Sacul gol de îngrăşăminte - povara agricultorului

Recolta bună de cereale şi reducerea comercială acordate de guvernanţi combinatelor chimice pentru achiziţia gazului din producţia internă au dublat cantitatea de îngrăşăminte chimice absorbite de agricultură în primul semestru al anului curent.

Şocul declanşat de dublarea preţului îngrăşămintelor chimice, ce a forţat agricultorul român să utilizeze poate cele mai reduse cantităţi de subs­tanţă activă la hectar din întreaga Uniune Europeană, pare că a trecut.

Cantitatea de substanţă activă utlizată de agricultori a crescut, anul acesta, în medie, de la 30 de kg la hectar, la 50 - 60 de kg, ca urmare a discounturilor oferite producătorilor agricoli de către combinatele chimice, precum şi datorită menţinerii preţurilor în frâu, atât la îngrăşămintele chimice pe bază de uree cât şi la cele pe azot.

"În numai cinci luni de zile, agricultura românească a aborbit o cantitate aproape dublă de compuşi chimici furnizaţi de combinatele chimice faţă de perioada similară a anului 2007", ne-a declarat Marian Milea, preşedintele Organizaţiei Patronale "Nitrofosfor".

Faptul că agricultura, în mare parte invadată de importurile de îngrăşăminte, şi industria chimică, s-au regăsit se datorează, potrivit lui Milea, reducererii comerciale de care au beneficiat, timp de şase luni, combinatele chimice cu statut interuptibil de la stat.

Mai exact, în perioada februarie - iulie, pentru cele cinci combinate chimice cu statul interuptibil (n.n. lucrează tot timpul anului), Guvernul a acordat un discount de 40 de dolari pentru achizţia la o mie de metri cubi de gaze din producţia internă, ceea ce a permis combinatelor să nu majoreze preţurile.

Întrucât gazele naturale reprezintă materia primă cu o pondere de circa 70% din costurile de producţie a îngrăşămintelor, mai multe combinatele ale "Nitrofosfor" şi-au sporit vânzările considerabil, iar agricultura noastră dă semne de revenire, mai ales în condiţiile în care o bună parte din soluri şi-au pierdut din randament, ca urmare a utilizării excesive.

Astfel, potrivit "Nitrofosfor", în comparaţie cu perioada februarie -iunie 2007,

livările către agricultori ale combinatului Amurco SRL Bacău au crescut de la 25.000 tone de uree la 42.000 de tone, în timp ce, livrările combinatului din Târgu Măgurele, SC Donau Chem, au crescut de la 40.000 de tone de uree la 65.000 de tone.

În ciuda acestui progres, în care agricultorii români au ajuns să folosească circa 50 de kg de substasţă activă la hectar, la acest capitol agricultura noastră rămâne deficitară.

Rapoartele "Eurostat" arată că, la noi în ţară se produc de două ori mai puţine cereale la hectar decât în Occident.

Agriculturile performante din Occident utilizează la hectar, circa 200 de tone de îngrăşăminte.

Chiar şi în agricultura noastră, dinainte de Revoluţiei se foloseau circa 100 de kg la hectar.

Vulpe Traian, directorul general executiv al Federaţiei Patronale din Industria Chimică şi Petrochimică, ne-a precizat că agricultorii nu sunt suficient sprijiniţi financiar de către stat şi preferă îngrăşămintele din import care sunt mai ieftine.

Atât Marcel Cucu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, cât şi Ştefan Nicolae, preşedintele Federaţiei "Agrostar" susţin că singura soluţie pentru a rezista la evoluţia preţului la îngrăşăminte şi pentru a practica o agricultură modernă, cu randament ridicat, o reprezintă acordarea

unei subvenţii sau a unor cupoane speciale pentru achiziţia de îngrăşăminte.

La ora actulă, sacul de îngrăşăminte de uree costă între 75 şi 90 lei în timp ce, sacul de azotat de amoniu circa 70 - 75 de lei.

Marian Milea a subliniat că pentru menţinerea preţurilor la îngrăşămintele chimice este necesar ca Guvernul să acorde combinatelor cu statut interuptibil şi pentru ultimul trimestru al anului curent discountul de 40 de dolari.

În caz contrar o majorare a preţurilor îngrăşămintelor chimice pare inevitabilă, mai ales în condiţiile în care, campania agricolă de toamnă bate la uşă.

Iar agricultura noastră va reveni la practicile cu care ne-au obişnuit: producţie mică la hectar şi soluri din ce în ce mai uzate.