Saxo Bank: Dolarul va cădea după creşterea dobânzii în SUA

Pieţele au ajuns la un consens general că Rezerva Federală va creşte dobânda în decembrie şi că această decizie va determina creşterea dolarului american spre noi valori, apropiate de o paritate cu euro - o valoare similară cu cea din anul 2000, când am avut un maxim al crizei industriei IT, arată Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank, într-un raport transmis ieri.

Însă domnia sa consideră: "Cu toate acestea, avem motive serioase să fim ceva mai sceptici. Dolarul a crescut, într-adevăr, în prima zi de creştere de dobândă la cinci din cele şase cicluri în care am avut salturi de dobândă. Puterea dolarului pare să fie, însă, invers proporţională cu direcţia dobânzilor din SUA".

Potrivit analistului Saxo Bank, confuzia este creată de statutul dolarului de valută globală: "Mai mulţi dolari sunt în circulaţie în afara Statelor Unite decât în interiorul lor. Când Rezerva Federală creşte, dobânda reduce, în mod simultan, potenţialul de creştere economică pentru restul lumii. Pentru a contracara acest efect, dolarul trebuie slăbit pentru a reechilibra balanţa. Preţul banilor creşte, în timp ce costul ratei de schimb scade, ceea ce produce, evident, un moment de cotitură.

Lumea este dependentă de dolarii americani într-un mod inimaginabil. Eu numesc asta «economie primitivă» - un model în care nimeni nu beneficiază în urma unui dolar mai puternic. Nici măcar Banca Centrală Europeană, ca instituţie".

Global privind, 70% dintre toate schimburile valutare se întâmplă în dolari SUA şi 60%-70% dintre toate datoriile publice emise de la începutul crizei financiare (2007/2008) au fost în USD, conform raportului citat. Mai mult, majoritatea mărfurilor sunt tranzacţionate în dolari. În realitate, majoritatea asseturilor vulnerabilităţilor şi cash flow-urilor sunt denominate în dolari.

Pe măsură ce dolarul se întăreşte, se reduce preţul mărfurilor, notează Saxo Bank, adăugând: "Preţuri mai joase la mărfuri se traduc prin pieţe emergente mai slabe, odată cu reducerea exporturilor din ţările producătoare de energie - automat şi a importurilor venite din SUA şi Europa. Asta reduce surplusul pe care îl investeau, de obicei, în asseturi americane.

Profiturile Chinei şi ale statelor exportatoare de energie au fost, în mod tradiţional, investite în SUA şi parţial în Europa. Studiile au arătat că asta a jucat, în schimb, un rol important în păstrarea dobânzii la nivel global la un prag cu 100 bps mai jos decât în scenariul menţionat înainte. Aşadar, dobânda actuală este cu 1% mai jos fără banii proveniţi din Orientul Mijlociu, Norvegia şi China.

Ce e interesant este că actuala versiune a creşterii de dobândă a generat deja o creştere a valorii banilor de peste 100 bps (puncte de bază). De când am atins nivelul inferior al ciclului de dobândă - în iunie/iulie 2014 - titlurile au crescut cu 700 bps sau chiar s-au dublat, până la 1400 bps.

Între timp, gradul cel mai scăzut acordat investiţiilor - BBA - a crescut cu 100 bps sau 1% în profit.

Preţul banilor a crescut în ultimele 18 luni înainte ca Banca Federală să acţioneze în vreun fel. Asta a creat o stare favorabilă unui dolar mai puternic şi, pe perioada ultimilor trei ani, am avut o marjă mai extinsă a datoriilor denominate în dolari care au afectat economiile dependente de USD".

Steen Jakobsen opinează că dolarul puternic reduce creşterea şi preţurile mărfurilor şi creşte costurile de rambursare ale celor 57 trilioane de dolari împrumutaţi la nivel global în acest moment, de la începutul crizei financiare: "Am avut o creştere economică modestă de când a început criza. Dar creşterea pe care am avut-o a fost, în principal, finanţată de datorie, pentru că am înregistrat niveluri scăzute record de productivitate şi inovaţie coroborate cu o demografie în scădere. În acest context, e important să înţelegem cei doi factori care determină creşterea economică: trendul demografic şi productivitatea.

Răspunsul lumii la încetinirea ritmului de creştere globală şi la scăderea încrederii consumatorului a fost să reducă dobânzile pentru a crea «bani ieftini». Problema e că banii ieftini creează o alocare proastă a resurselor şi o structură nesustenabilă de avantaje, în afară de investiţii, ceea ce afectează şi productivitatea.

Acum suntem într-un moment în care Rezerva Federală începe un proces de normalizare a politicii monetare. Asta se va întâmpla, cel mai probabil, la întâlnirea din decembrie sau în primul trimestru al anului viitor. În practică, normalizarea e implementată via dobânda cheie a Băncii şi e un semnal că perioada dobânzilor reduse se apropie de sfârşit.

Mulţi spun că piaţa poate acomoda dobânzi mai mari. Luate împreună, vom avea creşteri de 25 bps, până la maximum 75 bps. Dar daţi-mi voie să fiu un pic mai îngrijorat.

Lucrez în piaţa financiară din 1989. În cariera mea am trecut prin trei creşteri de dobândă venite din partea Rezervei Federale. Aproximativ 70-80% dintre traderii activi acum în lumea întreagă nu au experimentat aşa ceva. Nu cred că creşterea dobânzii va trece aşa de lin cum cred analiştii şi băncile centrale.

Dar, odată ce artificiile se aprind, e foarte important să cunoaştem istoria şi să vedem relaţia inversă dintre creşterea dobânzii şi a dolarului. Voi pleca, totuşi, de la premisa că dolarul va creşte în dcembrie şi va impulsiona economia globală".

Raportul citat mai arată un alt lucru interesant despre creşterea dobânzii Fed: asseturile de la care se aşteaptă cele mai mari profituri sunt... mărfurile şi pieţele emergente!

"Ironia este că, dacă nu se repetă povestea cu un dolar mai slab, atunci vom şti cu siguranţă care vor fi urmările: recesiune globală, preţuri mai mici la mărfuri, deflaţie. Numai că de data asta se va întâmpla la nivel global, nu doar în pieţele emergente", avertizează raportul Saxo Bank.