea determinării acestuia să accepte cedarea de teritorii în schimbul păcii. Chiar dacă realitatea de pe teren nu prea este favorabilă alianţei NATO. Federaţia Rusă mai are puţin şi îşi încheie ofensiva în Lugansk, securizând practic întreg Donbasul şi consolidându-şi linia de legătură nu numai cu Crimeea, ci cu întreaga coastă a Mării Negre. Iar Ucraina, sub o blocadă totală, nu mai are cum să supravieţuiască pe termen lung fără o susţinere mult mai masivă a statelor NATO şi UE, decât cea de care a beneficiat până în prezent. Dacă este necesar ca acest război să fie prelungit şi escaladat, până la punctul în care poate fi declanşată o contraofensivă, la capătul căreia Rusia să fie înfrântă, atunci cei care susţin că apără independenţa acestui stat trebuie să se angajeze în acţiuni mult mai hotărâte, mult mai costisitoare şi, în acelaşi timp, mult mai riscante. Deci nu este deloc sigur că demersul celor trei conducători de state va fi acela de a înmuia coloana vertebrală a apărării Kievului împotriva invaziei ruse. Numai că românilor le convine să se amăgească, crezând acest lucru. Şi ignorând cu desăvârşire declaraţiile şefului NATO.

Acelaşi derapaj psihopolitic şi în ceea ce priveşte desantul lui Macron la Kogălniceanu. Ca dovadă, iată că azi se pune capacul peste oala speculaţilor de ieri. Astăzi, preşedintele Klaus Iohannis se întâlneşte cu preşedintele Macron. Asta înseamnă că totul ar fi în ordine. Dacă şi numai dacă nu introducem în ecuaţie şi dorinţa expresă a Republicii Franceze de a obţine cele mai bune condiţii, prin susţinerea statului român pentru marele contract al celor trei corvete, contract câştigat de Franţa în urma unei licitaţii. Şi aici apar susceptibilităţi. Şi aici nervii românilor sunt întinşi la maximum. Pentru că plătim bani grei pentru o flotă militară iluzorie, într-o Mare Neagră care, peste trei-patru ani, când vom avea corvetele, este posibil să fie nimic mai mult decât un lac rusesc.

PSD, care este cel mai calificat partid seismograf, simte din ce direcţie bate vântul şi simulează din răsputeri, utilizându-şi întreaga inventivitate, preocuparea faţă de starea materială a românilor, lansând în plan public promisiuni peste promisiuni, rostite în fraze niciodată duse până la capăt, dar de natură să le arate cetăţenilor că cineva are grijă şi de pensionari, şi de copii, şi de cei cu salariul minim, şi de plata facturilor la energie sau a preţului carburanţilor. Asta în timp ce, în Parlament, acelaşi partid a votat cu toate mâinile ridicate creşterea salariilor bugetarilor, mai modest în ceea ce priveşte dascălii şi alte categorii defavorizate, după care a ridicat din umeri şi a prorogat aplicarea legii. Astfel de simulări sunt cu duiumul. Ultima se referă chiar la supraimpozitarea proprietăţilor. În felul acesta, PSD încearcă să ia ce se poate lua dintr-un electorat debusolat, care nu mai înţelege nimic, marcat de tendinţe din ce în ce mai accentuat suveraniste, dar pe care şi le manifestă şi valorifică într-un mod extrem de confuz.

În zilele următoare, sociologii ar trebui să ne spună ce se întâmplă până la urmă, atunci când românilor le creşte rapid şi ireversibil temperatura.