RUSIA - ÎNAINTEA INTRĂRII ÎN OMC: Americanii cer reforme, autorităţile de la Moscova ridică pretenţii

După trei zile de negocieri la Paris, Gherman Gref, ministrul rus al economiei, şi-a exprimat, în sfîrşit, încrederea că Moscova va semna acordurile cu UE şi SUA în privinţa intrării în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) pînă la sfîrşitul anului 2004. Experţii ruşi nu exclud, însă, ca acordul cu UE să poată fi realizat chiar în aceste zile, ceea ce ar reprezenta o excelentă uvertură la summit-ul UE-Rusia, consacrat întregului complex de probleme legate de extinderea Europei.

Semnarea protocolului similar între Rusia şi SUA face obiect separat. Pe americani, de pildă, îi nelinişteşte din cale-afară protecţia proprietăţii intelectuale. Rusia rămîne, deocamdată, după China, cel mai abil "pirat" în producţia de CD-uri contrafăcute audio şi pentru calculatoare.

Moscova a început să bată pentru prima oară la uşa OMC în anul 1993, cînd această organizaţie încă se mai numea Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Ţara se afla în faţa unei dure dileme: ori să rămînă în afara OMC şi să-şi ţină producătorul autohton în spatele "cortinei de fier" a măsurilor protecţioniste, ori să poarte un dialog în vederea intrării în acest club mondial al comerţului. Pentru aceasta trebuia să-şi adapteze economia născută în condiţiile conducerii centralizate la cerinţele de piaţă ale OMC. Aşa cum reiese din experienţa altor ţări, procesul este de durată şi, cu cît ţara e mai vastă, cu atît perioada necesară reorientării economice e mai mare. Destul de multe ţări ale fostei URSS - printre care Republica Moldova, Georgia, Kirghistanul şi cele trei state baltice - au devenit membre ale OMC.

Lista cerinţelor UE faţă de Rusia, care i-ar fi deschis acesteia uşa spre OMC, este impresionantă - de la majorarea preţurilor interne la gazele naturale pînă la reducerea taxelor de import la mărfurile de interes pentru consumatorii europeni. UE încearcă, de asemenea, să obţină un larg acces la pieţele ruseşti de servicii bancare şi telecomunicaţii. În replică, Moscova insistă pentru o perioadă de tranziţie în care să-şi poată "proteja" ramurile autohtone ale industriei, cărora le va fi greu să ţină piept, din mers, presiunii concurenţilor occidentali. Această poziţie nu este nicidecum unică. Multe ţări care candidează la intrarea în OMC au insistat şi au obţinut de la această organizaţie nişte păsuiri. Răgazul dorit ar putea fi folosit - după părerea Guvernului, de către producătorii ruşi pentru modernizare, îmbunătăţirea calităţii mărfurilor şi scăderea preţului de cost al acestora.

În ultimă instanţă, rezultatul intrării Rusiei în OMC va depinde de două lucruri - de rabatul pe care acest stat îl va putea obţine de la UE şi SUA, şi de ceea ce va reuşi el să facă pînă la sfîrşitul perioadei de tranziţie.

Cît despre OMC, aceasta trebuie să se aştepte şi la nişte pretenţii din partea Rusiei. Moscovei, de exemplu, nu-i prea este pe plac faptul că această organizaţie mondială devine tot mai dependentă de trei-patru ţări lidere. Cu cît acest grup va încerca să-şi impună mai mult influenţa, cu atît mai mare este probabilitatea ca OMC să fie ameninţată de paralizie, consideră economiştii ruşi.