Rusia aşteaptă investiţiile de capital românesc

• (Interviu cu Excelenţa Sa, Alexander Churilin, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România)

Reporter: Excelenţă, la ce nivel se situează investiţiile ruseşti în România şi relaţiile comerciale bilaterale? Care ar putea fi prognozele pentru viitor? În ce ramuri indus­triale ale României sunt reprezentaţi investitorii ruşi şi ce alte domenii ar mai putea fi atractive pentru aceştia?

Alexander Churilin: Colaborarea în domeniul investiţiilor este o componentă importantă a relaţiilor bilaterale. Pentru partea noastră este vorba despre sume foarte importante, cu 9 zerouri în echivalent dolari. Companiile Lukoil, Mechel, Compania Metalurgică de Ţevi (TMK) , Uralmash, Russkii Aluminii, sunt angajate activ în dezvoltarea industriei petrochimice româneşti, a metalurgiei şi construcţiilor de maşini. Inginerii ruşi şi români, tehnicienii şi muncitorii rea­lizează împreună produse competitive la nivelul exigenţelor actuale ale pieţelor externe. În acelaşi timp, întreprinderile se modernizează continuu, s-au îmbunătăţit condiţiile de muncă, salariile sunt bune, se rezolvă cu succes problemele de mediu. Companiile ruseşti oferă locuri de muncă pentru mii de cetăţeni români, contribuie în mod semnificativ la bugetele de stat şi municipale. Şi alte companii ruseşti sunt dispuse să colaboreze cu partenerii români. De exemplu, este interesată în realizarea de proiecte în domeniul energiei electrice, livrarea şi tranzitului de energie, producţia de energie electrică etc. Ar trebui să ne gândim împreună la ceea ce s-ar putea face pentru a sprijini participarea reciprocă la procesul de privatizare din cele două ţări. Sau, un alt domeniu de colaborare - firmele din Rusia ar putea participa la modernizarea şi reconstrucţia unor obiective din România, iar firmele româneşti - la construirea de locuinţe în Rusia, de spaţii pentru birouri şi alte obiective. Astfel de proiecte presupun investiţii mari. Noi, de multă vreme, adresăm mediului de afaceri românesc invitaţia de a stabili legături directe cu subiecţii din Federaţia Rusă. Potenţialul economic al colaborării interregionale poate fi utilizat cu foarte mare succes, în mod reciproc avantajos. Regiunile reprezintă o piaţă imensă, iar unii subiecţi ai Federaţiei sunt mai mari decât o serie de state europene. Aici ar putea face mai mult şi băncile şi Camerele de Comerţ şi Industrie din ambele ţări. De altfel, ca să fim corecţi, şi Rusia are de asemenea dreptul să spere în investiţiile de capital românesc. Legat de aceasta, aş dori să fac câteva menţiuni privind problemele legate de comerţ. În ultimii şase ani volumul schimburilor comerciale dintre Rusia şi România a crescut continuu. Ritmul de creştere al exporturilor româneşti l-a depăşit pe cel al exporturilor ruseşti. În anul 2008 volumul schimburilor comerciale a crescut până la nivelul de aproape 6 miliarde de dolari, iar exportul românesc a crescut până la aproape 900 milioane de dolari. Pentru noi aceste cifre sunt îmbucurătoare. Desigur, criza economico-financiară mondială a avut un impact semnificativ asupra relaţiilor comerciale ruso-române. Potrivit rezultatelor din prima jumătate a anului 2009, volumul schimburilor de mărfuri a scăzut. Cred totuşi că odată cu ieşirea din criză, schimburile comerciale reciproce vor creşte din nou - ambele părţi sunt interesate să realizeze schimburi reciproce de mărfuri.

Reporter: În opinia dumneavoastră, investitorii ruşi întâmpină anumite obstacole în realizarea de investiţii în România?

Alexander Churilin: Există asemenea lucruri. Investitorii ruşi se confruntă în România cu unele obstacole. Aceasta, desigur, afectează atractivitatea investiţiilor în România pentru mediul nostru de afaceri, reducând considerabil potenţialul său investiţional. De exemplu, într-o astfel de mlaştină birocratică s-a înecat un proiect promiţător de reabilitare a Centralei Termoelectrice de la Doiceşti, de către un cunoscut şi puternic holding din Rusia. Pentru toţi este clar că o bază energetică sigură stimulează creşterea activităţii economice din zona aferentă. Păcat că acest proiect nu a funcţionat. De altfel acesta nu este un caz izolat.

Reporter: Cum au evoluat în opinia dumneavoastră relaţiile diplomatice ruso-române după numirea dumneavoastră ca ambasador al Federaţiei Ruse în România?

Alexander Churilin: În evoluţia relaţiilor noastre există un progres evident, în special în domeniul comercial-economic, cultural şi ştiinţific. Cu toate acestea, există şi derapaje. Îmi doresc ca relaţiile noastre să se bazeze pe un fundament istoric unic, să cunoască o dezvoltare constantă şi continuu ascendentă. Noi îi cunoaştem bine pe români, ne sunt simpatici şi nimeni de la noi nu vede în ei nişte duşmani. În timpul vizitelor pe care le-am făcut prin ţară, m-am convins că există o atitudine prietenoasă faţă de Rusia, o dorinţă sinceră de menţinere şi dezvoltare a colaborării tradiţionale.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră în problema construirii gazoductului ? Va putea fi realizat proiectul?

Alexander Churilin: După depăşirea crizei economice, nevoile energetice ale Europei vor creşte cu certitudine. Ele vor trebui să fie satisfăcute. Pe această temă există numeroase idei, inclusiv cele legate de sursele neconvenţionale de energie. Cred că gazele vor continua totuşi să rămână o sursă importantă de energie pentru încă o lungă perioadă de timp. În altă ordine de idei, proiectul , după cum se spune, nu dispune deocamdată de o bază sigură de resurse. Nu este complet clară nici problema surselor sale de finanţare. În plus, se pare că cele mai interesate în realizarea sa sunt ţările de tranzit. Toate acestea, desigur, ar putea afecta realizarea practică a proiectului . Dar vom trăi şi vom vedea.

Reporter: În viitor ar putea fi posibilă intrarea pe piaţa românească a rus prin cumpărarea, de exemplu, a companiei ?

Alexander Churilin: este prezent pe piaţa românească. Acesta livrează aici aproximativ 5-6 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Gazele noastre tranzitează teritoriul românesc către Bulgaria, Turcia, Grecia şi Macedonia. Pentru acest tranzit partea română primeşte anual taxe importante. Dar despre planurile curente ale cel mai bine ar fi să vă interesaţi la conducerea sa. În ceea ce priveşte viitorul , această întrebare trebuie pusă Guvernului României.

Reporter: Recent aţi declarat că în Caucaz miroase , deşi respingeţi ideea unui nou conflict ruso-georgian. Aţi condamnat ţările care au furnizat arme în Georgia, iar România este una dintre ele. În acest sens România este ostilă Moscovei?

Alexander Churilin: În primul rând să precizăm terminologia. Nu a existat nici un conflict ruso-georgian. A fost un atac mişelesc al forţelor georgiene asupra populaţiei din Osetia de Sud şi a forţelor de menţinere a păcii. Întrucât prin acordul de la Dagomys din 1992, cu privire la principiile de soluţionare paşnică a conflictului georgiano-osetin, Rusiei i-a fost încredinţată misiunea de menţinere a păcii, a trebuit să intervenim şi să obligăm Georgia să accepte pacea. Forţele de menţinere a păcii, prin definiţie, nu sunt parte în conflict. Există informaţii cu privire la livrările de armament şi tehnică militară pentru Georgia şi după evenimentele din august a anului trecut. Aceasta, desigur, alimentează tensiunile din regiune. Nu avem nici o informaţie în prezent cu privire la vânzările de arme româneşti. Nu cred că cineva de la Bucureşti este interesat în subminarea stabilităţii din Caucazul de Sud, mai ales că printre observatorii UE există şi personal românesc.

Reporter: Pentru a nu se mai repeta conflictul din Caucaz, Duma de Stat a Rusiei a dat trupelor ruseşti posibilitatea de a interveni pe teritoriul altor state în care trăiesc cetăţeni ruşi. Aveţi date privind posibilitatea că situaţii similare celor petrecute în Abhazia şi Osetia de Sud s-ar putea repeta în spaţiul post-sovietic? Este posibilă repetarea conflictului în alte ţări?

Alexander Churilin: Ne îngrijorează în continuare situaţia din Caucazul de Sud. Am dori să sperăm că lecţia primită de regimul Saakaşvili i-a fost folositoare. Totuşi, caracterul imprevizibil şi necontrolabil al elitei de la Tbilisi este bine cunoscut, aşa că soldaţii noştri din Osetia de Sud şi din Abhazia sunt mereu în alertă. Totuşi, noi nu intenţionăm să ne batem cu vecinii. Este cu totul altceva faptul că evenimentele din august 2008 au evidenţiat necesitatea introducerii unor amendamente la Legea apărării. Pentru anumite sarcini ale forţelor armate (respingerea unei agresiuni împotriva Federaţiei Ruse, protejarea integrităţii teritoriilor sale şi îndeplinirea obligaţiilor internaţionale) se propune adăugarea de noi funcţii legate de utilizarea operativă a trupelor noastre în afara teritoriului Rusiei, inclusiv în cazul unui atac asupra forţelor noastre dislocate în străinătate, de protejare a cetăţenilor noştri, de a lupta împotriva pirateriei şi într-o serie de alte cazuri. Noi construim statul de drept, aşa că procedura unei soluţii atât de responsabile, cum este cea a folosirii trupelor în străinătate ar trebui să fie atent elaborată şi perfectată legislativ, cu luarea obligatorie în considerare a provocărilor moderne. De altfel, amendamentele nu au intrat deocamdată în vigoare, aflându-se în curs de examinare la Duma de Stat. Îmi amintesc că, din cauza unui pericol, SUA au ocupat Grenada, iar paraşutiştii israelieni au luptat pentru compatrioţii lor aflaţi în primejdie în Uganda. Deciziile în forţă nu reprezintă opţiunea noastră, dar iniţiatorii provocărilor anti-ruse ar trebui să ştie că îi aşteaptă un răspuns rapid şi dur .

Reporter: Cum priveşte Rusia schimbările social-politice care au avut loc în Republica Moldova şi apropierea acestei republici de România?

Alexander Churilin: Situaţia din Moldova este departe de a se fi cristalizat definitiv. Pasiunile politice, de asemenea, nu se liniştesc. Dorim poporului moldovean să depăşească cât mai repede criza.

Reporter: Prezenţa unor baze militare americane şi posibila amplasare de scuturi anti-rachetă pe teritoriul ţării noastre (în viitor) sunt considerate în Rusia ca o ameninţare?

Alexander Churilin: Vă referiţi la exerciţiile trupelor americane de la baza din Dobrogea? Sincer să fiu, nu înţeleg motivele creării unei baze militare americane la Marea Neagră. Statele Unite au puncte de sprijin, inclusiv în Germania şi Italia, şi prin alte locuri. Posibilele consecinţe ale amplasării unor obiective militare la frontierele străine, de asemenea, se cunosc bine şi acolo - din cauza unei unităţi sovietice de pregătire militară din Cuba, era foarte aproape riscul să apară o nouă "criză cubaneză". Dar, slavă Domnului, vremurile s-au schimbat, "războiul rece" a fost dat uitării, în jurul plajelor din Florida nu există formaţiuni de ale noastre, în schimb a apărut punctul de sprijin al SUA în apropierea staţiunilor caucaziene. De altfel, îmi amintesc că înainte Bucureştiul a fost împotriva amplasării de trupe străine pe teritoriul său. Să fi crescut acum ameninţarea la adresa securităţii României în aşa măsură, încât aceasta are nevoie de o prezenţă militară străină permanentă? Acum, cu privire la scuturile anti-rachetă. Din câte am înţeles nu a fost demonstrată siguranţa absolută a mijloacelor anti-rachetă. Deocamdată nu a existat nici un fel de discuţie practică despre desfăşurarea lor în Balcani. Totuşi, nici o intrigă militară de la frontierele noastre, nu ne este indiferentă.

Reporter: Excelenţă, vă mulţumim!